Voi traduce din legaleză în română, pentru ca oamenii să înțeleagă justiția

Codru Vrabie, candidatul societății civile pentru CSM, vrea să crească încrederea românilor în actul de justiție, prin transparentizarea sistemului față de justițiabil

codru vrabie 

Codru Vrabie candidează pentru un post în Consiliul Superior al Magistraturii, din partea societății civile. APADOR-CH și alte 19 organizații neguvernamentale îi susțin candidatura. Audierea în Comisia juridică din Senat urmează să aibă loc în perioada următoare, probabil prima jumătate a lui noiembrie sau a doua jumătate a lunii decembrie. Fiind perioadă electorală e dificil de estimat ce program își vor face senatorii și ce priorități vor avea în timpul rămas din mandat.

Dar noi suntem gata să răspundem la întrebări, așa că vă propunem o scurtă privire asupra proiectului domnului Vrabie.

APADOR-CH: Vreți să reprezentați societatea civilă, sau măcar o parte a ei, în CSM. Spuneți-ne trei motive principale pentru care vă considerați potrivit pentru a ocupa un loc acolo, dincolo de condițiile legale pe care le îndepliniți.


Codru Vrabie: Cred că CSM-ul, de fapt mai toate profesiile juridice, suferă de o formă de izolare față de restul societății, în primul rând prin limbaj. Atunci când asculți dialogul dintre juriști, ei tind să facă permanent referiri la articole din legi: art. 31 din Constituție, coroborat cu art. 12 din Legea 544…  Limbajul lor e foarte ermetic, e tehnic, pare de nepătruns pentru cetățeanul obișnuit. Eu mă lovesc de acest inconvenient de vreo 15 ani. Am învățat să comunic cu oamenii din justiție, pe limba lor, însă am o pasiune pentru transparență, dublată de o experiență tot de vreo 15 ani, în materia accesului la informații și a transparenței decizionale, despre care cred că mă va ajuta să traduc deciziile CSM-ului din legaleză în română 🙂  
În egală măsură, de 7 ani, lucrez într-un program de instruire pentru tineri juriști, în care am învățat cum să mă comport cu judecătorii și procurorii, cu viitorii mei colegi din CSM.  Cu alte cuvinte, sper că sunt suficient de cunoscut în lumea lor și că le va fi mai ușor să dialogheze cu mine, că vor fi suficient de deschiși și de cooperanți, astfel încât să am ce să traduc din legaleză în română 🙂  
Nu în ultimul rând, eu sunt un om preocupat de reformele din justiție și de anticorupție, am participat la elaborarea mai multor legi și planuri de acțiune, încă din perioada când abia începuse procesul de aderare la Uniunea Europeană, apoi la încheierea negocierilor de aderare pe Capitolul ustiție și Afaceri Interne, la cele patru Strategii Naționale Anticorupție și la foarte recenta Strategie pentru Dezvoltarea Sectorului Judiciar. Mi se pare important, pentru noi, cetățenii, să avem un sistem de justiție predictibil, în care să putem avea încredere. Și, pentru că o mare parte din deciziile astea, care ne-ar ajuta să avem o justiție mai bună, se iau la nivelul CSM, îmi doresc să fiu în mijlocul acțiunii, să contribui la atingerea acestor obiective.

A: Explicați-i unui justițiabil cu o cultură juridică minimală ce e acela CSM, ce face el și care e rolul lui în justiție?
CV: Constituția ne spune că CSM este garantul independenței justiției. Probabil că asta nu înseamnă foarte mult pentru un cetățean obișnuit. Da, în momentul în care acel cetățean are o problemă în justiție, când devine justițiabil, cum se spune, lucrurile pe care le are de făcut CSM-ul devin foarte importante: selecția magistraților, dintre absolvenții institutului de magistratură, în scopul de-a deveni judecători și procurori, se face de către CSM;  tot CSM se îngrijește de cariera magistraților, de promovarea celor mai buni, de sancționarea celor răi;  tot CSM îi apără pe magistrați de eventualele atacuri ale politicienilor, așa cum tot CSM inspectează munca judecătorilor și procurorilor, să se asigure că se mențin la standardul de profesionalism pe care îl așteptăm cu toții de la un magistrat. Nu în ultimul rând, CSM avizează (pozitiv sau negativ) proiectele de lege (sau de ordonanță) care au legătură cu organizarea și funcționarea justiției, iar lipsa avizului de la CSM poate conduce chiar la întoarcerea din drum a proiectului. Cu alte cuvinte, de CSM depinde, în foarte mare măsură, dacă procurorii sunt profesioniști, dacă judecătorii sunt imparțiali, dacă justiția e independentă de orice alte forțe sau instituții din societate, tocmai pentru a fi dreaptă. Dar CSM nu se ocupă în mod direct de cariera avocaților, de exemplu, nu prea are treabă cu notarii sau cu executorii judecătorești, nici cu mediatorii ori cu consilierii de probațiune.  CSM, însă, se mai ocupă întrucâtva și de grefierii de la instanțe și parchete, știți, oamenii cu care discutăm pe hol, pentru a avea acces la dosar.

A: Cu ce ne ajută pe noi, cetățenii obișnuiți, faptul că vom avea un reprezentant (sau doi) în CSM?
CV: Deocamdată nu ne ajută prea mult, pentru că omul sfințește locul. Poate țineți minte că, în 2003, am modificat niște lucruri în Constituție;  apoi, în 2004, noua legislație, pusă în acord cu noul text constituțional, a dat naștere primului CSM care avea reprezentanți ai societății civile, cu mandat până în 2010. Din diverse motive, abia în 2009 am avut acolo un reprezentant interesat de transparență decizională. Apoi, în al doilea CSM, din 2011 încoace, am avut tot un singur reprezentant interesat de acest lucru, dar numai pentru un an. Așadar, abia de anul viitor putem spera noi, cetățenii obișnuiți, să avem acolo măcar un reprezentant (deși eu mi-aș dori să fim doi!) doritori și capabili de-a explica deciziile CSM pe limba oamenilor obișnuiți. Vă dau un exemplu: anul acesta, la rectificarea bugetară, s-au aprobat 244 de locuri noi pentru judecători.  CSM a stabilit necesarul, repartizarea posturilor către instanțele din țară, a negociat cu Ministerul Justiției partea de alocare bugetară. La judecătoriile sau tribunalele unde veți vedea noi judecători în această toamnă, cetățenii pot fi mai mulțumiți, dar fără să știe de ce. Acolo unde nu vor exista noi judecători, cetățenii pot fi nemulțumiți, dar tot fără să știe de ce. Un reprezentant în CSM care e pasionat de transparență v-ar putea explica și din ce motiv nu s-au putut obține mai mult de 244 de posturi, și care au fost argumentele pentru care un tribunal a primit 2 posturi în plus, în timp ce o judecătorie învecinată nu a primit nimic.

A: Dacă vine la dumneavoastră un om dezamăgit de justiție, care a pierdut un proces „cu dreptatea în mână”, îl puteți ajuta? Ce i-ați spune?
CV: Oh, nu, eu nu l-aș putea ajuta cu nimic, nici acum, nici dacă aș fi membru CSM. În sistemul de justiție există așa-numitele căi de atac, prin care un om nemulțumit de o hotărâre judecătorească se poate adresa unei instanțe superioare, pentru un fel de rejudecare. În anumite situații, dacă se presupune că judecătorii ar fi făcut ceva rău în timpul judecății, ar fi fost părtinitori, neprofesioniști ori corupți, există posibilitatea unei inspecții judiciare sau a unei plângeri penale. Inspecția Judiciară este o instituție (de tip administrativ sau disciplinar, dacă vreți) care se află sub autoritatea CSM. Dacă raportul de inspecție găsește niște deficiențe profesionale, CSM poate sancționa magistratul în cauză. Dacă e vorba de ceva mai grav, cum ar fi o infracțiune de corupție, atunci intervine DNA, care nu mai este în niciun fel sub autoritatea CSM. Îmi pare rău, dar nu este deloc în atribuțiile CSM să „repare” dreptatea unui om care se consideră nedreptățit, deci chiar nu l-aș putea ajuta cu nimic pe acel om 🙁

A: Ce vă propuneți să faceți dacă veți deveni membru CSM?
CV: În esență, îmi propun trei lucruri mari și late:  În primul rând, să păstrez legătura, cât mai strâns, cu cetățenii, prin toate organizațiile sau grupurile informale care au un interes legat de buna funcționare a justiției. În felul ăsta mă voi asigura că pot traduce deciziile CSM din legaleză în română, dar și că voi putea aduce pe masa CSM problemele justițiabililor (pe cele pe care nu le poate rezolva CSM, pentru că nu-i stau în atribuții, mă voi strădui să le aduc la cunoștința celorlalți decidenți, fie la minister, fie în parlament). Al doilea lucru pe care mi-l propun este să lucrez cu aparatul tehnic din CSM la deschiderea instituției, la o mai mare transparență despre deciziile luate, despre datele statistice privind funcționarea justiției. E posibil ca, la început, prin publicarea unor informații mai puțin obișnuite, oamenii să devină ceva mai neîncrezători în justiție, dar eu am convingerea că, pe măsură ce efortul de transparență va fi susținut constant, oamenii vor începe să vadă că lucrurile evoluează spre mai bine, iar asta îi va face să aibă ceva mai multă încredere în justiție. Deși e abia pe locul 3 în enumerare, mă interesează să putem crește capacitatea CSM de a analiza performanța instituțiilor din sistemul de justiție (adică performanța instanțelor și a parchetelor) și de a lua niște decizii care să ne ajute în dezvoltare. De exemplu, eu cred că va crește numărul litigiilor legate de proprietatea intelectuală și de interacțiunile electronice dintre oameni, ceea ce înseamnă că va trebui să ne educăm magistrații, pentru a putea face față provocărilor din viitor, legate de ceea ce se numește „societatea informațională.” Dacă nu vom face asta, iar magistrații vor avea dificultăți în a înțelege legile aplicabile în mediul electronic, ne putem aștepta că dezvoltarea economică pe bază de IT va începe să ne ocolească. De asta și spun, cu mecanismul de reprezentare și cu transparența, ne vom ajuta să ne creștem capacitatea de-a lua decizii «cu mintea-n cap», ceea ce se va traduce în sprijin pentru dezvoltarea noastră economică.

A: Ce credeți că veți reuși să faceți, realist, din tot ce v-ați propus?
CV: Cred c-am fost deja suficient de realist pentru a-mi propune niște lucruri fezabile 🙂 Cred că mecanismul de reprezentare va funcționa foarte bine, pentru că depinde numai de mine să-mi planific întâlniri cu oamenii, prin țară. La partea de transparență, am în vedere informații și date care, conform legii, trebuie să fie disponibile și comunicate publicului. Intervenția mea va fi în sensul de-a grăbi publicarea, de a o face sistematic și printr-un canal de comunicare accesibil cât mai multor cetățeni-justițiabili. Desigur, capacitatea de analiză și de luare a deciziilor e o chestiune mai dificilă, va dura mai mult, însă am la dispoziție un mandat de 6 ani. Eu sper să pot împinge lucrurile suficient de repede, astfel încât în vreo 2 ani de zile să ne apropiem de idealul pe care mi-l imaginez eu.

A: După experiența din CNI, în care ați preferat să vă retrageți înainte de încheierea mandatului, cum veți aborda eventualele conflicte la care ați putea ajunge în relația cu ceilalți membri CSM?
CV: Din CNI m-am retras în momentul în care nu mi-am mai putut îndeplini mandatul de reprezentare a organizațiilor societății civile. Dacă aș fi rămas acolo până la sfârșitul mandatului, le-aș fi făcut rău organizațiilor pe care le reprezentam, le-aș fi făcut rău colegilor din CNI și i-aș fi făcut rău instituției ANI. Dacă mă voi afla într-o situație similară, nu voi ezita să mă dau la o parte, pentru că scopul meu e să fac ceva bun, vorba ‘ceea, „să fie bine, nu să fie rău” 🙂  Dar mă voi bate pentru ce cred eu că e bine și voi sprijini orice inițiativă care contribuie la ancorarea deciziilor CSM în interesele și nevoile justițiabililor, la sporirea transparenței cu privire la întregul sistem de justiție, respectiv la creșterea capacității CSM de a lua decizii bune, corecte, îndreptate spre viitor, care să sprijine dezvoltarea și prosperitatea fiecăruia dintre noi. Și, ca să nu las în aer întrebarea, vă dau un exemplu din perioada când am fost reprezentantul organizațiilor societății civile în CNI:  în aprilie-mai 2008, am discutat cu conducerea ANI despre un mecanism prin care să poată fi identificate automatizat, electronic, eventualele conflicte de interese din administrația publică;  în 2011, parcă, ANI a reușit să obțină finanțarea pentru baza de date și pentru softul care să îndeplinească aceste funcții automatizate, în format electronic;  acum, în octombrie 2016, parlamentul a adoptat legea botezată PREVENT, care le va permite celor de la ANI să facă, de anul viitor, în procedurile de achiziții publice, exact ce-am discutat în 2008: prevenirea conflictelor de interese într-un format electronic, automatizat, pentru toate instituțiile publice. Sigur, a durat 8 ani de la ideea abstractă până la realitatea concretă, iar în acești 8 ani au lucrat la acest proiect foarte, foarte mulți oameni, dar eu am răbdare, adun oameni către idee, împing proiectul de la spate, la nevoie chiar mă dau din cale, că mi se pare mult mai important să se facă și să ne meargă mai bine, tuturor, decât să nu se facă și să regretăm cu toții.

A: Credeți că v-ar putea dăuna în procesul de nominalizare, faptul că ați fost consilier al domnului Bogdan Olteanu, în perioada când acesta era deputat?
CV: Sigur că mi-ar putea dăuna, dacă s-ar încerca asocierea mea cu activitățile politice ale dlui Olteanu, numai că nu am avut nicio legătură cu problema la care vă referiți. Eu am lucrat, în acea perioadă, la o procedură de consultare a societății civile, de către Comisia de Afaceri Europene din Parlament (la acea vreme, era o comisie comună a celor două Camere; între timp, prin modificarea Regulamentelor, Camera Deputaților și Senatul au câte o comisie separată), pe subiecte legate de proiectele de Directive europene puse în procedură de consultare de către Comisia Europeană. Tot în acea perioadă, parțial, am mai lucrat la analiza Sistemului de Control Managerial Intern din toate serviciile, direcțiile și departamentele Camerei Deputaților. Cu alte cuvinte, chiar nu știu ce altceva mai făcea dl Olteanu în activitatea sa politică. De fapt, în cele 10 luni în care am lucrat la Camera Deputaților, eu am stat de vorbă cu dl Olteanu fix jumătate de oră: un sfert de oră în ziua în care mi-am început lucrul, ca fost bursier al statului român, care avea obligația contractuală de-a lucra într-o instituție publică, și un sfert de oră în ziua în care mi-am dat demisia, pentru că procedura de consultare nu se mai putea înfăptui, din moment ce Tratatul Constituțional pentru Uniunea Europeană fusese respins prin referendumul din Irlanda, iar nimeni nu știa, la acea vreme, cât de repede urma să ia naștere și să fie adoptat Tratatul de la Lisabona.

.

Puteți să-i adresați întrebări candidatului societății civile la CSM, folosind formularul de comentarii de la finalul acestui interviu.

 

sigle

Aceste demers face parte din proiectul Reprezentarea societății civile în organisme colegiale, derulat de APADOR-CH cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, un program dezvoltat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile în parteneriat cu Romanian-American Foundation şi Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe

Tags:

Trackbacks/Pingbacks

  1. De citit în drum spre casă - 35 - Georgeisme - 25/10/2016

    […] Primul traducător din legaleză în română ca să înțelegem justiția; […]

  2. Senatul încalcă legea și prejudiciază societatea civilă | APADOR-CH - 23/01/2017

    […] Voi traduce din legaleză în română, pentru ca oamenii să înțeleagă justiția – interviu cu Codru Vrabie, după depunerea candidaturii pentru CSM […]

Leave a Reply