Dacă nu poți, de ce te mai dai mare? Sau „operaționalizarea neputinței” la Poliția română

Thursday - 23 April 2020
Print Friendly, PDF & Email

Pe durata stării de urgenţă ni s-a spus că poliţa locală este subordonată ministrului de interne. În realitate, o întreagă structură ierarhică din MAI s-a spălat pe mâini în cazul amenzii abuzive dată de polițiștii locali unei tinere din Florești, pentru o postare pe Facebook la adresa primarului, trimițând cazul spre rezolvare chiar la… primarul din Florești

Ministerul Afacerilor Interne ne-a trimis răspuns la sesizarea pe care i-am adresat-o cu privire la un abuz evident al Poliţiei locale Floreşti. Este vorba despre cazul amendării, cu 1.000 lei, a unei tinere din comuna Floreşti pentru că l-a criticat, pe Facebook, pe primarul din Floreşti, care este şi superiorul ierarhic al Poliţiei locale Floreşti (în vremuri normale, când nu este stare de urgenţă, poliţia locală funcţionează în subordinea primarului, potrivit art. 4 al. 1 din Legea nr. 155/2010 – legea poliţiei locale).

Sesizarea a fost adresată  Ministerului Afacerilor Interne în temeiul prevederii din decretul prezidenţial privind instituirea stării de urgenţă, potrivit căreia, pe durata stării de urgenţă, poliţia locală se subordonează operaţional Ministerului Afacerilor Interne.

Soluţia adoptată de structurile din Ministerul Afacerilor Interne, probabil după eforturi şi deliberări epuizante, a fost de a trimite sesizarea împotriva Poliţei locale Floreşti la Primăria comunei Floreşti, pentru cercetare şi rezolvare, deoarece aceasta nu este o problemă ce ține de MAI, ci de primărie.

Deci, Ministerul Afacerilor Interne a decis ca Poliţia locală Floreşti să fie cercetată de Primăria din Floreşti, condusă de primarul din Floreşti, pentru că a amendat o persoană din Floreşti, care a comis lezmajestatea de a-l critica – civilizat – pe primarul din Floreşti. Aşa, cercul s-a închis. „Case closed”, ar fi zis un ilustru şef de poliţie, din trecutul nu atât de îndepărtat cât ar trebui.

Cu alte cuvinte, cine mai are de gând să critice autorităţile, să-şi bage minţile în cap. Ei  nu pot fi pedepsiţi, pentru că treaba lor e să te pedepsească pe tine. Tu nu-i poţi pedepsi, pentru că treaba ta este să fii pedepsit de ei. Halal, democraţie „operațională”!

Am aflat de la MAI ce înseamnă subordonare operaţională

Subordonarea operaţională înseamnă, în realitate, nimic. Dacă, atunci când nişte poliţişti, despre care MAI spune că îi are, temporar, în subordine („subordine operaţională”), comit abuzuri în timp ce se află în subordinea MAI şi „operaţionalizează” amenzi abuzive, dar nu pot fi anchetaţi sub nicio formă de către MAI pentru aceste abuzuri, „subordonarea operaţională” înseamnă fix nimic.

Eventual, mai înseamnă și praf în ochii lumii, care trebuie să creadă că, pe durata stării de urgenţă, ministrul de interne este un oficial puternic, care are sub control toate poliţiile, inclusiv cele locale.

În realitate, nu este aşa. Pentru prostiile făcute de poliţia locală pe durata stării de urgenţă, ministrul de interne nu poate face nimic. Aşa afirmă, cel puţin, în scris, structurile specializate din MAI, atunci când sunt puse în faţa unui caz concret, pe care trebuie să-l rezolve.

Până la urmă, cu subordonarea e aceeaşi poveste ca şi cu graviditatea. Este sau nu este. Nu merge să fie doar pe jumătate. Adică, „operaţională”.

Dar, dacă avem decidenţi „jmecheri”, de genul „Mircea, fă-te că lucrezi”, atunci bagăm în decrete prezidenţiale noţiuni în travesti, de semisubordonare, din care boborul să înţeleagă că noi, autorităţile,  ne „asumăm” şi ne „implicăm”, dar, care, la o adică, atunci când se pune problema unor acţiuni concrete de asumare sau de implicare, ne permit să o dăm la întors, că, de fapt nu e treaba  noastră, deşi v-am făcut să credeți că e a noastră.

Citește răspunsul „operațional” al Poliției Românie

Ce este de făcut? Variante:

1. De schimbat ţara. De ales una în care nu se fac reguli de tip alba-neagra.

2. De schimbat legea. Poliţia locală trebuie să treacă în cadrul poliţiei naţionale. Este hazardat ca primarii să aibă în subordine oameni înarmaţi cu pistoale şi cu procese-verbale de amendare. O fi aşa în alte ţări, dar noi mai avem mult până acolo. Iar poliţiile locale, tot atâtea caţi primari sunt în ţara asta, au dat suficiente dovezi că subordonarea lor faţă de primari a fost o decizie proastă.

3. De căutat resurse pentru măcar 1 minut de ruşine, pentru:

Parlament – care a pus în mâna primarilor o jucărie (poliţia locală) atât de periculoasă

Preşedinte – care a semnatul decretele prezidenţiale privind instituirea şi prelungirea stării de urgenţă, ştiind că în acele decrete, cei care le-au redactat au trecut „jmecheria” cu „subordonarea operaţională”, adică un fel de alba-neagra.

Ministrul afacerilor interne – care pozează în şef al tuturor poliţiilor în timpul stării de urgenţă şi care dă înapoi, cu sfială, atunci când e vorba să reacţioneze la un abuz evident al poliţiei locale din subordinea sa „operațională”, adică inexistentă.

Şeful Inspectorului General al Poliţiei Române – ai cărui oameni au luat greaua decizie ca Poliţia locală Floreşti să fie anchetată de şeful ei, primarul din Floreşti pentru că a amendat pe cineva care l-a criticat pe primarul din Floreşti.

Directorul Direcţiei de Ordine Publică din IGPR – în numele căruia a fost semnată, decizia ca Poliţia locală Floreşti să fie anchetată de şeful ei, primarul din Floreşti pentru că a amendat pe cineva care l-a criticat pe primarul din Floreşti.

Şeful serviciului Coordonare mediul urban din IGPR – care a semnat, şi el, decizia ca Poliţia locală Floreşti să fie anchetată de şeful ei, primarul din Floreşti pentru că a amendat pe cineva care l-a criticat pe primarul din Floreşti.

4. Să nu ne iluzionăm cerând demisii sau demiteri, la oricare nivel. Pentru că, şi dacă ar fi, ar fi tot demisii sau demiteri „operaționale”, adică inexistente.

5. De gândit și mai intens la pct. 1.