Raport asupra vizitei în arestul central al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti

20.01.2009
Print Friendly, PDF & Email

Pe data de 20
ianuarie 2009, două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat arestul 
Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

Comentariu
preliminar

O problemă
general valabilă pentru toate aresturile poliţiei se referă la
aplicarea Legii 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Art.81 alin.4 din
Legea 275/2006 prevede că aresturile („centre de reţinere şi
arestare preventivă”) trebuie să fie organizate şi să
funcţioneze „prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului
administraţiei şi internelor şi al ministrului justiţiei”.
La mai mult de 2 ani de la intrarea în vigoare a legii, ordinul comun nu a fost emis. Poliţiştii
susţin că aplică Legea 275/2006, chiar şi în absenţa
noului regulament. În practică, deocamdată ei respectă tot vechiul regulament, revizuit în 2005. Un
exemplu elocvent este încătuşarea persoanelor
private de libertate la scoaterea din arest. Legea 275/2006  prevede la art.37
alin.2 că „…. imobilizarea cu cătuşe, cămăşi de
forţă sau alte forme de imobilizare a corpului este permisă doar în situaţii excepţionale.” (subl.n.).
Or, în toate aresturile de poliţie, inclusiv în arestul Direcţiei
Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti,  încătuşarea
la scoaterea din arest este regula din
vechiul act normativ încă în vigoare.

Specificul arestului, efective, durata deţinerii

Din punct de
vedere al categoriilor de persoane private de libertate, arestul prezintă
două particularităţi: aici sunt aduse toate femeile din Bucureşti şi judeţul Ilfov
indiferent de natura infracţiunii pentru care sunt cercetate şi tot
aici sunt deţinute persoanele condamnate de o instanţă din afara
ţării şi extrădate în România în vederea executării pedepsei. În arestul Direcţiei
Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti  mai sunt
deţinuţi şi bărbaţi, mulţi dintre ei facând parte
din „loturile DNA”.

La data vizitei
în arest se aflau 105 persoane private de libertate dintre care:

·      29 de femei (una în stare de reţinere, 22 în stare de arest
preventiv şi 6 condamnate – 5 extrădate şi una în stare de
judecată la ICCJ în alt dosar decât cel în care a fost deja
condamnată;

·      76 de bărbaţi (65 în stare de arest preventiv şi 11
condamnaţi definitiv).

Referitor la perioada
de şedere în arestul Direcţiei Generale de Poliţie a
Municipiului Bucureşti APADOR-CH aminteşte că răspunsul
trimis de Guvern în septembrie 2008 la raportul întocmit de Comitetul pentru
Prevenirea Torturii asupra vizitei sale din 2006 în aresturi de poliţie,
penitenciare şi alte locuri privative de libertate din România
conţine şi afirmaţia că ar
exista deja un protocol MIRA-MJ prin care persoanele care au primit mandat de
arestare de la judecători sunt transferate de îndată în centrele de
arestare preventivă din sistemul penitenciar.
Cu alte cuvinte,
persoanele private de libertate ar trebui să stea în aresturile
poliţiei maximum 24 de ore cât
durează reţinerea
şi, eventual, alte câteva ore
pentru efectuarea formalităţilor legate de transfer dacă
judecătorul a emis mandat de arestare. Persoanele
aflate în arest preventiv cu care reprezentantele APADOR-CH au discutat au
afirmat că sunt în această situaţie pe perioade variind de la o
lună la un an.

Situaţia
referitoare la persoanele extrădate este incertă. Potrivit
şefului serviciului acestea ar trebui să petreacă în acest arest
doar o perioadă scurtă de timp, cea necesară organizării
transportării lor în judeţele în care ar urma să-şi execute
pedeapsa însă o mare parte dintre ele sosesc fără actele de
identitate necesare transferării iar procedura obţinerii acestor acte
este greoaie, putându-se prelungi până la patru-cinci luni. Este aproape
imposibil de acceptat că în era comunicaţiilor electronice simpla
identificare a unei persoane poate dura atât de mult. Cel mai probabil, este
vorba despre delăsarea sau nepăsarea unor funcţionari din
Inspectoratele judeţene de poliţie. APADOR-CH cere măsuri
urgente pentru reducerea substanţială a duratei procedurilor.

În urma
discuţiilor reprezentantelor asociaţiei cu o parte dintre
deţinuţi a reieşit faptul că în arest se află şi
persoane condamnate definitiv la executarea pedepsei privative de libertate
care nu aveau nicio legătură cu
extrădarea
. Spre exemplu, în una dintre camere se aflau patru
bărbaţi, condamnaţi definitiv, toţi fiind implicaţi în
activităţi privind administrarea arestului (curăţenie)
dintre care unul se afla în arestul Direcţiei Generale de Poliţie a
Municipiului Bucureşti  de nu mai puţin de trei ani şi
jumătate. 

Spaţiile de detenţie, condiţii igienico-sanitare

Arestul are 30 de
camere de deţinere, în total 148 de locuri. Camerele de deţinere sunt
situate pe două niveluri, demisol şi parter. Reprezentantele
APADOR-CH au vizitat cinci dintre camerele arestului, clubul, cabinetul medical
şi curţile de plimbare.

Camerele de
deţinere sunt de două
tipuri: de patru sau şase paturi. Cele de patru paturi au aproximativ 12
mp. iar cele de şase paturi aproximativ 14 mp. suprafaţă.

Comitetul
European pentru Prevenirea Torturii a recomandat României încă din 1999
ca, în penitenciare, spaţiul de deţinere să fie de minimum 4 metri pătraţi pentru fiecare
deţinut.
Cu ocazia vizitei CPT din 2006 a unor locuri de
privare de libertate din România recomandarea a fost extinsă şi la
aresturile poliţiei.  Pentru a aplica această cerinţă, în
fiecare cameră din arestul Direcţiei Generale de Poliţie a
Municipiului Bucureşti ar trebui să fie cazate maximum trei persoane, în trei paturi (nu patru şi,
cu atât mai puţin, şase).

Fiecare
cameră are propriul grup sanitar sub forma unei cabine (1 mp) dotate cu
chiuvetă şi duş, cu apă rece şi caldă în
permenenţă. Asociaţia semnalează faptul că grupurile
sanitare nu sunt dotate de către responsabilii arestului cu perdele. Este
adevărat faptul că deţinuţii nu sunt împiedicaţi
să improvizeze o modalitate de a-şi proteja intimitatea cum de altfel
au şi făcut în trei dintre cele cinci  camere vizitate atârnând
cearceafuri sau chiar perdele din material plastic. În una din camere însă,
în care erau deţinute trei femei, spaţiul destinat grupului sanitar
nu era în niciun fel protejat vizual cu toate că se afla exact în raza
vizetei. Astfel, persoana care utilizează grupul sanitar în camera
respectivă nu este expusă doar faţă de celelalte persoane
din cameră dar şi faţă de personalul de supraveghere. APADOR-CH consideră că este obligaţia
responsabililor arestului să instaleze perdele de protecţie la
grupurile sanitare din toate camerele şi reaminteşte faptul că folosirea
grupului sanitar în prezenţa altor persoane este o situaţie
înjositoare care poate fi considerată ca tratament degradant.

Iluminatul  natural
şi aerisirea camerelor pot fi considerate satisfăcătoare. Cu
toate acestea becurile din interiorul camerelor rămân aprinse pe
toată durata zilei şi a nopţii, ceea ce sporeşte
discomfortul unor persoane aflate oricum în stare de stress din cauza
privării de libertate.

Arestul este
dotat cu sistem de alarmare vizuală (în fiecare cameră există un
comutator care aprinde un bec aflat în exteriorul camerei) dar şi cu
aparate video de supraveghere, instalate pe coridoare.  Supravegherea video se
limitează la spaţii comune şi
deci nu reprezintă o intruziune în intimitatea persoanelor private de
libertate.

Persoanele din
arestul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti au
acces la frigidere în care pot depozita alimente. Raţia de hrană
asigurată de arest este adusă de la Penitenciarul Rahova. Din cauza
calităţii proaste a hranei practic nimeni nu o consumă.
Deţinuţii se hrănesc cu alimentele primite de la
aparţinători – un pachet pe lună de maximum 10 kg. de alimente
greu alterabile, la care se adaugă sucuri şi fructe – şi cu
alimente achiziţionate contra cost prin intermediul personalului arestului
atâta vreme cât deţin bani în conturile personale aflate în gestiunea
serviciului evidenţă. APADOR-CH reaminteşte faptul că
externalizarea serviciilor de hrănire a deţinuţilor poate
reprezenta o soluţie eficientă pentru asigurarea calităţii
acceptabile a hranei deţinuţilor. În acest sens asociaţia
semnalează responsabililor situaţia Inspectoratului Judeţean de
Poliţie Teleorman care a aplicat cu succes această soluţie.

Conform
reglementărilor deţinuţii pot păstra asupra lor obiectele
de igienă proprii cu excepţia lamelor de ras, spray-uri sau alte
instrumentelor tăioase, inclusiv ambalaje din sticlă.

Arestul
furnizează deţinuţilor hârtie igienică şi săpun
numai în situaţia în care aceştia nu au bani, nu sunt vizitaţi
de aparţinători şi solicită în mod explicit acest lucru. Însă
deţinuţii nu sunt informaţi că au dreptul la aceste
materiale igienico-sanitare fapt care i-ar putea pune pe unii dintre ei în
situaţii umilitoare. 

3.      Activităţi, corespondenţă,
contacte cu exteriorul, alte drepturi

APADOR-CH
reaminteşte faptul că în arestul Direcţiei Generale de
Poliţie a Municipiului Bucureşti durata deţinerii se poate
întinde pe perioade mari, ceea ce impune o atenţie deosebită acelor
aspecte care ţin de starea psihică a persoanelor private de libertate
şi anume: activităţi culturale, educative, recreative, contactul
cu familia etc.

Curţile
de  plimbare
, în număr de patru (două
pe fiecare nivel), impropriu denumite astfel, sunt un fel de „cuşti” în
care arestaţii nu pot decât să stea în picioare sau să facă
doi-trei paşi. Cele de la demisol au o suprafaţă de aproximativ
10 mp iar cele de la parter de aproximativ 15 mp. La momentul vizitei niciuna
dintre curţi nu era utilizată. Teoretic, arestaţii au dreptul la
o plimbare zilnică de jumătate de oră – cu toate că Legea 275/2006
prevede între una şi trei ore în aer liber. În practică, o parte
dintre arestaţi refuză să iasă la plimbare justificând
că nu au ce face într-o „cameră fără acoperiş”. Pentru
a le stimula, cât de cât, interesul, reprezentantele APADOR-CH au sugerat
montarea în curţi a unor aparate simple de gimnastică (de exemplu, o
bară fixă) fapt realizabil cu cheltuieli minime.

Clubul este o încăpere de aproximativ 40 de mp. dotată cu scaune, o
canapea şi televizor. Este utilizată prin rotaţie în baza unei
programări realizate de personalul arestului în urma căreia
deţinuţii din fiecare cameră au dreptul de a merge la club
şi viziona programe TV odată pe săptămână timp de
două ore. Cu toată această programare se pare că deţinuţii
care se ocupă de activităţile administrative au un regim mai bun
decât restul arestaţilor aceştia afirmând că merg la club
odată la două-trei zile. La momentul vizitei reprezentantelor
APADOR-CH nu se afla nimeni la club. Mai multe persoane din arest  şi-au
exprimat nemulţumirea faţă de faptul că nu pot merge mai
des la club, aceasta fiind, în opinia lor singura posibilitate reală de
relaxare.

APADOR-CH
recomandă organizarea mai eficientă a accesului persoanelor private
de libertate la spaţiile destinate recreerii (mai ales la club) cu atât
mai mult cu cât  arestul nu este
dotat nici măcar cu difuzoare, arestaţii nu au aparate de radio sau
televizoare în camere. Există numai posibilitatea achiziţionării
de ziare sau reviste contra cost şi în urma întocmirii unei cereri în
condiţiile în care o parte dintre deţinuţi petrec în acest arest
perioade îndelungate de timp.

Cutia
poştală este amplasată pe hol, deţinuţii având
posibilitatea să îşi depună personal corespondenţa.
Plicurile primite se înmânează deţinuţilor după ce sunt
deschise de supraveghetor în prezenţa lor fără a fi înregistrate,
cu excepţia plicurilor primite de la instituţii sau organizaţii,
pentru acestea din urmă ţinându-se evidenţa la registratura
instituţiei.

Deţinuţii
pot telefona familiei săptămânal iar avocatului ori de câte ori
doresc. Vizitele familiei respectiv grefa sunt permise în aceleaşi
condiţii.

Din discuţia
cu şeful serviciului arest a reieşit faptul că judecătorul
delegat se prezintă la arestul Direcţiei Generale de Poliţie a
Municipiului Bucureşti  numai în cazuri de refuz de hrană în urma
solicitării scrise a responsabililor arestului şi că
deţinuţii nu prea ştiu ce este un judecător delegat şi
ce atribuţii are. APADOR-CH solicită ca resposabilii aresturilor
să informeze persoanele private de libertate despre existenţa şi
atribuţiile instituţiei judecătorului delegat pentru executarea
pedepselor privative de libertate.

Asistenţa medicală

La momentul
vizitei personalul cabinetului medical era compus din trei medici şi
şase asistenţi medicali care asigură permanenţa lucrând în
sistem ture 24/72, în fiecare tură fiind
repartizaţi un medic şi doi asistenţi. Doi dintre medici se
ocupă exclusiv de deţinuţi iar cel de-al treilea este şi
medicul de familie a 600 de asiguraţi, majoritatea poliţişti.

Reprezentantele
APADOR-CH au discutat cu personalul cabinetului medical pe mai multe teme: procedurile medicale la introducerea în arest, modalităţile de acordare a
asistenţei medicale
pe perioada deţinerii şi posibilităţile de accesare a unor servicii
de prevenire a transmiterii HIV
/SIDA
şi a infecţiilor cu transmitere sexuală dar şi de tratament
eficient pentru consumatorii de droguri injectabile.

Medicul aflat în
tură la data vizitei a afirmat că numărul introducerilor în
arest variază în general între 5 şi 35  în 24 de ore. Procedura este
următoarea: se efectuează un consult medical general iar dacă
este nevoie de consult de specialitate deţinutul este condus sub
escortă la policlinica Ministerului Administraţiei şi Internelor
pe timpul zilei sau la spitale de urgenţă pe durata nopţii.
Deţinutul ajunge în spaţiile de deţinere numai după
efectuarea tuturor investigaţiilor necesare şi stabilirea unei scheme
de tratament.

Referitor la
acordarea asistenţei medicale pe perioada deţinerii responsabilii
arestului au afirmat că medicul acordă zilnic consultaţii
arestaţilor,  pe baza înscrierii acestora pe o listă de
programări şi că distribuirea tratamentului se face
dimineaţa, la prânz şi seara de către asistenţii medicali.
Mai multe persoane deţinute cu care au discutat reprezentantele APADOR-CH
s-au plâns de calitatea serviciilor medicale mai ales în ceea ce priveşte
întârzierea nejustificată a efectuării unor consulturi medicale de
specialitate şi distribuirea cu întârziere sau deloc a medicamentelor
prescrise de către personalul cabinetului medical. Persoanele în
cauză au afirmat că de multe ori nu sunt distribuite decât dozele de
tratament prescrise pentru seară deşi tratamentul ar implica trei
doze zilnice. Una dintre persoanele deţinute nu primise tratament de la
medic timp de zece zile deşi acuza dureri digestive. Unul dintre  supraveghetori
îi daduse Colebil.  Deşi bunele intenţii ale supraveghetorilor  sunt
apreciabile, APADOR-CH consideră că această situaţie nu
este normală, deţinuţii trebuie să primească
medicamente numai din partea personalului medical, responsabil şi
calificat pentru a se îngriji de starea de sănătate a acestora.

În arestul Direcţiei
Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti  se afla şi o
persoană de sex feminin dependentă de droguri injectabile –
heroină (toţi consumatorii de droguri bărbaţi din
Bucureşti şi Ilfov sunt duşi la secţia 12 poliţie
indiferent de natura infracţiunii de care sunt suspectaţi). Aceasta
sosise la arest cu o seară înainte după ce  fusese condusă la
Spitalul Al. Obregia unde medicul de gardă de la clinica de psihiatrie
adulţi îi întocmise o schemă de tratament constând în calmante
şi analgezice. Părea confuză şi se aştepta ca
următoarele zile să se simtă foarte rău.

În arestul
Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti  nu
există niciun fel de posibilitate de
accesare a unor servicii de prevenire a transmiterii HIV
/SIDA şi asta în ciuda faptului că
personalul cabinetului medical participase în urmă cu cîteva luni la un
curs de instruire pe această temă. Mai mult, în gestiunea cabinetului
medical există prezervative destinate distribuirii deţinuţilor
în scopul prevenirii infecţiilor cu transmitere sexuală însă
distribuirea nu se face din varii motive care de care mai hilare. Astfel, unul
dintre doctori a afirmat că nu se pot distribui prezervativele pentru ca
există riscul ca deţinuţii să se spânzure cu ele iar alt
medic a opinat că sunt inutile deorece „deţinuţilor nu le este
permis să întreţină relaţii sexuale pentru că ar fi o
infracţiune” camera de deţinere fiind în opinia medicului „loc
public”. Lăsând la o parte ciudăţenia încadrării camerelor
de deţinere în categoria „locurilor publice”, opiniile medicilor dovedesc
o totală necunoaştere a realităţilor sistemului şi o
mentalitate retrogradă, inexplicabilă din partea unor persoane care
ar trebui să ştie cât de utilă este,  pentru întreaga
societate,  prevenirea răspândirii bolilor.

Nici
referitor la acordarea de tratament eficient pentru consumatorii de droguri
situaţia nu este mai bună.
Chiar
dacă ar fi adevărată afirmaţia răspicată a
personalului medical cum că în aresturile poliţiei „nu se
consumă droguri”,  şi deci, un eventual program de schimb de seringi
ar fi inutil, îngrijorătoare este atitudinea medicilor cu privire la
posibilitatea de administra dependenţilor de droguri tratament substitutiv
cu metadonă sau substanţe similare. Faptul că unii consumatori
de droguri care ajung în aresturi sunt beneficiari ai tratamentului de
substituţie incluşi în programul naţional de sănătate
mintală nu pare avea nicio importanţă. La nivelul personalului Ministerului
Administraţiei şi Internelor se consideră că
abstinenţa totală este cea mai bună soluţie pentru
consumatorii de droguri iar administrarea de calmante şi analgezice este un
tratament suficient.

APADOR-CH
reaminteşte faptul că se află în vigoare (din data de 31 mai
2006) Ordinul Ministrului Justiţiei nr.
1216/2006
privind modalitatea de derulare a programelor integrate de
asistenţă medicală, psihologică şi socială pentru
persoanele aflate în stare privativă de libertate, consumatoare de
droguri. Acest act normativ, aplicabil conform Art. 2, litera a) în aresturi şi
penitenciare, stabileşte clar procedurile de implementare a programelor
integrate de asistenţă, inclusiv programul (PIT 4) de reducere a
riscurilor asociate consumului de droguri, cu cele două forme: (1) program
substitutiv cu agonişti de opiacee şi (2) program de schimb de
seringi şi/sau alte măsuri adresate
reducerii riscurilor.

Mai mult, prin Ordinul comun nr. 282/2008 emis de
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul
Sănătăţii Publice şi Ministerul Muncii, Familiei
şi Egalităţii de Şanse, se defineşte ca „situaţie
specială” starea privativă de libertate a unui consumator de droguri
beneficiar de servicii şi se stabilesc responsabilităţi clare
referitoare la modalitatea de continuare a
tratamentului substitutiv
.

APADOR-CH 
consideră că aceste prevederi legale trebuie aplicate întocmai în
aresturile poliţiei şi atrage atenţia asupra faptului că
neacordarea de tratament medical adecvat personelor private de libertate
consumatoare de droguri reprezintă o încălcare flagrantă a
drepturilor acestora.

Celelalte
conculzii şi recomandări ale  asociaţiei sunt incluse în raport.

Manuela Ştefănescu   
                                             Maria-Nicoleta Andreescu