PUNCTUL DE VEDERE AL APADOR-CH CU PRIVIRE LA REINCRIMINAREA INFRACŢIUNILOR DE INSULTĂ ŞI CALOMNIE CA EFECT DIRECT AL UNEI DECIZII A CURŢII CONSTITUŢIONALE

08.07.2013
Print Friendly, PDF & Email

APADOR-CH a susţinut în mod constant că prin sancţionarea penală a unor afirmaţii defăimătoare se ajunge la o limitare exagerată a libertăţii de exprimare, astfel cum este garantată prin art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, consecinţa cea mai gravă fiind timorarea presei.

De aceea, APADOR-CH a salutat abrogarea infracţiunilor de insultă şi calomnie, urmând ca prejudiciul moral al persoanelor lezate prin afirmaţii defăimătoare să fie reparat prin mijloace de natură civilă (acordarea de daune morale; publicarea în presă a hotărârii judecătoreşti care constată un fapt defăimător; mijloace specifice prevăzute în legislaţia audio-vizualului).

În acest context, APADOR-CH subliniază că nu există nici o singură hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului în care să se reţină că, în cazul defăimării, repararea prejudiciului moral doar prin mijloace de natură civilă ar contraveni Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi nu ar constitui o reparaţie integrală şi echitabilă a prejudiciului suferit de persoana defaimată.

În mod surprinzător faţă de jurisprudenţa CEDO, Curtea Constituţională a apreciat, prin două decizii, nr. 62/2007 şi nr. 206/2013, că dacă defăimarea unei persoane nu este sancţionată penal, repararea integrală a prejudiciului nu poate fi asigurată. Cităm din decizia nr. 62/2007: “ În absenţa ocrotirii juridice prevăzute de art.205, 206 şi 207 din Codul penal, demnitatea, onoarea şi reputaţia persoanelor nu mai beneficiază de nicio altă formă de ocrotire juridică reală şi adecvată ”.

APADOR-CH consideră că decizia nr. 206 din 29.04.2013 a Curţii Constituţionale, care restabileşte efectele deciziei sale nr. 62/2007, va deschide un şir lung de procese la CEDO, întrucât aceste decizii susţin condamnarea fără temei legal a unor persoane, adică în baza unor prevederi din codul penal care au fost abrogate (art. 205-206) şi care au rămas abrogate şi în prezent. Precizăm că, după ce au fost abrogate, art. 205-206 nu au mai fost reintroduse în codul penal printr-o lege adoptată de Parlament.

Potrivit reglementărilor legale actuale, o infracţiune nu poate fi introdusă/reintrodusă în codul penal decât de Parlament, printr-o lege. Decizia Curţii Constituţionale nu poate ţine locul unei legi adoptate de Parlament, întrucât, potrivit principiului separaţiei puterilor în stat, singura autoritate legiuitoare este Parlamentul. Curtea Constituţională nu are atribuţii ce ţin de puterea legislativă.

În acest sens, APADOR-CH precizează că, potrivit art. 64 al. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, a brogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare norma iniţial abrogată. Legea prevede o singură excepţie de la regulă: prevederile din ordonanţele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare şi au fost respinse prin lege de către Parlament.

Dar, în afară d e această excepţie, legea nu prevede şi o altă excepţie în sensul că şi deciziile Curţii Constituţionale ar avea ca efect reactivarea automată a normei abrogate printr-un act normativ declarat neconstiţutional. Excepţiile de la lege fiind de strictă interpretare, nu se poate susţine cu temei legal că deciziile Curţii Constituţionale au exact forţa şi efectele unei legi adoptate de Parlament.

În consecinţă, APADOR-CH susţine că atâta vreme cât infracţiunile de insultă şi calomnie (art. 205-206 din codul penal) au fost abrogate printr-o lege (Legea nr. 278/2006 – art.I pct.56) şi, după această abrogare faptele de insultă şi calomnie nu au mai fost reincriminate printr-o altă lege, în prezent insulta şi calomnia nu sunt incriminate de legea penală, iar o condamnare în baza vechilor texte ale art. 205-206, abrogate în anul 2006, încalcă în mod vădit condiţia prevăzută în art. 10 par. 2 din CEDO care se referă la necesitatea ca “sancţiunea să fie prevăzută de lege .”

APADOR-CH consideră ca inadmisibilă această stare de incertitudine, care durează de peste 7 ani, cu privire la situaţia juridică a faptelor de insultă şi calomnie: au rămas ele abrogate sau au fost reincriminate de Curtea Constituţională? Condiţia previzibilităţii legii , cerută de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, este vădit şi continuu încălcată într-o materie atât de importantă cum este libertatea de exprimare.

Astfel, Curtea Constituţională îşi interpretează propriile decizii şi hotărăşte că ele au putere de lege şi că, din acest motiv, insulta şi calomnia sunt reincriminate automat, la data intrării în vigoare a decizei sale nr. 62/2007. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie contrazice, pe bună dreptate, Curtea Constituţională şi hotărăşte, prin decizia nr. 8 din 18 octombrie 2010 a Secţiilor Unite, ca decizia 62/2007 a Curţii Constituţionale nu poate incrimina prin ea însăşi, insulta şi calomnia, întrucât incriminarea nu se poate face decât printr-o lege adoptată de Parlament. Ulterior, Curtea Constituţională emite decizia nr. 206/2013 prin care anulează, practic, decizia 8/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe motiv ca instanţa supremă nu avea competenţa să cenzureze decizia Curţii Constituţionale nr. 62/2007. În această situaţie contradictorie ne aflăm în prezent.

În tot acest timp, de peste 7 ani, Parlamentul nu a făcut nimic, deşi era relativ simplu să opereze modificările necesare în Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă şi în Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru a reglementa în mod clar care sunt efectele declarării ca neconstituţional a unui act normativ prin care au fost abrogate dispoziţii legale.

APADOR-CH cere Parlamentului să intervină pentru a reglementa în mod clar şi previzibil situaţia efectelor deciziilor Curţii Constituţionale, atunci când aceste decizii constată neconstituţionalitatea unor acte normative prin care au fost abrogate dispoziţii legale.

APADOR-CH consideră că, până la intervenţia Parlamentului, este lipsită de temeiul legal cerut de CEDO condamnarea unei persoane pentru săvârşirea infracţiunii de insultă şi/sau calomnie doar în baza unei decizii a Curţii Constituţionale.

APADOR-CH precizează că, pornind şi de la astfel de experienţe, a propus în acest an, în cadrul consultărilor organizate pentru revizuirea Constituţiei, o reorganizare a Curţii Constituţionale, în sensul că atribuţiile de natură strict juridică (în general, cele privind controlul constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor) să fie exercitate de o secţie distinctă formată din judecători de profesie, din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca atribuţiile cu conţinut juridic mai estompat (atribuţii politico-juridice: conflicte dintre autorităţile publice, suspendarea preşedintelui, constituţionalitatea unui partid politic etc.) să fie exercitate de o altă secţie, formată din jurişti (alţii decât judecătorii), politicieni, persoane din societatea civilă cu bună reputaţie. Din păcate, comisia de revizuire a Constituţiei a ignorat (şi) aceste propuneri, fiind prea puţin interesată de redefinirea unor instituţii fundamentale ale statului.