Raport asupra cazului lui Emil Baboi din Bucureşti

09.02.2009
Print Friendly, PDF & Email

Emil Baboi, în vârstă de 37 de ani, cu domiciliul în Bucureşti, sector 4 s-a adresat APADOR-CH în legătură cu un incident ce a avut loc în noaptea de 5 spre 6 ianuarie 2009 în sediul secţiei 9 de poliţie. Emil Baboi se consideră victima unor rele tratamente din partea poliţiştilor de serviciu în acea noapte.

Emil Baboi, după întâlnirea cu poliția

Emil Baboi, după întâlnirea cu poliția

Circumstantele incidentului

Emil Baboi practica meseria de taximetrist. În seara respectiva, dupa terminarea  programului de lucru (în jurul orei 23.30), si-a cumparat o sticla de bautura alcoolica de la un magazin aflat în imediata vecinatate a sectiei 9 de politie. În asteptarea unui amic, a baut din sticla si, constient ca nu se mai putea urca la volan, a telefonat concubinei sale sa vina sa ia cheile si masina. Aceasta a ajuns în câteva minute (pe la ora 0.10), împreuna cu un nepot. A luat cheile de la Emil Baboi si s-a dus la masina. Pentru ca nu reusea sa deschida portiera, concubinul s-a rastit la ea, ceea ce a atras atentia unor politisti aflati pe treptele de acces în sediu. Acestia au intervenit mai întâi verbal. Baboi le-a replicat ca nu era treaba lor lucru care i-a suparat atât de tare încât l-au luat cu forta si l-au dus în sediul politiei, sub ochii concubinei si nepotului ei. Vazând ce se întâmpla, acestia au ramas pe loc si au chemat un vecin care a venit si a luat masina. Nepotul a plecat acasa dupa un timp dar femeia a stat în fata sediului pâna dimineata în jurul orei 8.00 când Baboi a fost scos din sediu si bagat în masina politiei cu destinatia parchet.

Conform declaratiilor sale, în sediul politiei Emil Baboi a fost încatusat si legat de calorifer. I s-a luat si telefonul mobil care nu i-a mai fost înapoiat. Apoi, timp de câteva ore, politistii l-au lovit cu pumnii si picioarele cu scurte pauze “între reprize”. Baboi nu stie câti politisti l-au batut pentru ca din pozitia în care fusese imobilizat, nu vedea decât picioare. Barbatul crede ca loviturile au încetat pe la 5.00 – 5.30. Când s-a trezit pe la ora 8.00, era asezat pe un scaun, i se scosesera catusele, îl dezbracasera de haina si camasa si îl stropisera cu apa. Era plin de sânge pe fata si pe pantaloni. Pe la 8.30-9.00 politistii l-au dus la parchetul de pe lânga Judecatoria sectorului 2 (sediul din str. Scaune nr.3) pentru a obtine, probabil, ordonanta de retinere. Numai ca procurorul de serviciu l-a trimis pe Baboi la spital si apoi acasa si i-a recomandat sa îsi scoata certificat medico-legal iar pe politisti i-a invitat sa paraseasca biroul.

Emil Baboi crede ca politistii de la sectia 9 ar fi întocmit un proces verbal dar afirma ca nu a semnat nimic si ca nu stie ce acuze i-ar fi putut fi aduse.

El a fost transportat la spitalul clinic de urgenta Bagdasar-Arseni de concubina lui. A ramas internat aproape 24 de ore iar în biletul de externare din 7 ianuarie a.c. se precizeaza ca diagnostic urmatoarele: agresiune (afirmativ), traumatism cranio-facial cu multiple escoriatii, trumatism abdominal, plaga contuza frontala dreapta suturata (s.n.), contuzie toracica, steatoza hepatica. Pe 6 ianuarie, Emil Baboi a fost examinat si la INML “Mina Minovici” iar certificatul medico-legal nr.A2/77/06.01.2009 cuprinde o descriere mai amanuntita a plagii frontale-dreapta si a tuturor echimozelor si tumefactiilor.

Documentul mentioneaza si echimozele de la ambele mâini, rezultate din încatusare precum si declaratia victimei ca resimtea dureri la nivelul rotulei drepte si la cap. INML a tras concluzia ca pacientul prezenta leziuni traumatice “ce s-au putut produce la data de 06.01.2009 prin lovire corp dur” si a recomandat “7-8 (sapte-opt) zile de îngrijiri medicale.”

Fotografiile color facute a treia zi dupa incident sunt graitoare pentru tratamentul la care a fost supus Emil Baboi în sediul politiei.

Pe 8 ianuarie, Emil Baboi s-a prezentat din nou la parchet din proprie initiativa. Procurorul – acelasi din dimineata zilei de 6 ianuarie – i-a spus ca “dosarul (cel întocmit de politie împotriva lui Emil Baboi– n.n.) nu a ajuns la el”.

În opinia APADOR-CH,. incidentul din noaptea de 5-6 ianuarie a fost posibil pentru ca politia se prevaleaza de o prevedere din Legea de organizare si functionare nr.218/2002 care îi permite conducerea la sediu a persoanelor care nu au acte de identitate si care sunt suspecte de comiterea unor fapte penale. Conducerea poate dura pâna la 24 de ore si este o masura distincta de retinerea politieneasca reglementata si în Constitutie si în legea penala. APADOR-CH a sustinut constant ca masura conducerii înseamna privare de libertate deoarece persoana condusa nu poate parasi sediul când doreste. Din pacate, Curtea Constitutionala a decis ca ar fi vorba de o masura administrativa, si deci nu ar presupune garantii si proceduri specifice privarii de libertate. Cu toate acestea, Codul de procedura penala prevede ca durata conducerii se scade din durata retinerii politienesti, ceea ce înseamna o recunoastere implicita a naturii privative de libertate a conducerii. În cazul lui Emil Baboi ar fi foarte greu de sustinut ca încatusarea si legarea de calorifer timp de cel putin 4-5 ore ar fi fost o masura administrativa. Iar în privinta transformarii sale în sac de antrenament pentru kick boxing APADOR-CH considera ca este un caz cât se poate de clar de tratament inuman si degradant.

Emil Baboi a depus plângere împotriva politistilor de la sectia a 9-a la Parchetul de pe lânga Judecatoria Sector 2.

Relatarea concubinei lui Emil Baboi

Femeia a confirmat ca Emil Baboi i-a telefonat în noaptea cu pricina sa vina sa ia masina, ca a ajuns în câteva minute împreuna cu nepotul ei, ca amicul convocat la bautura sosise deja, ca a avut loc o altercatie între ea si concubin pentru ca nu reusea sa deschida masina, ca au intervenit politistii aflati pe treptele sediului si ca, enervati de reactia verbala a barbatului, l-au luat cu forta si l-au dus înauntru. Ea a asteptat pe strada, în fata sediului politiei pâna dimineata, a încercat de câteva ori sa intre în sectie dar nu i s-a permis si a apelat repetat mobilul lui Baboi fara rezultat. (Evident, de vreme ce telefonul îi fusese luat de politisti. Si chiar daca l-ar fi avut asupra lui, nu avea cum sa raspunda de vreme ce era încatusat si legat de calorifer.) Femeia a mai spus ca strigatele de durere ale lui Baboi se auzeau din strada. Când barbatul plin de sânge pe fata a fost scos din sediu si dus la masina politiei, femeia a luat un taxi si a ajuns si ea la parchet chiar în momentul în care barbatul parasea, liber, institutia, dupa care s-au dus împreuna la spital.

Pe 8 ianuarie femeia s-a dus la sectia 9 de politie si a discutat cu un politist care fusese de serviciu în noaptea incidentului. Vroia sa afle motivele privarii de libertate, ce se întâmplase în sediul politiei si sa recupereze telefonul mobil al lui Emil Baboi. Dupa refuzuri repetate politistul i-ar fi spus în cele din urma ca Baboi fusese luat de pe strada pentru ca agresa o femeie. Însa când concubina i-a replicat ca “agresata” era chiar ea si ca nu avusese nici cea mai mica intentie sa ceara ajutor, politistul a fost neplacut  surprins. În privinta modului în care Baboi fusese tratat în sediul politiei, politistul i-a spus cu nonsalanta ca barbatul fusese batut de altcineva, înainte de interventia politiei. Concubina neaga categoric ca s-ar fi întâmplat asa ceva. În plus, mai exista si ceilalti doi martori oculari – nepotul si amicul de pahar – care pot confirma ca Baboi nu prezenta nicio urma de lovituri înainte de a fi dus de politisti în sediu. În opinia asociatiei, în situatia – foarte putin probabila – ca barbatul ar fi fost batut  (de cine?) anterior privarii de libertate, politistii aveau obligatia de a-l prezenta imediat la medic pentru îngrijiri, cu atât mai mult cu cât, potrivit certificatelor eliberate, starea lui era foarte proasta. Cât despre telefonul mobil, politistul i-a spus femeii ca Baboi nu l-ar fi avut asupra sa. Or concubina a fost chemata sa ia masina de pe telefonul mobil al lui Baboi, amicul acestuia a fost invitat la bautura de pe acelasi mobil iar cât a asteptat în strada femeia a sunat în repetate rânduri la acelasi aparat, acum inexistent potrivit politistului.

Concluzii:

“Conducerea” la sediul politiei este în fapt, privare de libertate si trebuie reglementata ca atare prin lege, cu garantii si proceduri specifice. “Metodele” la care au recurs politistii de la sectia 9 împotriva lui Emil Baboi (încatusare, legare de calorifer, lovituri repetate la cap si corp) înseamna tratament inuman si degradant, sanctionat de legea penala româna si interzis de toate documentele internationale privind drepturile omului. Dupa toate aparentele, niciunul din politistii prezenti în sectie nu a intervenit pentru curmarea abuzului. Se poate deduce ca  sunt obisnuiti cu astfel de “metode” si chiar le si aproba. Afirmatia politistului cu care a discutat concubina a treia zi dupa incident, conform careia Emil Baboi ar fi fost batut înainte de interventia politiei (varianta usor de demontat de cei trei martori oculari, dar si de faptul ca Emil Baboi nu a fost dus imediat la spital de catre politisti) dovedeste înca o data ca solidaritatea de “breasla” functioneaza chiar si în cazul abuzurilor, în dispretul total al drepturilor omului. Disparitia telefonului mobil al lui Emil Baboi trebuie imediat clarificata deoarece, potrivit martorilor, ea nu se putea petrece decât în sediul sectiei 9 de politie.

Manuela Stefanescu                                                    Maria Andreescu

Raspunsul DGPMB in acest caz