Guvernul urgentează anchetarea Mineriadei, cerută de CEDO, și trece direct la grațierea posibililor vinovați

19.01.2017
Print Friendly, PDF & Email

APADOR-CH, organizație neguvernamentală care monitorizează din anii 90 condițiile de detenție din aresturile și din penitenciarele românești, consideră că decizia Guvernului României de a grația colectiv mai multe categorii de condamnați nu rezolvă supraaglomerarea din penitenciare. În plus, proiectul de ordonanță este redactat în grabă și neglijent, lipsindu-i evident corelarea unor texte legale.

Concret, în articolul 2 al proiectului se prevede grațierea parțială (cu ½) a pedepsei aplicate „persoanelor care au împlinit vârsta de 60 ani, femeilor însărcinate (gravide) sau persoanelor care au întreţinere minori cu vârsta de până la 5 ani ori persoanelor diagnosticate, prin expertiza medico-legala, cu boli incurabile în faze terminale.”

Dintr-o omisiune de corelare, articolul 3 alineatul 4 din proiect nu prevede exceptarea de la grațierea parțială pentru  niciun fel de infracțiuni, astfel că este posbil ca de grațierea parțială (1/2 din pedeapsă sau chiar a restului de pedeapsă) să beficieze și cei care au comis omoruri, violuri, tâlhării, pedofilie, trafic de droguri, trafic de persoane, terorism, crime împotriva umanității (!). De exemplu, de această grațiere vor putea beneficia și Ion Iliescu, Petre Roman alături de ceilalți învinuiți în dosarul Mineriadei, proaspăt redeschis tot după o condamnare a statului român la CEDO, sau în dosarul Revoluției.

Asociația solicită îndreptarea acestei erori și prevederea în proiect că infracțiunile exceptate de la grațierea integrală (art. 1 din proiect) sunt exceptate și de la grațierea parțială (art. 2 din proiect).

În același timp. APADOR-CH solicită înlocuirea sintagmei „persoanele care au întreţinere minori cu vârsta de până la 5 ani” cu una mai precisă și care să permită aplicarea actului normativ fără verificări și anchete suplimentare pentru a stabili dacă și pe cine are în întreținere respectivul condamnat. Noțiunea de „persoană aflată în întreținere” este specifică legislației fiscale, fiind asociată cu deducerile ce se acordă pentru persoanele aflate în întreținere. Este nevoie de o determinare mai clară a acestei categorii de condamanați care ar putea beneficia de grațierea parțială.

APADOR-CH consideră că nu se justifică prevederea din art. 3 al. 3 din proiet, conform căreia grațierea parțială nu este condiționată de achitarea despăgubirilor la care persoana condamnată a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă. În mod normal, când există o problemă reală constând în nerecuperarea prejudiciilor produse prin infracțiuni, este inexplicabil cum de printr-un act de clemență se subminează problema rezolvării recuperării prejudiciilor produse.

APADOR-CH solicită ca printre infracțiunile exceptate de la grațierea, integrală sau parțială, să se numere și infracțiunea de violență în familie (art. 199 Cod penal).

În concluzie, pentru a evita reglemetările caracterizate prin improvizație, APADOR-CH solicită guvernului să renunțe la promovarea grațierii pe calea unei ordonanțe de urgență, care, de altfel, nici nu justifică urgența, întrucât problema supraaglomerării penitenciarelor durează de ani de zile și este cunsocută și de guvern și de parlament. Așa cum se poate vedea în rapoartele scrise de organizație după vizitele făcute în penitenciare, condițiile de detenție în România sunt improprii de foarte mult timp, probleme precum supraaglomerarea, igiena precară, asistența medicală minimală sau hrana proastă sunt sistemice, lucru constatat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în 2012, în cazul Iacov Stanciu.

Construcția de penitenciare noi sau folosirea de spații alternative pentru detenție sunt doar o parte a soluției. Este nevoie și de o analiză a politicilor penale, de o prognozare a evoluției numărului de deținuți în următorii ani, de o redimensionare a sistemului de probațiune  (care în prezent este supraaglomerat cu cazuri și are o acută lipsă de personal) și nu în ultimul rând de politici reale de reintegrare a foștilor deținuți, pentru a preveni recidiva, care în prezent în România ajunge și la 75%.

Grațierea produce efecte doar pe termen scurt. După grațierile care au mai fost făcute înainte de 1989 și după, s-a constatat că în maximum un an de zile numărul deținuților a redevenit egal cu cel de dinaintea acestor măsuri, tocmai din cauza lipsei celorlalte verigi din lanț.

Calea normală de a reglementa în această materie este cea a adoptării unei legi, eventual în procedură de urgență, dacă există o nerăbdare atât de crescută la nivelul majorității parlamentare.

De asemenea, APADOR-CH solictă Avocatului Poporului ca, așa cum s-a sesizat din oficiu cu privire la necosntituționalitatea unei legi din 2001, care interzice unui condamnat să fie prim-ministru sau membru al guvernului, să se sesizeze din oficiu și în cazul în care va fi adoptată o ordonanță de urgență pentru grațiere, ordonanță care, în mod vădit, nu justifică urgența cerută de Constituție.