Raport asupra cazului Florin Urzică, arestat la Secţia 9 Poliţie din Bucureşti

14.03.2012
Print Friendly, PDF & Email

Raport asupra vizitei în centrul de reţinere şi arestare preventivă din incinta Secţiei 9 Poliţie din Bucureşti – cazul Florin Urzică –

Două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat arestul Secţiei 9 Poliţie din sectorul 2 al municipiului Bucureşti pe data de 6 martie 2012. Scopul principal al vizitei a fost întâlnirea cu Florin Urzică al cărui caz a fost sesizat asociaţiei de o cunoştinţă apropiată care l-a vizitat după arestare şi care a afirmat că Florin Urzică a fost bătut de poliţisti până ”i-au rupt gâtul”.

Pe parcursul vizitei reprezentantele APADOR-CH au discutat cu Florin Urzică, cu alte persoane arestate, cu personalul arestului şi au analizat modificările privind condiţiile de detenţie intervenite după vizita precedentă în acest arest, în data de 9 noiembrie 2011. Referitor la cazul Urzică reprezentantele asociaţiei au încercat să discute şi cu un agent de pază al arestului martor la unul dintre episoadele violente însă acesta nu era în Bucureşti. De asemenea au solicitat verbal informaţii de la registratura Secţiei 9 privind data şi ora conducerii lui Florin Urzică în sediul acestei instituţii însă agentul de serviciu a refuzat comunicarea informaţiilor invocând ordinul comandantului secţiei. Pe data de 12 martie a.c. reprezentantele asociaţiei au revenit la Secţia 9 unde au avut discuţii cu şeful arestului şi cu comandantul secţiei, pentru a clarifica unele aspecte.

Cu privire la condiţiile de detenţie, faţă de constatările anterioare ale asociaţiei se observă o uşoară îmbunătăţire constând în mutarea telefonului (care la 9 noiembrie era defect) folosit de deţinuţi din interiorul biroului agenţilor în holul incintei. Supravegherea deţinuţilor în timpul convorbirilor se face acum de către agentul care supraveghează în acelaşi timp curtea de plimbare dintr-o poziţie care, cel puţin teoretic, asigură confidenţialitatea convorbirilor. O altă îmbunătăţire – constatată pe 12 martie – se referă la respectarea mai strictă a secretului corespondenţei. Astfel, cutia poştală mobilă este dusă din cameră în cameră, dând astfel posibilitatea tuturor arestaţilor să introducă plicurile personal iar poştaşul coboară acum la subsol pentru a prelua direct corespondenţa. Până la precedenta vizită de pe 6 martie, arestaţii înmânau plicurile agenţilor care le puneau în cutie, cutia poştală era dusă sus de agenţi şi apoi preluată de poştaş. S-a eliminat astfel rolul intermediar al agenţilor arestului ceea ce înseamnă o garanţie în plus pentru respectarea secretului corespondenţei.

Restul constatărilor APADOR-CH ca şi recomandările conţinute de raportul întocmit cu ocazia vizitei anterioare rămân valabile. În esenţă: camerele sunt mici şi lipsite de iluminat natural, (deficienţă semnalată şi în raportul din 2010 al Comitetului european pentru Prevenirea Torturii, care nu şi-a găsit încă rezolvarea) hrana, furnizată de Penitenciarul Rahova, este de calitate foarte proastă, arestul nu furnizează niciun fel de materiale igienico-sanitare, vizitele aparţinătorilor se desfăşoară în condiţii degradante şi fără confidenţialitate. În plus, ca în majoritatea aresturilor, încătuşarea arestaţilor la ieşirea din arest se practică cu regularitate deşi încătuşarea ar trebui să fie o excepţie, potrivit legii.

Raportul vizitei anterioare poate fi consultat aici: http://www.apador.org/show_report_nf.php?id=229 .

Cazul Florin Urzică

Pe data de 29 februarie a.c. Florin Urzică, în vârstă de 42 de ani, eliberat recent din penitenciar, se afla pe o stradă din Bucureşti în zona Naţional Arena, când, în jurul orelor 10.30 – 11.00 fost trântit la pământ şi lovit de trei persoane care, după cum s-a dovedit ulterior , erau poliţişti de la Secţia 9. Potrivit lui Florin Urzică, nu i-au cerut niciun act de identitate şi nici nu s-au legitimat. Pur şi simplu, doi poliţişti îl ţineau imobilizat pe trotuar, în vreme ce al treilea îl lovea cu bastonul tonfa şi cu picioarele, sub ochii colegilor de breaslă dar şi ai trecătorilor. În cele din urmă, Urzică a fost încătuşat şi „condus” la sediul secţiei din Pantelimon. Acolo a mai încasat lovituri de la acelaşi poliţist (Urzică nu ştie nici cum îl cheamă şi nici ce funcţie are, dar, ca semn distinctiv, poliţistul are mustaţă). Urzică afirmă că la sediul poliţiei i s-a comunicat motivul privării sale de libertate: furtul unui telefon mobil. Urzică susţine că l-a cumpărat de la o persoană căreia nu îi cunoaşte numele dar pe care ar putea-o identifica. Scopul loviturilor administrate de poliţişti ar fi fost – potrivit lui Urzică – să îl determine să „ia nişte spargeri”, adică să admită că a comis infracţiuni rămase cu autori neidentificaţi.

Potrivit relatărilor lui Florin Urzică, au urmat ore bune ( mai exact 8 şi 30 de minute, după cum rezultă din ordonanţa de reţinere de 24 de ore, emise de procuror, din care s-a scăzut perioada menţionată ce reprezenta conducerea la sediu ) în care a fost ţinut încătuşat pe un coridor din sediul Secţiei 9. În tot acest timp poliţiştii ar fi băut şi mâncat în sediu la parastasul unui coleg decedat de curând. APADOR-CH consideră că încătuşarea pe un coridor, timp de peste 8 ore a unei persoane împotriva căreia s-a folosit, în mod excesiv şi nejustificat, forţa echivalează cu tratament inuman şi degradant. Singurele acţiuni din această perioadă au fost semnarea de către Urzică a unui document fără să ştie ce conţinea şi apariţia unei avocate din oficiu pe care nu a mai revăzut-o nici la judecătorie (la emiterea mandatului de arestare) şi nici la tribunal (la recursul împotriva măsurii arestării preventive). Seara, la ora 20.00, Urzică a fost dus la parchet unde a primit ordonanţă de reţinere. Pentru că se simţea din ce în ce mai rău, reclamând dureri puternice la cap, gât şi pe toată partea dreaptă a corpului, parchetul a chemat o maşină a salvării. I s-a făcut o injecţie, salvarea a plecat dar a fost rechemată tot de parchet la puţin timp după aceea. Urzică a fost dus cu salvarea la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti unde a fost examinat de doctori de diferite specialităţi (oftalmologie, neurochirurgie, ortopedie, medicină generală de urgenţă). S-au constatat hematom la ochiul stâng, contuzie cu escoriaţii la geniunchiul stâng, traumatisme cu escoriaţii pe pulpa şi gamba piciorului drept, contuzie în zona renală şi, cel mai grav, o contuzie puternică la gât, drept care i s-a montat un guler cervical. Două dintre biletele medicale de la SUUB consemnează şi afirmaţia arestatului că a fost bătut în dimineaţa zilei de 29 februarie (în jurul orei 11.00, se precizează în biletul de la neurochirgie). La ora 3.00 în noaptea 29 februarie – 1 martie Urzică a fost prezentat şi la cabinetul medical de la DGPMB (unde a fost examinat, cel mai probabil, de un asistent). Urzică a ajuns în arestul Secţiei 9 pe la 3.15 a.m. pe 1 martie şi introdus în camera nr. 1 la 3.30, potrivit fişei din arest. Ori, drumul de la cabinetul medical de la DGPMB până la sediul secţiei din şoseaua Pantelimon durează circa 10 minute în condiţii de trafic rutier foarte redus. Concluzia asociaţiei este că examenul medical a durat doar 5-6 minute, ceea ce denotă cel puţin superficialitate din partea cadrelor medicale de la cabinetul DGPMB, unic în Bucureşti, pe la care trebuie să treacă absolut toţi suspecţii din toate secţiile de poliţie, înainte de introducerea lor în aresturi. La aducerea în arest, Urzică i-a spus şefului arestului că fusese bătut de poliţişti, ceea ce a şi fost consemnat în procesul verbal, conform afirmaţiei şefului de arest. Reprezentantele asociaţiei nu pot preciza dacă procesul verbal conţine şi precizarea „de poliţişti” sau menţionează doar agresiuni anterioare aducerii în arest. Pe 1 martie, Florin Urzică a fost din nou dus la cabinetul medical de la DGPMB unde a fost văzut de un medic care i-a prescris un calmant şi un antibiotic. În seara aceleiaşi zile, arestatul a cerut din nou să fie examinat de un doctor pentru că îi curgea sânge din nas. Un agent al arestului l-a dus imediat la Spitalul Pantelimon situat în apropiere de secţia de poliţie. Urzică afirmă că în timp ce se afla în cabinetul medicului de serviciu, poliţistul care îl bătuse cu o zi înainte (cel cu mustaţă) a năvălit în cameră, l-a scos pe pe coridor (unde îl aştepta agentul arestului) şi a rămas să discute (?) cu doctorul. Nu este clar dacă a luat – sau nu – vreun act completat de medic şi nici ce s-a discutat în cabinet. Incredibila acţiune a poliţistului s-a petrecut în văzul agentului arestului. Coincidenţă sau nu, acesta din urmă a plecat din Bucureşti pentru mai multă vreme, la un curs de perfecţionare, reprezentantele asociaţiei neputând discuta cu el.

Pe 6 martie, când reprezentantele asociaţiei au vorbit cu arestatul, acesta purta în continuare gulerul cervical (urmează să fie reexaminat medical după 15 zile de la montarea aparatului), avea ochiul stâng umflat şi vânăt şi prezenta mai multe urme de lovituri pe piciorul drept. În plus, s-a plâns de dureri mari la cap şi gât care nu cedează nici cu calmante puternice.

Florin Urzică a solicitat conducerii secţiei de poliţie să fie prezentat la un medic legist, dar nu a fost posibil pentru că nu dispune de suma pe care ar trebui să o achite potrivit legii.

Arestatul a afirmat că a făcut plângeri cu privire la tratamentele la care a fost supus in timpul privării sale de libertate la data de 29 februarie, precum cu privire la intimidările şi ameninţările ulterioare din partea poliţistului care l-a bătut. Una dintre plângeri a fost predată şefului Serviciului de reţinere şi arestare preventivă din subordinea DGPMB iar cea de-a doua a fost adresată şefului Secţiei 9.

Mai trebuie menţionat faptul că, la plecarea din Secţia 9, reprezentantele asociaţiei au cerut la registratură informaţia privind ora la care a fost adus Urzică la sediul poliţiei, potrivit registrului special pentru persoane conduse. Cererea le-a fost refuzată sub pretextul că ar fi vorba de secret de serviciu. Informaţia solicitată nu se încadrează în prevederile Legii nr. 182/2002 privind protecţia datelor clasificate. Potrivit legii informaţii secrete de serviciu sunt „informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat”. Ori, nu există niciun motiv pentru care s-ar putea considera că divulgarea orei la care a fost adusă la secţia de poliţie o persoană ar determina prejudicii unei persoane juridice. Singurele temeiuri legale care ar putea fi invocate pentru a nu comunica informaţii consemnate în registrul pentru persoane conduse ar fi cele prevăzute de Legea nr. 544/2001 la art. 12 alin (1) literele d) şi e) însă nici acestea nu sunt aplicabile în speţă. Mai exact, nu poate fi invocată protecţia datelor personale (litera d) deoarece arestatul însuşi a întreprins demersuri publice şi a fost de acord să discute cu reprezentantele asociaţiei, care l-au informat de la început că acest raport va fi document public. Nici invocarea literei e) nu este întemeiată deoarece simpla comunicare a orei la care Urzică a fost condus la sediul poliţiei nu poate periclita rezultatul vreunei anchete penale sau disciplinare. Mai rămâne doar secretomania de care a suferit – şi suferă – Poliţia Română.

Din discuţia ulterioară cu comandantul secţiei, reprezentantele asociaţiei au înţeles următoarele:

•  Florin Urzică ar fi fost surprins în flagrant delict de spargere. Nu a fost clar dacă suspectul era pe punctul de a comite o spargere sau dacă o făcuse deja. Cert este că imobilizarea lui Urzică, loviturile aplicate cu bastonul tonfa şi cu picioarele, precum şi încătuşarea au avut loc în stradă, pe trotuar;

•  Florin Urzică a depus plângere împotriva poliţiştilor (în fapt, un poliţist, ceilalţi doi „doar” asistând) care l-au lovit pe data de 29 februarie la şeful Serviciului Independent de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul DGPMB. Prin urmare, acesta trebuie să transmită plângerea către parchet. Abia după ce parchetul va lua o decizie, poliţia va face, dacă va fi cazul, propriile investigaţii. Cu alte cuvinte, pe durata cercetărilor pe care parchetul ar urma să le facă, poliţiştii implicaţi nu au nicio problemă şi continuă să „lucreze” cu publicul ;

•  Cercetarea penală a potenţialelor infracţiuni comise de Florin Urzică (furt/spargere) este desfăşurată de un alt poliţist decât cei trei implicaţi în privarea de libertate din 29 februarie;

•  Modul în care se gestionează înregistrările în registrul în care se consemnează numele persoanelor, data şi ora la care au fost „conduse” la sediul poliţiei prezintă cel puţin două aspecte discutabile. Primul aspect se referă la clasificarea registrului ca secret de serviciu, detaliat mai sus. Al doilea aspect este legat de conţinutul registrului şi anume de faptul că acesta, potrivit comandantului Secţiei 9 Poliţie, nu conţine informaţii decât cu privire la persoane aduse la sediu ca martore sau reclamante/reclamate pentru fapte minore gen conflicte verbale între vecini sau muzica prea tare. Dacă persoanele „conduse” sunt suspectate de comiterea unor infracţiuni grave (inclusiv flagrant delict), nu sunt trecute în registru ci se întocmeşte un proces verbal ce cuprinde informaţiile respective, de către aceiaşi poliţişti care le-au privat iniţial de libertate şi care se ataşează la dosar. Din punctul de vedere al APADOR—CH, evidenţa ar trebui să fie dublă; proces verbal cu datele amintite plus motivul şi circumstanţele ce au stat la baza deciziei de privare de libertate şi înregistrarea „conduşilor” la sediul poliţiei, indiferent de natura faptei. APADOR-CH reaminteşte că raportul CPT din 2010 recomandă instituirea unui registru unic pentru toate persoanele care ajung, dintr-un motiv sau altul, în sediul poliţiei, împotriva voinţei lor.

Cazul Constantin Dinu

Constantin Dinu din camera nr.1 – coleg de cameră cu Florin Urzică – a relatat că şi el a fost bătut dar de poliţişti ai serviciului furturi auto în momentul arestării sale la data de 10 februarie 2012, în comuna Răcari, judeţul Dâmboviţa. A afirmat că se afla într-o maşină când aceasta a fost oprită de poliţişti, că a fost scos din maşină, trântit la pământ şi lovit în repetate rânduri cu picioarele. A fost apoi transportat la cabinetul medical al DGPMB în vederea consultului medical premergător introducerii în arest. Avea faţa umflată şi a declarat celui care a întocmit fişa medicală (probabil un asistent medical) că a fost bătut de poliţişti. I-a fost recomandat consult chirurgical însă Constantin Dinu a refuzat deoarece era foarte obosit (era deja ora 4 dimineaţa a zile de 11 februarie) şi a crezut că îşi va reveni repede. Ulterior, simţindu-se tot mai rău a anunţat agenţii din arestul Secţiei 9, care l-au transportat din nou la cabinetul medical şi la consulturi de specialitate (traumatologie şi neurologie). În fişa medicală a lui Constantin Dinu se consemnează: „Agresiune fizică din afara arestului”.

Concluzii:

APADOR-CH cere ca parchetul să investigheze cu celeritate şi imparţialitate acuzaţiile credibile de rele tratamente comise de poliţiştii de la Secţia 9, dar şi de cei de la Răcari. APADOR-CH reaminteşte că dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane şi degradante este un drept absolut. Organele de poliţie pot utiliza forţa numai în situaţii limitate, cu respectarea proporţionalităţii intervenţiei şi cu scopul de a imobiliza persoana, nu de a o supune unor corecţii fizice ilegale. Ori, în cazul unor suspecţi de furt (sau spargere) care nu opun rezistenţă şi nu pun în pericol integritatea corporală sau viaţa poliţistilor (vezi Legea 218/2002, actualizată în 2009, art.34 lit.d) utilizarea forţei este complet nejustificată. APADOR-CH subliniază că autorităţile statului au obligaţia ca în cazul unor acuzaţii credibile de tratamente contrare articolului 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului, să desfăşoare, cu celeritate, o investigaţie amănunţită, aptă să ducă la tragerea la răspunderea a celor vinovaţi.

•  Cele două cazuri de mai sus (dar şi din altele investigate extrajudiciar de APADOR-CH) exemplifică teza că perioada „conducerii” la sediul poliţiei, inclusiv primul moment al privării de libertate – imobilizarea persoanelor pe stradă sau în maşină – prezintă un grad sporit de vulnerabilitate pentru acele persoane. APADOR-CH cere reglementare strictă a modului de operare al poliţiştilor în perioada ce precede emiterea ordonanţei de reţinere , care să prevină comportamentului abuziv al forţelor de ordine .

•  Asociaţia solicită ca toate persoanele care sunt conduse la secţiile de poliţie să fie înregistrate în registrul special indiferent de motivul conducerii precum şi scoaterea registrului din categoria informaţiilor secret de serviciu;

APADOR—CH cere insistent ca agenţi sau ofiţeri de poliţie împotriva cărora există plângeri în curs de investigare la parchete să nu mai lucreze cu publicul până la finalizarea cercetărilor;
Asociaţia solicită DGPMB declanşarea unor cercetări cu privire la participarea mai multor poliţişti la un parastas organizat în sediul Secţiei 9 în cursul zilei de 29 februarie a.c. Asociaţia solicită şi explicaţii în privinţa duratei exagerate (8 ore şi 30 de minute) a ţinerii lui Florin Urzică în cătuşe, pe un coridor;
APADOR-CH cere explicaţii şi pentru intervenţia a poliţistului în cabinetul medicului de serviciu de la Spitalul Pantelimon în timp ce acesta îl consulta pe Florin Urzică.

Manuela Ştefănescu
Maria-Nicoleta Andreescu

Raspuns DGPMB Urzica-sectia 9 2012

Raspuns IGPR Urzica-sectia9-2 2012