„Amicus curiae” devine un instrument de luptă eficient pentru ONG-urile din România

Curtea Constituțională a României (CCR) a publicat recent motivarea deciziei nr. 56/2014 în privința legii care reglementează denumirile asociațiilor și fundațiilor, lege considerată neconstituțională de președintele României și de mai multe ONG-uri reunite în susținerea opiniei formulate de APADOR-CH. Pentru prima dată o motivare a CCR răspunde și informării „amicus curiae” depuse de un ONG.

curtea.constitutionala

Din punct de vedere procedural, organizațiile neguvernamentale nu pot interveni ca parte într-un contencios constituțional, însă ele pot formula informări „amicus curiae” (instituție juridică distinctă de cea a intervenției și care este recunoscută ca atare în sistemele de drept comun, de exemplu de Curtea Europeană a Drepturilor Omului) prin care să-și expună punctul de vedere. APADOR-CH a uzat de acest instrument în 2013, pentru a susține neconstituționalitatea unor prevederi din Legea insolvenței și în ianuarie 2014, pentru a semnala elemente de neconstituționalitate ale Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociații și fundații.

Chiar dacă de această dată decizia Curții Constituționale a fost aceea de a nu declara neconstituționalitatea legii privind asociațiile și fundațiile, faptul că pentru prima dată în ultimii 20 de ani motivarea deciziei a inclus și fragmente din „amicus curiae” încurajează și deschide o cale de intervenție în astfel de procese, pentru organizațiile interesate să susțină diverse puncte de vedere în fața CCR. Considerăm că acesta este un fapt deosebit de important pentru societatea civilă din România, care se poate implica activ în procesul administrativ decizional și de justiție.

 

Scurt istoric al deciziei CCR

APADOR-CH a semnalat încă din momentul în care proiectul de lege se discuta în Camera Deputaților, că unele articole sunt neconstituționale. Mai exact încalcă atât principiul neretroactivității legii (prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituție), al separaţiei puterilor în stat (art. 1 alin. 4 din Constituție), al autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile (art. 126 al. 1 din Constitutie), cât și dreptul de asociere garantat de art. 40 alin. 1 din Constituție.

În pofida avertismentelor venite din partea societății civile, Parlamentul a trimis legea spre promulgare la Președinție, fără să facă modificările constituționale amintite. Președintele României a cerut în decembrie 2013 Curții Constituționale să se pronunțe cu privire la aceste aspecte din lege. La dosar a depus și APADOR-CH o informare „amicus curiae”.

Decizia CCR a fost că legea este constituțională.

Opinia separată a doi judecători

În motivarea deciziei există și o opinie separată a președintelui CCR, Augustin Zegrean, și a judecătorului Daniel Morar (care consideră că legea nu este constituțională), opinie în care este de asemenea citat„ amicus curiae” depus de APADOR-CH.

Pe de altă parte, apare deosebit de importantă susținerea, cuprinsă în documentul prezentat Curții Constituționale sub titlul „Amicus curiae”, formulată de Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România — Comitetul Helsinki și semnată și de alte 17 organizații nonprofit, potrivit căreia, „în cazul asociațiilor și fundațiilor, denumirea este un element de identificare deosebit de important, strâns legat de reputația acestora, de modul în care sunt deja cunoscute și percepute în societate. Este o legătură similară celei dintre persoana fizică și numele său. Modificarea arbitrară a unor atribute esențiale ale persoanei, numele/denumirea fiind atribute la fel de importante și pentru persoana fizică și pentru persoana juridică, are drept consecință pierderea identității acelei persoane, excluderea ei din spațiul public, din societate. O astfel de practică nu are nimic de-a face cu o societatea democratică.

APADOR-CH consideră că deși au fost încercări care duceau spre restrângeri ale dreptului la asociere, forma finală a legii încearcă să tempereze anumite excese din societatea civilă, care puteau să creeze confuzii. De exemplu organizațiile care au în denumire cuvinte ca „agenție”, „inspectorat”, „comisariat”, „gardă”, „autoritate”, „academie”, „consiliu” etc trebuie să-și schimbe numele în termen de doi ani de la data promulgării legii, în caz contrar vor fi desființate printr-o decizie judecătorească. Rămâne, însă, de văzut cum vor fi aplicate în practică prevederile legii și dacă unele dintre ele nu vor deschide calea spre abuzuri îndreptate împotriva unor organizații considerate „incomode”.

Ceea ce este de reținut din acest episod recent de la Curtea Constituțională este că orice ONG care are expertiză într-un anumit domeniu și dorește să sprijine CCR să ia o decizie temeinică într-o cauză în care se discută chestiuni ce țin de expertiza acelui ONG, va putea interveni într-un proces aflat pe rolul Curții Constituționale prin formularea și transmiterea către curte a unui „amicus curiae”, care, în esență, va conține punctul de vedere al acelui ONG, însoțit de argumente pertinente.

Tags:

No comments yet.

Leave a Reply