Cazul Gabriel Carabulea, torturat și omorât de polițiștii de la Secția 9

25.03.2010
Print Friendly, PDF & Email

Gabriel Carabulea (Bucuresti, 1996)

La 13 aprilie 1996, Gabriel Carabulea, urmarit de politistii de la sectia 9 pentru talharie, a ajuns la sectia 14 in urma unei coliziuni minore a masinii pe care o conducea cu un alt autoturism. A fost transferat in aceeasi zi la sectia 9 politie. La data de 16 aprilie 1996 a fost dus, in stare foarte grava (tensiunea 4) mai intai la Spitalul Penitenciar Bucuresti, unde nu a fost primit, si apoi la Spitalul Fundeni. A decedat pe data de 3 mai 1996. Sotia si cativa prieteni care au reusit sa discute cu Gabriel Carabulea doar atunci cand se deschidea usa salonului in care era internat sub paza, au afirmat ca tanarul le-a spus ca fost rulat intr-un covor si batut salbatic in sectia 9 Politie. Exista cateva fotografii facute de familie inainte de inmormantare care arata existenta unor echimoze pe picioare si la cap si a unui urias hematom in zona organelor genitale. Dupa o prima solutie de „neincepere a urmaririi penale” impotriva politistilor de la sectia 9, pe motiv ca Gabriel Carabulea ar fi decedat ca urmare a traumatismelor suferite in accidentul de masina avut pe data de 13 aprilie (!), a urmat infirmarea acestei decizii si dispunerea completarii investigatiilor.

La 21 ianuarie 1997, reprezentantii APADOR-CH au transmis Sectiei Parchetelor Militare din Bucuresti unele precizari privind cazul Carabulea:

„a) familia este nemultumita de rezultatele autopsiei, sustinand ca Gabriel Carabulea nu a fost niciodata bolnav si nici nu s-a plans vreodata de dureri. Hematomul din zona organelor genitale nu putea fi cauzat de o coliziune – destul de usoara – intre doua masini. Familia propune efectuarea unei noi autopsii;

b) familia sustine ca Ilie Mihai, complicele lui Gabriel Carabulea in acte de talharie, nu a fost audiat de procurorul militar insarcinat cu investigarea cazului, cu toate ca a fost de fata la interogarea lui G.C. in sectia de politie. Ilie Mihai se afla in prezent in arest preventiv la Penitenciarul Bucuresti. Familia propune audierea acestui martor important;

c) familia Carabulea nu cunoaste numele posesorului masinii Dacia cu care masina condusa de Gabriel Carabulea a intrat in coliziune in dimineata zilei de 13 aprilie 1996 cand a fost retinut de politistii de la sectia 14 Politie. La aceasta sectie trebuie sa existe datele legate de accidentul de circulatie si credem ca ar fi necesara audierea proprietarului Daciei pentru a se putea stabili cat de grav au fost avariate cele doua masini. Mai precizam ca masina pe care a condus-o Gabriel Carabulea a fost luata de la sectia de politie de fratele sau, autovehiculul avand doar bara din fata lovita si masca radiatorului usor infundata. Audierea proprietarului celeilalte masini ar ajuta la confirmarea sau infirmarea sustinerii politistilor de la sectia 9 – unde a fost transferat G.C. – conform careia decesul din 3 mai ar fi survenit in urma accidentului din 13 aprilie.”

Pana la sfarsitul anului 1997, APADOR-CH nu a fost informata asupra rezultatului completarii investigatiilor initiale ale Parchetului militar. Dupa parerea APADOR-CH, acesta este un caz deosebit de grav de tortura care a condus la moartea victimei.

Decizia CEDO – România condamnată pentru tortură

Pe data de 13 iulie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în cauza Carabulea împotriva României şi a condamnat statul român pentru încălcarea dreptului la viaţă şi  a dreptului de a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante . Reclamantul,
Viorel Carabulea, a fost susţinut în demersurile sale în faţa Curţii Europene
de APADOR-CH.

Reclamantul, Viorel Carabulea s-a plâns în faţa Curţii Europene, că fratele său, Gabriel
Carabulea, în vârstă de 27 de ani,  a fost  torturat de către ofiţeri de poliţie din Bucureşti,  în  perioada imediat următoare arestării sale şi a murit în custodia poliţiei în lipsa unui tratement medical corespunzător. Reclamantul s-a mai plâns şi de  faptul că autorităţile române nu au făcut o anchetă imparţială şi eficientă care să  identifice cauzele morţii lui Gabriel Carabulea. Faptele au avut loc în aprilie 1996.

Curtea Europeana a constatat încălcarea Art.2, 3 şi 13   din  Convenţia Europeană. Curtea a considerat că moartea lui Gabriel Carabulea a survenit ca urmare a traumatismelor suferite de acesta în timp ce se afla în custodia poliţiei. Curtea a reţinut că autorităţile nu i-au acordat acestuia tratament medical corespunzător,  nu au oferit „o explicaţie plauzibilă” pentru moartea sa şi nu au realizat o anchetă eficientă care să stabilească circumstanţele morţii lui Gabriel Carabulea In concluzie, statul român a fost găsit vinovat de încălcarea articolului 2 al Conventiei.

De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a concluzionat  că Articolul 3 din Convenţia Europeană care garantează dreptul de a nu fi torturat a fost încălcat atât sub aspect material cât şi procedural. Faptul că reclamantul a fost lipsit de  o cale de atac eficientă  în privinţa  decesului fratelui său în custodia poliţiei a determinat Curtea Europeană să constate că şi articolul 13 din Convenţie a fost încălcat.

APADOR-CH atrage atenţia că prin aceasta hotărâre statul român este condamnat pentru  încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului -dreptul la viaţă si dreptul de a nu fi torturat sau supus unor tratamente inumane sau degradante.

Textul integral al hotărârii Carabulea împotriva României (45661/99) este disponibil în limba
engleză pe e-ul www.echr.coe.int.