Raport asupra vizitei în Penitenciarul Botoșani

27.01.2015
Print Friendly, PDF & Email

La data de 19 noiembrie 2014 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Botoșani. Vizita anterioară a avut loc în februarie 2004. Raportul vizitei poate fi consultat accesând acest link.

Penitenciarul, aflat la periferia orașului Botoșani, are 7 secții situate în mai multe clădiri și avea, la data vizitei, un efectiv de 1095 de deținuți încadrați astfel pe regimuri de detenție: 14 la deschis, 986 la semideschis, 8 la închis,76 în arest preventiv și 11 neincluși încă în vreun regim. Se aflau în tranzit 35 de deținuți, din care 4 femei (una la regim deschis și 3 la regim semideschis), 4 minori, 16 bărbați la regim închis și 11 bărbați la maximă siguranță.

Conform conducerii unității, penitenciarul are o capacitate de cazare de 1108 locuri, dacă ar fi calculate la un spațiu individual de 4 mp/deținut. Situația din teren arată că toate secțiile penitenciarului sunt supraaglomerate. Din punctul de vedere al conducerii, principala problemă a penitenciarului era, la data vizitei, o acută lipsă de lichidități, precum și faptul că funcționează cu aproape jumătate din schema de personal neocupată. Are 189 de agenți încadrați în sectorul operativ (dintr-un total de 234 de locuri prevăzute), 10 asistenți la sectorul medical (din 21 de posturi prevăzute) și 14 posturi ocupate din 31 la sectorul reintegrare.

Unitatea are preot angajat de ANP, dar nu și un medic. Un medic de familie din oraș vine pentru câteva ore pe zi la penitenciar ca să le acorde consultații deținuților. Penitenciarul mai are și un cabinet stomatologic, tot fără medic.

Grupa operativă de intervenție este formată din 17 agenți, câte 3 pe tură, echipați cu combinezoane individualizate prin ecusoane vizibile cu numere, atât pe veston cât și pe cască. Grupa operativă folosește la intervenții spray paralizant și cătușe metalice, dar conducerea afirmă că nu au mai avut intervenții la care să poarte mască de aproape doi ani.

În funcție de corpul de clădire în care se află și de regimul de executare a pedepsei, camerele penitenciarului au în medie 9-12 paturi, dar există și camere supraaglomerate, cum ar fi o cameră din secția a 5-a în care sunt 60 de paturi dispuse pe trei niveluri și în care spațiul ce-i revine fiecărui deținut este mai puțin de un metru – camera având în jur de 50 de mp.

Cele 7 secții de deținere ale penitenciarului sunt dispuse în patru clădiri cu vechimi diferite. În cea mai recent construită dintre ele (în 2002), pe câte un etaj sunt secțiile: 1- regim deschis și semideschis, 2 – regim semideschis și 3 – regim închis, maximă siguranță și arestați preventiv. În clădirea a doua ca vechime sunt secțiile 4 – regim semideschis și infirmerie și 5 – regim semideschis. Secția a 6-a este situată în aceeași clădire cu corpul alimentar, și găzduiește deținuții care lucrează la deservire, iar în secția a 7-a, clădirea cea mai veche și improprie locuirii, sunt deținuți de la regim semideschis.

Conducerea susține că nu poate aloca mai mult de un supraveghetor la 100 de deținuți, din lipsă de personal, ceea ce înseamnă că nu se respectă norma de siguranță.

Penitenciarul are laturi comune cu un spital de psihiatrie din curtea căruia li se aruncă deținuților telefoane mobile, după cum au afirmat angajați ai penitenciarelor închisorii. De aceea au fost instalate camere video pentru acele laturi ale curții. În total penitenciarul are 16 camere video instalate la sectorul vizite și în postul de control. Nu există camere la sectorul deservire, unde s-au înregistrat în trecut furturi din alimente.

Conform conducerii, imaginile stocate se păstrează timp de 30 de zile.

Corpul alimentar

Este situat într-o clădire care împarte podul cu spitalul de psihiatrie vecin. Acesta este un punct vulnerabil al penitenciarului, după cum susține conducerea.

La data vizitei meniul pentru prânz consta în mâncare de varză și ciorbă de legume. Pentru regim se serveau paste și legume cu carne  de porc. Carnea se servea deținuților separat, porționată. Cantitatea de carne folosită în ziua vizitei pentru prepararea hranei deținuților a fost 85,644 de kg, 485 de kg de cartofi și 431 de kg de varză.

Pentru cină era prevăzută o mâncare de cartofi (fără carne), iar pentru regim și o cană cu lapte.

Deținuții primesc pâine diferențiat în funcție de regim sau dacă muncesc sau nu: 700 de grame de pâine/zi cei cu munci ușoare, 800 de grame/zi cei cu munci grele, 550 de grame cei cu regim și 500 de grame restul.

La micul dejun se distribuise în ziua respectivă ceai, salam și biscuiți.

Penitenciarul nu are sală de mese, hrana se servește în camere. Blocul alimentar avea pereții cu igrasie, podeaua era murdară și udă.

Cabinetul medical

Este situat pe secția a 4-a unde există și 5 camere de infirmerie cu 24 de locuri. Aici sunt cazați cei considerați de conducerea penitenciarului „vulnerabili” – bătrânii, bolnavi cronici care sunt în diverse tratamente ce necesită atenție sporită (cancer, epilepsie, hepatite B și C), unii bolnavi psihici.

Unitatea are 10 asistenți medicali, din care unul de igienă și unul de farmacie. Un altul era în concediu. Un asistent asigură permanența, iar medicul de familie cu care penitenciarul are contract vine zilnic timp de 4 ore sau „cât este nevoie”. Această situație durează de doi ani, timp în care s-ar fi organizat un concurs pentru ocuparea postului de medic, dar nu a venit nimeni să-l ocupe.

Cele mai întâlnite afecțiuni între deținuți, conform medicului prezent la data vizitei, sunt cele cardio-vasculare, iar pe locul doi cele psihice.

Medicul susține că în cursul anului 2014 s-au făcut testări HIV la cererea deținuților.

Cei 134 de deținuți cu boli psihice sunt tratați „pe bază de bună înțelegere” de un medic psihiatru din spitalul vecin. Numai 75 dintre ei primesc însă tratament.

Cazurile de agresiuni sau automutilări sunt trecute într-un registru special existent la cabinetul medical. Nu existau mențiuni recente în respectivul registru.

Aprovizionarea cu medicamente a unității a cunoscut o sincopă în urmă cu două luni, dar între timp au primit câte ceva de la Spitalul din Tîrgu Ocna.

Din cauza lipsei de igienă în penitenciar au existat cazuri de deținuți cu scabie, pentru o perioadă scurtă în acest an.

Penitenciarul a avut un stoc de prezervative pentru deținuți dar s-a epuizat. Personalul medical susține că acum nu ar mai fi nici cereri de la deținuți.

În 2014 s-a înregistrat decesul unui deținut cunoscut cu epilepsie, care a făcut o criză cardio-respiratorie și a murit înainte de sosirea SMURD. Avea 57 de ani.

Sectorul vizite, punct comercial

Sectorul vizite este dotat cu mese pentru deținuții din regim deschis și semideschis, și cu două cabine pentru deținuții din arest preventiv, regim închis și tranzit. Așa cum menționa nemulțumit unul dintre deținuții cu care s-a discutat ulterior, aceste mese sunt situate foarte aproape una de alta, astfel încât confidențialitatea discuțiilor cu vizitatorii nu poate fi păstrată.

La data vizitei era în amenajare un al doilea punct comercial destinat deținuților, prețurile la cel existent fiind relativ similare cu cele din comunitate. Din concurența rezultată prin deschiderea celui de-al doilea magazin, conducerea speră să mențină prețurile la un nivel acceptabil.

Deocamdată acestea erau astfel: banane – 6,8 lei, roșii – 9 lei, castraveți – 5,30 lei, mere – 3,50 lei, iaurt – 4 lei, smântână – 5 lei, bax de apă plată – 18 lei.

La punctul comercial deținuții pot comanda, de pe o zi pe alta, pizza, pui la rotisor sau tort.

Sectorul socio-educativ

Sectorul dispune în total de 15 angajați distribuiți în serviciul educativ și serviciul asistență psiho-socială.

Serviciul educativ are încadrați: 1 șef, 3 ofițeri cu studii superioare (academia) unul cu studii medii, 1 educator cu studii superioare cu contract prestări.

La serviciul asistență psiho-socială lucrează: 2 asistenți sociali, 1 șef serviciu psiholog, 1 psiholog cu contractat de prestări și 4 agenți din care unul are facultatea de psihologie și unul de asistență socială. Plus preotul angajat.

Penitenciarul are prevăzute 6 posturi de psiholog, niciunul ocupat, 4 de asistenți sociali de asemnea vacante și 1 educator la 100 de deținuți.

Școala are clase afiliate liceului tehnic Sfântul Stelian din Botoșani și sunt urmate astfel:

–       3 clase 1-4 în care sunt încadrați 31 de deținuți;

–       Câte o clasă pentru anii 5-8 cu 13 deținuți în clasa a 5-a, 10 în clasa a 6-a, 9 în clasa a 7-a și 12 în clasa a 8-a.

Penitenciarul mai derulează cursuri de formare profesională (de frizeri, zidari, electricieni) finanțate în cadrul POSDRU demarate în aprilie 2014 și care se vor încheia în noiembrie 2015. Se derulează și cursuri de legumicultori și webdesigneri făcute în colaborare cu AJOFM. 14 deținuți absolviseră astfel de cursuri la data vizitei.

În trecut s-au mai făcut cursuri de lucrători în construcții (cu o durată de 3-9 luni) – cu 28 de absolvenți, și de cultivatori de plante – 15 absolvenți.

Sectorul socio-educativ mai derulează și un program de pregătire pentru liberare.

Creditele obținute de un deținut pentru un curs absolvit constau în 20 de zile câștig. Cei care merg la școală cîștigă 30 de credite pe semestru pentru clasele 1-12. La 45 de credite primesc dreptul la vizită și un pachet în plus. La 60 de credite primesc dreptul de a ieși o zi din penitenciar, sau 5 zile la 80 de credite.

Conform personalului penitenciarului trimestrial se derulează și câte o vizită în comunitate, la expoziții sau muzee, cu 10-12 deținuți.

Penitenciarul mai are un atelier de pictură, unul de obiecte artizanale, o formație de muzică, un studio TV cu circuit închis, o bibliotecă, o sală de sport și un teren de sport. Un agent este folosit și ca monitor sportiv.

Munca deținuților

Penitenciarul a avut o gospodărie agro-zootehnică care a fost închisă cu ani în urmă din cauza faptului că era prea aproape de oraș și nu respecta normele europene de igienă privind creșterea animalelor. În prezent mai există numai o grădină cu legume, lucrată de deținuți, care asigură în parte necesarul de hrană vegetală pentru aceștia.

Unitatea mai are un atelier de lemnărie în care deținuții confecționează stupi.

O parte dintre deținuți lucrează pentru Rilug, un producător de pantofi, această activitate fiind desfășurată într-un spațiu special amenajat într-unul din fostele cluburi ale penitenciarului. Deținuții sunt nemulțumiți că nu sunt lăsați să lucreze pantofii în camere, dar conducerea spune că atunci când erau cusuți în camere pantofii veneau adesea cu defecte și erau refuzați de producător. În acest fel, însă, deținuții se plâng că s-a redus numărul celor care lucrează pantofi, comparativ cu perioada când se puteau coase în camere.

La regim semideschis ușile se deschid la 7.30 și se închid la 18.30 sau la 17.30, în funcție de anotimp.

Judecătorul pentru supravegherea executării pedepselor

Judecătorul este la Penitenciarul Botoșani din 2013 și susține că rezolvă în medie 20 de dosare ale deținuților pe săptămână. Cele mai multe plângeri ale deținuților se referă la încălcări ale condițiilor de detenție – că e mizerie, nu e văruit, nu există materiale medicale și medicamente. Judecătorul delegat spune că a soluționat favorabil plângerile deținuților cu privire la lipsa asistenței medicale, însă ANP nu a luat nicio măsură ca să remedieze situația, prin angajarea unui medic permanent sau prin aprovizionarea cu materiale necesare.

Alte plângeri ale deținuților vizează sancțiunile disciplinare primite de la personalul penitenciarului. Judecătorul crede că această practică a deținuților, de a contesta sancțiunile, ține de interesul lor a amâna schimbarea de regim de detenție, care însoțește adesea o sancțiune disciplinară. Iar contestarea în instanță a sancțiunii poate dura până la 6 luni, ceea ce îi asigură deținutului respectiv păstrarea regimului de detenție mai favorabil. Judecătorul susține că nu a avut cazuri de plângeri ale deținuților privind agresiuni din partea personalului și nici nu au existat pedepse cu izolarea de când activează în penitenciar.

Vizita în camere

Secția 1 găzduia la data vizitei 180 de deținuți în regim semideschis și era în administrarea unui singur supraveghetor, pe tură. Toate camerele au instalate paturi pe 3 niveluri, câte 9 în fiecare cameră într-o suprafață de până în 10 mp fiecare (fără a include grupul sanitar).

Toate camerele din această secție au grup sanitar propriu prevăzut cu toaletă, duș și chiuvetă. În camera E1.30, vizitată de reprezentantele asociației, erau cazați 7 deținuți. Aceștia au spus că sunt dintre cei care ies la muncă în interiorul spațiului de detenție, și anume la cabinetul medical, și pentru activități de curățenie. Igiena grupului sanitar necesita îmbunătățiri. Deținuții țineau geamurile întredeschise pentru a face aerul respirabil în micul spațiu pe are îl aveau la dispoziție, deși afară ploua și era foarte frig la data vizitei. La geam atârnau diverse alimente, printre care calupuri de salam (în penitenciar nu există frigidere unde aceștia să-și depoziteze alimentele). Camera dispune și de o cambuză mică unde deținuții își țin lucruri personale. Deținuții din această cameră păreau mulțumiți pentru că reușesc să iasă la muncă și astfel nu trebuie să petreacă toată ziua în cameră.

Secția 1 dispune și de două curți de plimbare. Una dintre ele este acoperită și are câteva aparate de ridicat greutăți, în cea de a doua singura activitate ce poate fi desfășurată este plimbarea de la un capăt la altul.

Secția 2 avea tot un supraveghetor, și tot deținuți în regim semideschis. Camerele sunt organizate în același fel – cu câte 9 paturi pe 3 niveluri pe o suprafață aproximativă de 10 mp, grup sanitar și cambuză. În camera E 2.31 erau cazați 8 deținuți, camera fusese de curând zugrăvită pe cheltuiala deținuților, televizorul din camera era tot al deținuților, aveau și măsuțe construite tot de deținuți în penitenciar. Deținuții s-au plâns de igiena precară și că nu primesc produse de curățat. Majoritatea au spus că erau înscriși la activități socio-educative la data vizitei.

Secția 3 are un club pentru activități socio-educative care la data vizitei era utilizat de câțiva tineri și minori care confecționau obiecte decorative.

Camera E 3.27 era ocupată de 2 femei aflate la Botoșani în tranzit. Camera dispunea de 8 paturi, un grup sanitar și o cambuză. Acestea au insistat pe ideea că ar fi bine să se reînființeze o secție pentru femei la Botoșani, pentru că astfel ar fi mai aproape de casă. La activități nu participau tocmai pentru că timpul de ședere la Botoșani era scurt, de aproximativ o săptămână. În situația în care șederea în penitenciarul Botoșani durează minim 7 zile aici pot primi vizita aparținătorilor.

În camera E 3.30 erau cazați 6 tineri arestați preventiv. Camera avea instalate 8 paturi cu saltele foarte vechi și denivelate, un grup sanitar infect, cu miros înțepător de urină. Tinerii s-au plâns de calitatea mâncării pe care de multe ori au spus că nu o pot consuma din cauza aspectului și gustului neplăcut. Singura lor activitate zilnică este ieșirea la curtea de plimbare pentru o oră. În cameră exista un televizor, însă cuplarea la priză se făcea printr-o improvizație, fără ștecher, cu riscuri pentru cel care ar atinge-o din greșeală.

Camera E 3.1 era ocupată de 3 deținuți în regimul de maximă siguranță aflați în tranzit. Camera avea 6 paturi pe 3 niveluri, numai 4 dintre acestea având saltele, și acelea de foarte proastă calitate.

În camera E 3.6 era cazat un singur bărbat, arestat preventiv de trei luni, încadrat la regim cu grad sporit de risc pentru că avusese o tentativă de evadare și lovise un agent conform spuselor responsabililor penitenciarului. Bărbatul a declarat că este bolnav, cu diagnostic de schizofrenie și tulburări de comportament. Deținutul a spus că a fost bătut de polițiști când a fost arestat și că acum ar fi cercetat pentru ultraj. A mai afirmat că încadrarea lui în grad sporit de risc a fost făcută pentru că în urmă cu mai bine de 10 ani a încercat să evadeze în anul 2003 din penitenciarul Oradea.

Secțiile 1, 2 şi 3 se află în corpul A de clădire destinată detenției și care este mai nou construită, în anul 2002.

Secția 5 se află în corpul B, o clădire mai veche și în care condițiile de detenție sunt dintre cele mai proaste, iar nivelul de supraaglomerare depășește limitele imaginației. Secțiile 6 și 7 sunt amenajate în mici clădiri anexă, mai vechi, ale penitenciarului.

Secția 5 dispune de 22 de camere, în care sunt cazați 300 de deținuți în regim semideschis. Tot aici se află și cea mai aglomerată cameră a penitenciarului – dispune de 60 de paturi, amenajate pe 3 niveluri (camera E 5.1). La intrarea în cameră reprezentantele asociației au avut impresia că intră într-o cameră dintr-un lagăr de concentrare. Aerul era greu de respirat, paturile de la al treilea nivel aproape atingeau tavanul, geamurile erau acoperite de paturile înghesuite astfel că lumina naturală lipsea. Fire de curent electric improvizate atârnau pe deasupra paturilor de la ultimul nivel, fiind un real pericol pentru viața deținuților. Întrerupătorul este instalat în afara camerei și deși lumina naturală nu pătrunde în cameră, becul este aprins de agenți numai după ora 16. La momentul vizitei, în jurul prânzului, becurile erau totuși aprinse.

Deținuții au spus că și curentul și apa rece se întrerup la ora 22. Camera dispune de un grup sanitar cu o igienă precară, prevăzut cu 2 chiuvete, 4 dușuri și 3 wc-uri. Deținuții    s-au plâns că saltelele sunt pline de ploșnițe, iar la baie și în cambuză au șoareci. Numai 4 persoane din cele 50 ieșeau la muncă și 2 participau la cursuri. Pentru restul, unica  activitate este să stea înghesuiți în cameră. Timp de o oră zilnic ies la curtea de plimbare.

Fiind deținuți în regim semideschis, ușa camerei rămâne deschisă câteva ore înainte de prânz și după prânz astfel că deținuții pot ieși și pe hol. Însă clădirea secției este una veche iar holul secției are numai 2 metri lățime. La un număr de 300 de deținuți câți sunt în secție, plimbatul pe hol ar crea mai multă neplăcere decât relaxare.

Deținuții au spus că în această secție și în secțiile 6 și 7 sunt ținuți cei mai săraci dintre ei, vehiculând ideea că pentru o cameră mai bună, ca și pentru ieșirea la muncă se dau bani personalului sau conducerii penitenciarului. Aceiași deținuți au afirmat că în corpul A sunt cazați deținuții mai influenți și cu o mai bună situație financiară. Reprezentantele asociației nu pot proba astfel de afirmații, dar recomandă ANP că cerceteze aspectul, deoarece afirmația a apărut în declarațiile mai multor deținuți.

Referitor la serviciile medicale, deținuții au spus că sunt duși la doctor foarte târziu față de momentul depunerii cererii lor, că mulți au probleme de sănătate și mai ales probleme stomatologice, dar că nu sunt tratați corespunzător.

Asociația critică nivelul exagerat de mare al supraaglomerării și condițiile proaste de detenție din penitenciarul Botoșani în general, și din această cameră în special, care se poate încadra la tratament inuman și degradant în accepțiunea Comitetului European pentru Prevenire Torturii (CPT).

Asociația reamintește conducerii ANP și conducerii penitenciarului Botoșani că pentru respectarea standardelor internaționale fiecărui deținut trebuie să-i revină spațiu personal de 4 mp. Recomandarea de moment a asociației este mutarea unei părți a deținuților din această cameră în alte camere din corpul A, unde există paturi libere. Pe termen lung este evident că trebuie alocate spații noi pentru detenție.

Alte patru camere ale secției au fost vizitate de reprezentantele asociației. Toate au câte 15 paturi instalate, pe 3 niveluri, pe o suprafață de aproximativ 18 mp. În toate camerele erau ocupate toate paturile. Toți deținuții s-au plâns de supraaglomerare și condițiile proaste de detenție, de lipsa activităților (în toate camerele, din cei 15 deținuți, maxim 3-4 deținuți mergeau la muncă, la școală sau altfel de cursuri. Nemulțumiri au fost menționate față de faptul că sunt duși târziu la medic, de calitatea actului medical atunci când sunt consultați și de faptul că pentru afecțiunile lor nu primesc tratament medical corespunzător.

În toate cele 4 camere geamurile erau blocate de paturi, astfel că lumina naturală intra puțin și nici nu se puteau deschide sau închide geamurile. Pereții aveau igrasie. Deținuții s-au plâns și de calitatea mâncării, iar cei cu regim alimentar au spus că primesc bucăți de slănină în loc de carne. Și în aceste camere s-a confirmat faptul că apa și lumina se întrerup la ora 22; apă caldă este furnizată de două ori pe săptămână timp de 1,5 ore. Saltele paturilor sunt de calitate proastă, iar pentru cei din paturile de sus nu există scară ca să urce sau să coboare (această situație este prezentă în toate camerele penitenciarului).

Deținuții au spus că judecătorul delegat e ineficient, că îi trimite la director atunci când i se plâng. S-a menționat și că „mascații” sunt prezenți mai tot timpul în secție și că dacă deținuții staționează pe holul secției li se întocmesc rapoarte de incident. Unii deținuți au afirmat că dacă îl mituiesc pe directorul adjunct  le îmbunătățește situația, primesc mai multe produse de curățenie, o cameră mai bună, ies la muncă etc.

Afirmațiile despre mituirea conducerii au fost făcute de mai mulți deținuți din diverse secții, ceea ce ridică semne de întrebare serioase. APADOR-CH nu susține că aceste afirmații sunt neapărat adevărate însă recomandă ANP o anchetă în acest caz.

Secția 6 este amenajată într-o clădire anexă (are 3 camere) și găzduiește deținuții folosiți pentru deservire. Aici se află și camera „cea mai mică”  a penitenciarului, de aproximativ 6 mp, locuită de 3 deținuți cazați în 3 paturi (pe 3 niveluri). În cameră are loc doar rândul de paturi și mai rămâne liber un culoar de trecere spre ușă. Camera are și un mic grup sanitar cu duș unde apa caldă este disponibilă de 4 ori pe săptămână, având în vedere activitatea întreprinsă de deținuții de aici.

Deținuții au spus că apa caldă și curentul electric li se furnizează la fel ca și celor din celelalte secții. În afară de supraaglomerare (deși deținuții păreau satisfăcuți de condiții având în vedere că o mare parte a timpului o petrec în afara celulei) o problemă este și faptul că geamul camerelor din această secție dă spre holul secției, astfel că lumina naturală în camere lipsește și lumina de veghe stă aprinsă , atâta timp cât energia electrică este furnizată.

Secția 7 care cazează deținuți în regim semideschis este amenajată tot într-o clădire anexă și cuprinde 4 camere. De la intrarea în secție clădirea lasă impresia de fost grajd de animale reamenajat și transformat în spațiu de detenție. Podeaua este de piatră, pereții sunt umezi și plini de igrasie, geamurile sunt scoase de deținuți „ca să fie aer” – cum s-au exprimat aceștia – astfel că cei care au paturile înghesuite în geamuri dorm practic pe timpul iernii în aer liber.

Reprezentantele asociației au avut din nou impresia că deținuții cei mai neajutorați sunt înghesuiți în această clădire care nu este deloc potrivită pentru locuit. O situație absurdă regăsită aici este și lipsa dușurilor din secție, deținuții fiind duși să facă baie în corpul A  unde se ajunge prin curtea penitenciarului. Aici, în corpul A, a fost amenajată o sală de dușuri (aflată în renovare la data vizitei) pentru deținuții din secția 7.

O situație neobișnuită este aceea că robinetul care dă drumul sau oprește apa la dușuri este situat în afara camerei, și nu la fiecare duș așa cum ar fi normal. Responsabilii penitenciarului au motivat că altfel deținuții ar strica bateriile. Apa este furnizată de la centrală și se întrerupe după trecerea unei ore și jumătate, când se încheie programul de furnizare a apei calde, de la robinetul din exterior, manevrat de către un agent de penitenciar. Deținuții care nu au apucat să-și termine baia trebuie să se mulțumească cu ideea că programul s-a încheiat. În timpul iernii ei trebuie să iasă după ce au făcut baie, prin frig, pentru a se întoarce în celule.

La intrarea în secția 7 este împrejmuită o curte mică de plimbare doar pentru această secție, fără a fi acoperită sau cu posibilități pentru alte activități fizice. Clădirea nu dispune de calorifere, căldura circulă prin niște țevi mai groase care trec dintr-o cameră în alta. Și în această clădire fire electrice improvizate atârnă peste tot deasupra paturilor în cele 4 camere, cu toată umezeala care este în cameră fiind un real pericol pentru viața deținuților, dar și a întregului personal al secției.

În camera E 7.2 erau instalate 39 de paturi, 33 dintre ele fiind ocupate. Camera nu are mai mult de 50 mp. Câte două seturi de paturi pe trei niveluri erau lipite între ele formând un monolit de 6 paturi. Doar 5 dintre deținuții de aici mergeau la cursuri, restul nu participau la vreo activitate. Grupul sanitar al camerei avea două toalete turcești, 2 chiuvete. Camera avea și o cambuză. Calitatea saltelelor este deplorabilă, la fel ca puținul mobilier regăsit în camere.

APADOR-CH recomandă închiderea acestei secții, care evident nu îndeplinește condițiile pentru cazarea oamenilor și mutarea deținuților în celelalte secții, astfel încât aceștia să aibă acces direct și la duș. 

Concluzii și recomandări:

  • APADOR-CH consideră că penitenciarul Botoșani este unul dintre cele mai aglomerate din țară, iar mobilierul camerelor și nivelul de salubrizare sunt dintre cele mai precare. Fiind situat la granița de est a țării, într-o zonă săracă, pare că interesul față de această unitate a fost scăzut, la fel și nivelul investițiilor. Proastele condiții de detenție din întregul penitenciar constituie tratament inuman și degradant. Noi spații de detenție ar trebui identificate, iar în cele existente ar trebui făcute renovări și salubrizări serioase.
  • APADOR-CH recomandă completarea schemei de personal, mai ales la sectoarele medical și pază.

 

  • Asociația cere conducerii penitenciarului să depună eforturi pentru a găsi mai multe locuri de muncă pentru deținuți. Aceasta ar crește și bugetul penitenciarului și moralul deținuților.

 

Alte concluzii și recomandări sunt incluse în raport.

Dollores Benezic                                                                               Adelina Boboșatu

Raspuns ANP Botosani 2014