>Versiunea veche<

341

Raport asupra vizitei la Penitenciarul Tulcea

19.11.2013

Acest material a fost realizat într-un proiect finanțat prin programul Drepturi Fundamentale și Cetățenie al Uniunii Europene. Publicațiile realizate în cadrul acestui proiect reprezintă poziția APADOR-CH și nu reflectă poziția Uniunii Europene.

Pe data de 19 noiembrie 2013 două reprezentante APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Tulcea.

Aspecte generale

Penitenciarul Tulcea este o unitate de detenţie de maximă siguranţă cu sediul principal în oraşul Tulcea, secţie exterioară la Chilia Veche şi gospodărie agrozootehnică la marginea oraşului. Penitenciarul Tulcea a fost construit relativ recent, în trei etape, astfel că cele trei tronsoane au fost date în folosinţă în anii 1996, 2000 şi 2002.

Penitenciarul are o capacitate mare de absorbţie (zona de S-E a ţării- judeţele Tulcea, Constanţa, Bacău, Iaşi, Ialomiţa, Călăraşi) a deţinuţilor încadraţi în regimul de maximă siguranţă, dar în penitenciar există deţinuţi încadraţi în toate regimurile de detenţie. Fiind şi unitate de tranzit poate deţine, pentru perioade scurte de timp, minori şi femei, transferaţi pentru prezentarea la diverse instanțe de judecată. La momentul vizitei în penitenciar erau 1123 deţinuţi aduți, de sex masculin, dintre care 102 erau cazaţi la Chilia Veche şi erau distribuiţi pe regimuri astfel: 12 arestaţi preventiv, 114 la regim deschis, 652 la regim semideschis, 160 la regim închis, 179 la regim de maximă siguranţă, inclusiv grad sporit de risc, 6 deţinuţi în carantină şi un minor în tranzit.

Clădirea administrativă este separată de cea pentru detenţie. În curtea penitenciarului mai există niște ateliere de lucru pentru deţinuţi, clădiri vechi care în prezent se află în stare avansată de uzură şi ar trebui demolate. Corpul de clădire pentru detenţie are patru etaje, fiecărui etaj corespunzându-i o secţie şi are amenajate 115 camere destinate exclusiv detenţiei şi 8 izolatoare. Există camere mari cu o suprafaţă de 25 mp şi câte 15 paturi instalate (suprafaţă în care este cuprins şi grupul sanitar al camerei) pe 3 niveluri şi camere mici ce măsoară 11 mp cu câte 3 paturi. Rezultă că într-o cameră mare fiecărui deţinut îi revin 1,66 mp 2 spaţiu personal. În concluzie, în prezent penitenciarul Tulcea are un nivel de supraaglomerare de peste 100%. Asociaţia reaminteşte conducerii penitenciarului şi ANP că recomandarea Comitetului pentru Prevenirea Torturii (CPT) este ca fiecărui deţinut să-i revină 4 mp 2 şi solicită găsirea de soluţii pentru alocarea de noi spaţii destinate detenţiei.

La Chilia Veche sunt cazaţi deţinuţi încadraţi în regim deschis şi semideschis folosiţi la muncile de deservire, întreţinere şi creşterea animalelor. La momentul vizitei directorul unităţii a precizat că se construieşte la Chilia Veche un centru de formare profesională a lucrătorilor de penitenciar, cu finanțare extrabugetară şi că deţinuţii participă la această activitate. Secţia exterioară are o capacitate de detenţie de aproximativ 200 locuri şi, datorită faptului că este greu accesibilă (cu vaporaşul pe braţul Chilia), numai deţinuţii care îşi exprimă acordul în acest sens execută acolo pedepsele privative de libertate.

La gospodăria agro-zootehnică (GAZ), aflată la 7 km de penitenciar, deţinuţi de la regimul deschis şi semideschis se ocupă de creşterea animalelor şi cultivarea plantelor. Produsele se folosesc pentru hrana deţinuţilor sau sunt oferite contra cost altor penitenciare din ţară . Directorul penitenciarului a spus că GAZ dispune de o suprafaţă agricolă de 155 ha din care 100 ha sunt concesionate unei firme private, penitenciarul primind o rentă anuală de o tonă de grâu pe hectar. Restul suprafeţei de 55 ha este cultivată de deţinuţi cu legume, iar producţia obţinută asigură necesarul pentru penitenciar. Directorul a afirmat că toată cantitatea de carne de care are nevoie penitenciarul este asigurată de la GAZ şi că anul trecut au dat şi către alte penitenciare 50 de tone de carne.

Din discuţiile cu conducerea penitenciarului a reieşit că cea mai mare problemă a penitenciarului este insuficienţa resurselor financiare primite de la ANP ceea ce conduce şi la o insuficienţă a personalului, atât pentru siguranţa deţinerii, dar mai ales pentru sectoarele medical şi socio-educativ. O bună parte a resurselor financiare, a menţionat directorul, provin din activităţile lucrative întreprinse de deţinuţi – anul trecut se obţinuseră aproximativ 1,8 milioane lei din munca deţinuţilor. Din aceste venituri poprii au fost achitate utilităţile penitenciarului sau anumite reparaţii curente.

Penitenciarul are centrală termică proprie, dată în funcţiune din anul 2006 şi conducerea penitenciarului a afirmat că nu întâmpină greutăţi la plata facturii de gaze, probleme fiind cu cheltuielile pentru consumul mare de apă, mai ales vara, când deţinuţii lasă robinetul deschis pentru a răcori atmosfera. Plata unei astfel de facturi se ridică lunar şi la o sută de mii de lei.

Directorul penitenciarului a precizat că bugetul primit lunar de la ANP este mult subdimensionat pentru acoperirea nevoilor penitenciarului comparativ cu numărul mare de deţinuţi cazaţi, iar fără resursele proprii de hrană produse la GAZ şi fără sponsorizări, penitenciarul nu ar putea să funcţioneze. Directorul speră că prin darea în funcţiune a penitenciarului Vaslui (preconizată pentru 1 decembrie a.c.) care va avea o capacitate nouă de 600 locuri pentru deţinuţii în regim semideschis, situaţia se va îmbunătăţi prin transferararea celor de la Tulcea la Vaslui.

Sistemul de supraveghere video a fost instalat prin resurse financiare proprii, camerele video fiind instalate pe holuri şi la sectorul vizită.

Grupa de intervenţie (mascaţii) număra la momentul vizitei 10 angajaţi. Ecusoanele de identificare nu erau încă aplicate pe uniformele acestora (așa cum ar trenui să fie conform unei decizii recente a ANP), însă directorul a susţinut că au fost comandate şi urma să le primească.

 

Blocul alimentar, magazinul penitenciarului

La blocul alimentar lucrau 26 de deţinuţi în două ture şi patru cadre (doi bucătari şi doi supraveghetori).

Blocul alimentar, deşi renovat în anul 2008 se afla într-o stare de igienă deplorabilă. La momentul vizitei se pregătea masa de prânz în marmite, capacele acestora erau deschise iar aburii erau extrem de denşi. Personalul a explicat că sistemul de aerisire nu face faţă având o capacitate mică de evacuare. Din tavanul clădirii picura apă, pereţii erau acoperiţi de igrasie, podeaua era plină de apă murdară. Alţi câţiva deţinuţi curăţau cartofi într-o altă cameră aflată în aceeaşi stare precară de igienă. Spălătorul de vase era murdar, ruginit şi mirosea urât. Penitenciarul nu dispune de săli de mese, deţinuţii luând masa în camere.

Fiecare deţinut primea o pâine pe zi, la prânz, de 500 g, iar cei care munceau primeau 797 g, porționată cu aproximare. Pâinea era achiziţionată de la un distribuitor independent din oraş; reprezentantele asociaţiei au verificat calitatea acesteia - era proaspătă şi cu miros plăcut.

Vestiarul lucrătorilor de la blocul alimentar era amenajat separat şi prevăzut cu duş unde curge apă caldă tot timpul.

Pentru prânz se pregăteau supă cu tăieţei şi varză cu carne pentru norma comună iar pentru cei cu regim alimentar, supă de rădăcinoase şi cartofi cu carne de porc. La cină urma să se servească biscuiţi cu margarină, adică practic, micul dejun. Pentru că unii dintre deţinuţi munceau, ceruseră să primească dimineaţa masa de seară şi asta s-a transformat în regulă generală în penitenciar. La vizita în sectorul de deţinere persoanele private de libertate care nu munceau s-au arătat nemulţumite de această decizie. APADOR-CH recomandă ca această practică de a servi produsele pentru cină la micul dejun să fie aplicată numai personelor care au solicitat-o şi care muncesc, în rest să fie respectat meniul normal al meselor.

Magazinul penitenciarului era foarte bine aprovizionat, inclusiv cu legume şi fructe proaspete. Responsabilul de la magazin a spus că se fac multe cumpărături de obicei, de aceea comandă frecvent marfă în cantităţi mari. Preţurile erau însă între 30% şi 50% mai scumpe decât cele din comunitate, deşi o comisie din penitenciar le verifică lunar.

 

Sectorul socio-educativ

Personalul de la sectorul socio-educativ era format din: un asistent social, doi educatori, un asistent psihosocial, un monitor sportiv şi un agent tehnic, un psiholog care se afla în concediu de crestere a copilului şi un preot, în condiţiile în care schema de personal prevede 26 de posturi. Directorul penitenciarului a precizat că această situaţie există din anul 2006, de când nu s-a mai făcut nicio încadrare. Reprezentantele asociaţiei au discutat cu asistentul social care a relatat că este foarte aglomerat, săptămânal desfăşurând concomitent câte trei programe socio-educative. Personalul, doar șapte angajați, este evident insuficient pentru cele 1123 de persoane deţinute în penitenciarul Tulcea. Asociaţia solicită angajarea de personal specializat până la completarea schemei.

Printre programele desfăşurate figurau pregătirea deţinuţilor pentru liberare la care puteau fi înscrişi cei care mai aveau 2-3 luni până la ieşirea din sistemul penitenciar, dezvoltarea abilităţilor sociale şi decizionale în situaţii de risc, mediere pentru viaţa de familie. Penitenciarul avea în desfăşurare şi program de consiliere pentru foştii consumatori de droguri şi pentru aceste activităţi exista o colaborare foarte bună cu Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog al Judeţului Tulcea. Nemulţumirea asistentului social era  numărul mare de deţinuţi care participă la fiecare activitate, 25-27 de persoane, ori ar trebui, pentru rezultate concrete, ca aceste grupuri să nu depăşească 12 persoane.

Asistentul social a menţionat că în principiu mai mult deţinuţii vulnerabili sunt înscrişi la programele socio-educative, ajungând să desfăşoare chiar şi trei astfel de programe anual. Acesta a estimat că aproximativ 60% din deţinuţi ajung să fie implicaţi anual în activităţi socio-educative, măcar o dată. Anul acesta nu au fost organizate ieşiri în comunitate, ultimele au avut loc anul trecut, la mănăstire şi la muzeu.

În penitenciar se desfăşoară cursuri şcolare « a doua  şansă  »  cu profesori trimişi de inspectoratul şcolar Tulcea. La momentul vizitei erau înscrise la cursuri 12 persoane pentru ciclul primar, 18 persoane pentru gimnaziu şi 15 persoane pentru cursurile de alfabetizare. În colaborare cu AJOFM Tulcea, penitenciarul organizează cursuri de frizer, instalator, crescător animale, cultivarea plantelor.

Penitenciarul Tulcea are un preot ortodox angajat permanent iar pentru deţinuţi de alte religii sunt chemaţi reprezentanţii altor culte când există solicitări din partea deţinuţilor.

 

Cabinetul medical

Penitenciarul avea angajat la momentul vizitei un medic generalist căruia urma să îi înceteze contractul de muncă în câteva luni. Unitatea are şi un cabinet stomatologic, aflat în renovare. Directorul a afirmat că pentru asigurarea serviciilor stomatologice de urgenţă penitenciarul are o colaborare pe bază de voluntariat cu un medic stomatolog.

Schema de personal prevede 17 angajați şi încadrate erau 11 persoane. Din cei angajaţi doar patru sunt calificați în domeniul medical: un medic generalist, un asistent medical, un asistent de igienă şi un asistent de farmacie, restul fiind personal pentru pază.

La momentul vizitei nu era niciun cadru medical prezent la cabinet, reprezentantele APADOR-CH au trecut de trei ori pe la cabinetul medical pentru a putea discuta cu cineva iar în cele din urmă au discutat cu asistentul medical. Acesta a precizat că medicul are program de şapte ore zilnic, interval în care consultă în medie 80-90 de pacienţi. Medicamentele sunt primite de la penitenciarul-spital Poarta Albă şi sunt suficiente. Există o bună colaborare cu spitalele civile unde sunt trataţi o bună parte a deţinuţilor cu probleme medicale . Personalul medical este evident insuficient la o populaţie penitenciară atât de numeroasă., asociaţia recomandă angajarea de personal specializat pe posturile prevăzute în schema de personal.

Cele mai frecvente afecţiuni medicale erau răcelile, pneumoniile şi alergodermiile. Cazurile mai grave se trimit la penitenciarul-spital Poarta Albă pentru tratament. Asistentul medical a estimat că aproximativ 20% din deţinuţii de la Tulcea au probleme de natură psihică şi că ar fi nevoie de angajarea unui medic psihiatru. La momentul vizitei erau diagnosticaţi psihiatric şi urmau tratament specific 150 de deţinuţi. Existau şi câteva cazuri de hepatită ; penitenciarul Tulcea nu are capacitatea de a trata persoane infectate HIV de aceea cei diagnosticați cu infecție HIV sunt transferați. Nu se derulează vreun program de prevenire a infecției cu HIV/hepatite. Prezervative nu existau la cabinetul medical iar asistentul medical a precizat că această situaţie există de mai bine de un an. Doar la camera pentru vizită intimă erau distribuite prezervative.

 

Munca deţinuţilor

În luna octombrie a.c. penitenciarul Tulcea a avut încadraţi în muncă 95 de deţinuţi toți din regimurile semideschis şi deschis. Anul acesta cel mai mare număr de persoane care au muncit a fost în luna iunie, 147 de persoane care au desfăşurat următoarele activităţi: salubrizare, construcţii, munci necalificate în cadrul combinatului de aluminiu, la ProNautica, la activităţile de reamenajare de la Chilia Veche, la reciclarea fierului vechi). Din câştigul financiar, 40% revine deţinutului, 24% TVA şi restul de 36% sunt folosiţi de penitenciar pentru hrana deţinuţilor, plata utilităţilor şi pentru alte dotări (reparaţii pe secţii, achiziţionarea unui dozator de apă pentru cadre). Asociaţia consideră că un număr prea mic de deţinuţi desfăşoară lunar activităţi lucrative şi recomandă conducerii penitenciarului să lărgească, în măsura posibilului, sfera beneficiarilor care ar putea oferi locuri de muncă. Totodată, asociaţia recomandă şi includerea în astfel de activităţi şi a deţinuţilor de la alte regimuri de detenţie, nu numai a celor din regim semideschis sau deschis.

 

Contactul cu exteriorul, judecătorul delegat, alte aspecte

Sectorul vizită este amenajat la parterul corpului de deţinere. Camera de aşteptare şi camera de vizită la masă erau supravegheate video. Există şi cinci cabine rezervate vizitelor cu separator. Discuţiile cu avocatul au loc tot la aceste cabine cu separator, unde supravegherea este numai vizuală. Sistemul de supraveghere video al penitenciarului stoca imaginile timp de două săptămâni.

Camera pentru vizită intimă era ocupată la momentul vizitei.

Judecătorul delegat nu era prezent în penitenciar la momentul vizitei prin urmare reprezentantele asociaţiei au obţinut puţine informaţii despre activitarea desfăşurată de acesta de la directorul instituţiei. Acesta a menţionat că judecătorul delegat la penitenciarul Tulcea desfăşoară activităţi şi la instanţa din Tulcea, situaţie neîntâlnită de asociaţie în alte penitenciare din ţară. Conform directorului penitenciarului au existat situaţii când judecătorul delegat a desfiinţat deciziile comisiei de disciplină.

Telefoanele sunt amplasate atât pe secții, la bocul alimentar, dar și la curțile de plimbare, la acestea fiind consultate de pe cartele și situația personală privind banii acumulați în cont, numărul de zile executate din pedeapsă, etc. Cutii poștale erau amplasate la intrarea în curțile de plimbare și în clădirea destinată detenției.

În curtea penitenciarului sunt amenajate un atelier de tâmplărie şi unul de croitorie, produsele fiind folosite pentru uzul intern. Penitenciarul dispune şi de propria spălătorie.

Penitenciarul Tulcea are două curţi de plimbare, una mai mică şi una mai mare. Curtea mică are o suprafaţă de aproximativ 200 mp și două coşuri de baschet. Deţinuţii nu primesc însă minge pentru activităţi zilnice, spaţiul fiind folosit pentru plimb ări dar şi pentru competiţii organizate periodic. În această curte ies la aer deţinuţii din regimurile deschis, semideschis, arestaţii preventiv, cei de la carantină, minori şi femei.

A doua curte de plimbare era generoasă ca suprafaţă şi dotată cu cabine telefonice, porţi de fotbal, coşuri de baschet. Este folosită, pe secţii, de deţinuţii de la regimurile semideshis, maximă siguranţă şi grad sporit de risc. Curtea nu avea însă nicio porţiune acoperită, pentru zilele ploioase sau însorite. Directorul penitenciarului are în plan reamenajarea curţilor de plimbare inclusiv acoperirea lor, cheltuiala proiectului fiind estimată la trei sute mii lei.

 

Vizita în sectorul de deţinere

Sectorul de de ţinere este amenajat într-o clădire separată de cea administrativă. Secţiile sunt distribuite pe etaje, până la al patrulea nivel.

La parter sunt deţinuţi cei în regim de maximă siguranţă. Reprezentantele APADOR-CH au vizitat camera P12 în această secţie. Aceasta era una dintre cele mai mici, de aproximativ 11 mp, cu 9 paturi instalate pe 3 niveluri. Toate paturile erau ocupate la momentul vizitei. Grupul sanitar, ca în restul tuturor camerelor din penitenciar, este o încăpere separată de restul camerei de o uşă. Starea de igienă a grupului sanitar lăsa de dorit, pereţii erau încărcaţi de igrasie, mirosul era urât, toaleta, chiuveta şi duşul erau murdare. Camera avea şi cambuză unde deţinuţii îşi păstrau vesela şi alte lucruri personale. Ca articole de mobilier mai existau 3 măsuţe joase la care ar fi încăput o singură persoană şi pe care este dificil de servit masa. În cameră exista un televizor, adus de unul dintre deţinuţi; deţinuţii puteau viziona programele TV până la ora 22:00. Ferestrele camerei aveau setul de gratii spre exterior şi în plus o plasă metalică destul de deasă care împiedica lumina naturală să pătrundă în cameră; de citit, se putea numai cu becul aprins. Deţinuţii au relatat că aveau căldură de numai 2 zile, apă caldă este furnizată de două ori pe săptămână, câte o oră. Ca activităţi deţinuţii au precizat că stau 2 ore la curtea de plimbare și că uneori ies la club şi la biserică. S-au declarat relativ mulţumiţi de calitatea mâncării, însă s-au plâns că sunt din zone îndepărtate ale ţării şi din acest motiv familiile nu îi pot vizita. Saltelele erau extrem de uzate, iar lenjeria de pat era primită de deţinuţi de la aparţinători. Deţinuţii s-au plâns de preţurile mari de la magazin; cumpărături pot face de două ori pe săptămână de maxim 375 lei săptămânal. Informaţiile privind propriul dosar, cât au executat din pedeapsă, banii din cont sau alte astfel de informaţii personale sunt stocate pe cartelele personale pe care le pot verifica la telefoanele instalate în penitenciar.

Camera P05 măsoară aproximativ 4 mp și are două rânduri de gratii instalate, o gratie la intrare şi una la fereastră. Camera a fost izolator. Are un rând de paturi instalate pe 3 niveluri, ca spaţiu de mişcare între paturi şi perete râmânând doar un culoar extrem de îngust de trecere. Şi aici era un televizor, al deţinuţilor. WC-ul turcesc era delimitat de restul camerei de un perete, fără uşă sau o perdea. Lumina naturală era insuficientă. Deţinuţii au precizat că mâncarea este acceptabilă, că dimineaţă au mâncat orez, adică meniul pentru masa de seară. La cină de obicei primesc ceai, brânză, margarină. Unul din cei trei deţinuţi cazaţi în această cameră a relatat că are un diagnostic de natură psihiatrică, că a fost diagnosticat la penitenciarul spital Poarta Albă de unde primeşte şi tratamentul. De consiliere psihologică nu beneficiază şi a spus că nu desfăşoară nicio activitate, nici la curtea de plimbare nu iese pentru că nu vrea. Al doilea deţinut le-a arătat reprezentantelor asociaţiei că are probleme stomatologice foarte grave; acestuia îi lipseau toţi dinţii. A spus că este în executarea pedepsei de mulţi ani şi mai are încă mulţi de executat şi că şi-a pierdut dinţii în tot acest timp cât a stat în penitenciar. S-a plâns că nu poate să mănânce şi că nici nu-şi poate rezolva problema pentru că în penitenciarul Tulcea cabinetul stomatologic nu este funcţional. Cel de al treilea avea vizibile probleme de natură psihică, era agitat, vorbea tare şi repede, îi tremurau mâinile, avea o înfăţişare lividă. Ceilalţi doi au încercat să-l liniştească. A spus că nu este bolnav, că nu are niciun diagostic şi că se simte bine.

La secţia de maximă siguranţă se afla şi o cameră amenajată ca izolator, de dimensiunea celei numerotată P05, amenajată în acelaşi fel. La momentul vizitei izolatorul era ocupat de un deţinut, care primise o pedeapsă de 7 zile de izolare. Deţinul a spus că ajunsese la izolator pentru că a fost nemulţumit că nu i s-a permis să iasă la telefon. Camera era friguroasă, caloriferul nu funcţiona, starea de igienă a camerei era precară, saltelele erau vechi şi murdare. Deţinutul îşi executa pedeapsa în regim de maximă siguranţă şi a precizat că în general nu are activităţi socio-educative.

La etajul 1 al clădirii erau cazaţi deţinuţii în regim închis şi cei cu grad sporit de risc.

Camera 111 era ocupată de deţinuţi în regim închis , nefumători. Aici erau instalate 15 paturi, pe 3 niveluri în care stăteau 14 deţinuţi. Camera şi grupul sanitar măsurau aproximativ 25 mp. Grupul sanitar era murdar, cu pereţii plini de igrasie. Din saltele ieşeau câlţi şi erau murdare. Nici în această cameră nu exista o masă unde deţinuţii să poată servi masa. Pereţii camerei fuseseră văruiţi proaspăt de către deţinuţi cu var furnizat de penitenciar. Deţinuţii s-au plâns că pentru 14 persoane programul de 2 ore pe săptămână pentru furnizarea apei calde nu este suficient. Erau nemulţumiţi de asemenea că la micul dejun li se servea masa de seară, deşi ei nu munceau. Au spus că această decizie a fost luată la cererea deţinuţilor care muncesc. Aveau un televizor, adus de ei. Au mai relatat că solicită frecvent conducerii penitenciarului să muncească, să urmeze cursuri de formare profesională şi, în general, să aibă mai multe activităţi, dar fără rezultate. Au spus că rar primesc materiale igienico-sanitare şi că anul trecut timp de 8 luni nu au primit hârtie igienică. Unul dintre deţinuţi a spus că este transferat de la penitenciarul Rahova, că are artroză şi că la Tulcea nu primeşte niciun tratament, că orice afecţiune ar avea aici sunt trataţi cu aspirină. Şi deţinuţii din această cameră s-au plâns de imposibilitatea de a-şi trata problemele stomatologice. Ei au reclamat că la magazin li se pun produse în plus pe bon şi sunt puşi să plătească mai mult, profitându-se mai ales de faptul că unii dintre ei nu ştiu să citească. Această practică era cunoscută de conducerea penitenciarului care a încercat să o limiteze, atrăgând atenţia personalului de la magazin. Niciunul dintre cei 14 deţinuţi nu muncea. Au menţionat că deşi solicită, plicuri pentru corespondenţă primesc foarte rar. Camera fusese invadată de pleoşniţe şi de curând fusese făcută dezinsecţia. Au mai afirmat că judecătorul delegat nu este activ şi că, de mai multe ori nu le-a răspuns la plângeri.

La etajul 2 al clădirii erau cazaţi deţinuţi în regim deschis, arestaţii preventiv şi minorii sau femeile, atunci când este cazul; etajul 3 era rezervat în întregime deţinuţilor în regim deschis.

În camera 210, regim deschis , erau instalate 3 paturi pe 3 niveluri, toate ocupate. Camera avea aproximativ 7 mp. Nici deţinuţii din această cameră nu mergeau la muncă şi nu erau incluşi în activităţi socio-educative. În cele două secţii de regim deschis uzanţa este ca uşile camerelor să se închidă în intervalul orar 10-11 şi 14-16, iar la ora 18 se închid definitiv până a doua zi la ora 6. În intervalul orar în care ușile camerelor rămâneau deschise deținuții nu aveau nici acces liber la curtea de plimbare. Se poate lesne trage concluzia că prin acest program, administraţia penitenciarului încalcă dispoziţiile legii ce reglementează regimul deschis. APADOR-CH cere renunţarea la pauzele din timpul zilei (10.00-11.00 şi 14.00-16.00) și posibilitatea ca deținuții să aibă acces neîngrădit la curțile de plimbare.

Arestaţii preventiv erau cazaţi într-o altă aripă a etajului 2, separaţi de secţia regim deschis prin gratii. În camera 220 erau instalate 15 paturi, pe 3 niveluri, ocupate de 5 deţinuţi. Aceştia s-au declarat mulţumiţi de condiţiile de detenţie şi au precizat că nu desfășoară nicio activitate.

Tot la etajul 2 al clădirii o cameră era rezervată minorilor sosiţi la Penitenciarul Tulcea în tranzit. La momentul vizitei camera era ocupată de un minor , cazat cu un tânăr din penitenciar. Camera avea aproximativ 20 mp şi 7 paturi instalate. Minorul era sosit de la Târgu Ocna şi urma să stea la penitenciarul Tulcea pentru rezolvarea afacerilor judiciare aproximativ o săptămână. Datorită timpului relativ scurt pe care îl petrec minorii în penitenciarul Tulcea aceştia nu sunt incluşi în programe specifice vârstei lor.

La etajul 4 erau cazaţi deţinuţi în regim semideschis . Nu era nicio diferenţă privind regimul detenţiei faţă de regimul deschis, programul în care uşile camerelor erau închise era acelaşi. La camera 412 erau cazaţi 9 deţinuţi în 10 paturi. Condiţiile de deţinere erau asemănătoare cu cele din celelalte secţii. Nici aceştia nu ieşeau la muncă şi nu erau incluşi în activităţi.

 

Concluzii şi recomandări:

 

•  APADOR-CH recomandă angajarea de personal specializat pentru sectoarele medical şi socio-educativ până la completarea schemei de personal pentru ca deţinuţii să beneficieze efectiv de servicii medicale şi să desfăşoare suficiente activităţi.

•  Asociaţia atrage atenţia că penitenciarul Tulcea este supraaglomerat şi solicită atât conducerii penitenciarului, cât şi conducerii ANP identificarea de noi spaţii care să fie destinate deţinerii sau mutarea deţinuţilor, în funcţie de domicilul aparţinătorilor, în alte penitenciare cu un grad mai mic de ocupare.

•  Este necesară demolarea vechilor ateliere care se află în stare avansată de degradare, cu pereţii crăpaţi şi neigenizate deoarece reprezintă un pericol atât pentru personal cât şi pentru deţinuţi.

•  Camerele de deţinere şi blocul alimentar necesită igienizare completă de urgenţă; asociaţia solicită conducerii penitenciarului să întreprindă cât mai curând demersuri în acest sens.

 

Alte concluzii şi recomandări sunt incluse în raport.

 

Doina-Adelina Boboşatu Nicoleta Popescu

 

Comunicat recent:
13.03.2014
Parlamentul European va decide întâi în Comisia pentru industrie, transport, cercetare și energie (ITRE) din 18 martie 2014, iar apoi în plenara din 3 aprilie 2014 dacă va consacra legislativ un Internet deschis în Uniunea Europeană. .. ..afiseaza

Raport Special recent:
12.03.2014
De etnie romă, Daniel n-avea studii, nici loc de muncă, dar pentru a-și câștiga existența lucra ca „parcagiu ” și „ om bun la toate”. În aceeași noapte (4 spre 5 martie), mai mulți polițiști s-au prezentat la mama lui acasă și i-au cerut un act de identitate al lui Daniel... ..afiseaza

Articole Blog recente:

Cautare: