pagina de internet a Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania . Comitetul Helsinki (APADOR-CH

La data de 10 septembrie 2009 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul de Femei Târgşor.

Penitenciarul Târgşor, situat în vecinătatea oraşului Ploieşti, judeţul Prahova, este unicul din ţară destinat femeilor şi găzduieşte persoane condamnate definitiv la pedepse privative de libertate şi pe cele deja condamnate printr-o hotărâre definitivă dar care sunt cercetate în stare de arest preventiv în altă cauză. Existenţa unui singur penitenciar pentru femei în România generează o problemă serioasă cu privire la aplicarea Art. 5^{^[1]} al Legii nr. 275/2006 referitor la executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal care devine dificilă în cazul femeilor private de libertate. Astfel, în vreme ce pentru bărbaţii încarceraţi se ţine cont de apropierea domiciliului la stabilirea locului (penitenciarului) în care îşi execută pedeapsa, pentru femei acest criteriu, al apropierii geografice de domiciliu şi implicit de familie este greu de aplicat în cazul celor repartizate la Târgşor. Este adevărat că există secţii de femei în cele mai multe penitenciare cu avantaje şi dezavantaje; avantaj ar fi apropierea – relativă – de familie şi domiciliu, iar dezavantaje, spaţiu restrâns cu consecinţa nerespectării prevederilor specifice fiecărui regim de executare a pedepselor (de maximă siguranţă, închis, semi-deschis, deschis), probabilitatea redusă de a ieşi la muncă, număr mic de activităţi socio-educative zilnice etc.

La penitenciarul Târgşor se respectă caracteristicile fiecărui regim de executare a pedepselor, există şanse de a munci (mai rar în cazul deţinutelor în regim închis), se organizează diverse activităţi zilnice, inclusiv ieşiri în comunitate. În plus atmosfera generală este relativ relaxată, lucru ce se datorează, în mare măsură, modului înţelegător dar suficient de autoritar în care se comportă directoarea faţă de deţinute. Sunt, însă, şi neajunsuri concrete pe care le întâmpină cel puţin o parte dintre femeile deţinute în penitenciar, respectiv cele care au domiciliul la distanţe mari. Vizitele aparţinătorilor sunt foarte rare (o călătorie de la Suceava, de exemplu, până la Târgşor şi retur durează două zile şi este costisitoare) sau inexistente, numărul de pachete primite scade proporţional, legăturile cu comunitatea (atât cât există) se dezvoltă într-o zonă geografică, culturală şi economică total diferită de cea în care persoana domiciliază şamd. Trebuie precizat că accesul la Târgşor este aproape imposibil altfel decât cu maşina personală şi presupune cel puţin o noapte de cazare la un hotel din Ploieşti, cheltuieli pe care puţini vizitatori ai deţinutelor şi le pot permite.

APADOR-CH consideră că situaţia trebuie remediată şi solicită Adiministraţiei Naţionale a Penitenciarelor să întreprindă demersuri pentru înfiinţarea a cel puţin două penitenciare pentru femei care să deservească zona de N-NV şi zona de E-NE a ţării.

Un alt aspect cu impact negativ asupra tuturor deţinuţilor din sistemul penitenciar dar, în mod deosebit asupra deţinutelor de la Târgşor, decurge din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 3042/2007 prin care a fost eliminată posibilitatea primirii de bunuri prin poştă de către persoanele private de libertate (Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2714/2008, aflat în vigoare şi care înlocuieşte actul normativ menţionat păstrează interdicţia primirii de pachete prin poştă). La această dată persoanele private de libertate aflate în custodia ANP îşi pot suplimenta raţia de hrană (cea furnizată de penitenciar este de calitate proastă şi în cantităţi insuficiente) numai achiziţionând produse de la magazinele din incintele penitenciarelor sau primind bunuri de la aparţinători cu ocazia vizitelor. Ambele modalităţi sunt mai costisitoare pentru familie decât expedierea prin poştă a unui colet cu alimente. De exemplu, familia unui deţinut care locuieşte în mediul rural şi are venituri băneşti reduse cu greu îşi poate permite să depună sume de bani în contul acestuia sau să plătească cheltuielile aferente unei deplasări la penitenciar. Nu ar fi însă un efort foarte mare să expedieze prin colet poştal alimente produse în gospodăria proprie. APADOR-CH reia sugestia ca orice fel de limitare a posibilităţii detinuţilor de a-şi suplimenta hrana să se aplice numai după ce hrana furnizată de penitenciare va fi îmbunătăţită substanţial atât calitativ cât şi cantitativ. Până atunci APADOR-CH solicită ministrului de justiţie să modifice Ordinul nr. 2714/2008 astfel încât să fie permisă primirea pachetelor de la aparţinători prin poştă.

La data vizitei în penitenciarul Târgşor se aflau 598 de femei din care două minore şi 27 tinere. Repartizarea pe regimuri de detenţie era următoarea: maximă sigurantă – patru deţinute, regim închis – 166, regim semideschis – 222, regim deschis – 96 (Restul de 120 nu erau încă repartizate pe regimuri de detenţie fiind ori arestate preventiv (111) ori în perioada legală de observare/carantinare (9). La penitenciar se aflau şi 19 deţinuţi bărbaţi pentru executarea unor activităţi administrativ-gospodăreşti, toţi încadraţi la regimul deschis.

Este de apreciat faptul că la penitenciarul Târgşor se respectă în totalitate regimurile de detenţie. Este pentru prima dată de la intrarea în vigoare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal când reprezentanţii APADOR-CH constată aplicarea integrală a prevederilor legale cu privire la regimurile de detenţie. Astfel, deţinutele încadrate în regim deschis se pot deplasa oricând neînsoţite în interiorul penitenciarului (uşile camerelor nu se încuie decât în cazuri de consemn) iar deţinutele de la regimul semideschis se pot deplasa în interiorul penitenciarului neînsoţite în cursul zilei (uşile camerelor stau încuiate de la 10 seara până la 6 dimineaţa). Deşi în momentul vizitei deţinutele de la regimul închis nu ieşeau la muncă (nu erau contracte disponibile), pe parcursul verii o parte dintre ele au desfăşurat activtăţi agricole în afara penitenciarului, sub pază.

În ceea ce priveşte spaţiul de cazare, APADOR-CH susţine de 10 ani aplicarea recomandării Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) din 1999 şi anume 4 mp şi 8 mc de aer per deţinut. După mai mult de trei ani de la adoptarea Legii nr. 275/2006 Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a elaborat un proiect de ordin pentru reglementarea Normelor minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor private de libertate, proiect de act normativ care a fost afişat pe pagina de internet a MJLC în vederea dezbaterii publice. Art.1 alin.3 al anexei proiectului de ordin introduce norma de cazare cerută de Comitetul pentru Prevenirea Torturii de 4 metri pătraţi per deţinut dar numai la regimurile de maximă siguranţă şi închis. Pentru persoanele care îşi execută pedepsele în regim semi-deschis sau deschis se menţine norma actuală de cazare de 6 metri cubi de aer pentru un deţinut. Asociaţia aminteşte că recomandarea CPT din 1999 nu face nicio distincţie în privinţa spaţiului de cazare între diversele categorii de persoane private de libertate aflate în penitenciare. APADOR-CH cere ca norma de cazare de 4 metri pătraţi per persoană privată de libertate să fie obligatorie pentru toţi deţinuţii, indiferent de regimul de executare a pedepsei, inclusiv pentru cei aflaţi în arest preventiv.

Ca aspect general, camerele de detenţie se prezintă bine: pereţii sunt văruiţi, geamurile sunt de tip termopan, pereţii băilor sunt acoperiţi cu faianţă, chiuvetele, duşurile şi WC-urile sunt în stare relativ bună. Părţile negative în ceea ce priveşte condiţiile din camere se referă la nefurnizarea apei calde, la întreruprea alimentării prizelor cu curent electric între 7 dimineaţa şi 15 şi la frigul din timpul iernii. Ca urmare a lipsei apei calde la grupurile sanitare din camere, deţinutele sunt nevoite să folosescă apă încălzită cu fierbătoare pentru a-şi asigura un minim de igienă, baia comună fiindu-le accesibilă pentru a face duş doar de două ori pe săptămână. Întreruperea alimentării prizelor limitează şi mai mult accesul la apă caldă. Motivele invocate pentru întreruperea curentului la prize sunt numărul mare de calculatoare la care lucrează personalul şi vechimea reţelei electrice. Reprezentantele asociaţiei înţeleg că înlocuirea reţelei electrice ar fi foarte costisitoare dar nu pot fi de acord cu soluţia întreruperii alimentării prizelor din camerele de deţinere. Trebuie găsită o soluţie care să nu fie în detrimentul persoanelor private de libertate. De exemplu: folosirea mai raţională a calculatoarelor sau organizarea lucrului şi după-amiaza. Conform conducerii penitenciarului problema temperaturilor scăzute din camere pe timpul iernii este pe cale de a fi rezolvată deoarece a fost deja achiziţionată şi instalată o centrală termică cu gaze (cea în funcţiune este pe păcură şi era subdimensionată) nemaifiind de realizat decât un racord.

La data vizitei reprezentantelor APADOR-CH la penitenciarul Târgşor se aplica vechiul criteriu al celor 6 mc de aer pentru fiecare persoană privată de libertate. Conform datelor furnizate de administraţia penitenciarului camera 21 a secţiei III are un volum de 119 mc de aer, numărul maxim de paturi ce ar putea fi instalate (conform normei de 6mc) fiind de 19 iar suprafaţa camerei este de 39,76 mp. (Dacă s-ar respecta norma de 4 mp numărul paturilor ar fi doar 10.) În cameră erau cazate la data vizitei 14 deţinute în 14 paturi, fiecărei persoane private de libertate revenindu-i o suprafaţă mai mică de 3 mp (2,84) situaţie care reprezintă supraaglomerare.

La nivelul întregului penitenciar situaţia se prezintă în felul următor: suprafaţa totală a spaţiilor de deţinere este de1617,7 mp la un efectiv total de deţinuţi de 617 adică doar 2,62 mp/deţinut faţă de minim 4 mp/deţinut recomandaţi de CPT.

Din informaţiile furnizate de conducerea penitenciarului cu privire la personalul angajat reiese că şi la Târgşor se pune în continuare accent pe aspectele legate de siguranţa deţinerii. Astfel, din cei de 154 de angajaţi ai penitenciarului care lucrează direct cu deţinutele, nu mai puţin de 131 – 85% – sunt încadraţi la sectorul operativ (pază, escortă, siguranţa locului de deţinere, directoarea afirmând că penitenciarul nu are grupă de intervenţie).

Din documentele furnizate de penitenciar cabinetul medical dispune de doar 12 angajaţi: doi medici şi 10 asistenţi medicali. Realitatea este puţin diferită de documente deoarece numai unul dintre medici se prezintă zilnic (luni-vineri) la penitenciar, cel de-al doilea, ginecolog, având o singură zi de consultaţii săptămânal. Nici sectorul Asistenţă Psihosocială şi Educaţie nu dispune de personal suficient, sunt doar 11 angajaţi iar dintre aceştia numai patru au studii de specialitate.

3. Activitatea sectorului asistenţă psihosocială şi educaţie, modalităţi de petrecere a timpului

Cei 11 angajaţi ai sectorului sunt: şeful serviciului (care este şi director adjunct al penitenciarului), doi asistenţi sociali, doi psihologi, trei educatori, un instructor sportiv, un agent tehnic şi un preot ortodox.

Este evident faptul că personalul este insuficient pentru realizarea de intervenţii psohosociale individuale eficiente.

De altfel, majoritatea activităţilor derulate de sectorul asistenţă psihosocială şi educaţie sunt colective şi se desfăşoară în general cu grupuri de aproximative 20 de deţinute. Se organizează: cerc de lectură (se pot obţine recompense), cerc de cultură generală, activităţi de educaţie sanitară (ultima informare se referise la gripa porcină).

Alte posibilităţi de petrecere a timpului sunt: frecventarea clubului, artizanat (goblen, ţesături), urmărirea de programe TV şi ascultarea de programe radio atunci când prizele sunt alimentate cu curent electric, exerciţii fizice la sala de sport. Deţinutele din regimurile deschis şi semideschis au acces nelimitat la curţile de plimbare iar cele din regim închis şi arestatele preventiv de două ori pe zi câte două ore.

Unele ieşiri în comunitate sunt organizate de către preotul penitenciarului cu grupuri de aproximativ 10 deţinute însoţite de un supraveghetor în civil şi care se deplasează cu autobuzul penitenciarului la mănăstiri sau biserici din zonă. APADOR-CH consideră benefice ieşirile în comunitate însă crede că acestea şi-ar atinge mai bine scopul (contact real şi deschis cu comunitatea) dacă în locul utilizării autobuzului (care are sigla ANP vizibilă) ar fi utilizat un alt mijloc de transport (spre exemplu un microbuz care apartine penitenciarului în urma unei donaţii şi care nu este inscripţionat cu nimic).

Deţinutele de la penitenciarul Târgşor au posibilitatea să urmeze cursuri şcolare de orice nivel. Pentru anul şcolar 2009-2010 opt deţinute sunt înscrise la cursurile serale ale unui liceu din Ploieşti iar una este studentă. Penitenciarul organizează periodic cursuri de alfabetizare având ca obiectiv reducerea semnificativă a numărului de persoane analfabete (40% din totalul efectivului în decembrie 2008). În plus, deţinutele au posibilitatea de a urma – benevol – cursuri ţinute de propriile colege cu studii superioare.

Dintre colaboratorii externi ai serviciului socio-educativ angajaţii au amintit ca activi şi eficienţi Asociaţia Zacheu (activităţi ce implică copiii deţinutelor), Centrul de prevenire şi consiliere antidrog judeţean, asociaţia „Stânca veacurilor” şi Centrul Român de Dezvoltare Umană, ultimele două fiind axate pe educaţie moral-religioasă. De pe listă lipseşte Serviciul de probaţiune judeţean care nu desfăşoară nicio activitate la Târgşor, lucru cu atât mai surprinzător cu cât o perioadă de timp (cât a funcţionat secţia exterioară de la Movila Vulpii) părea interesat de pregătirea deţinutelor care urmau să se libereze pentru reintegrarea în comunitate.

Personalul care deserveşte cabinetul medical este insuficient. Un medic generalist (în concediu la data vizitei), un medic ginecolog care acordă consultaţii o zi pe săptămână şi 10 asistenţi medicali trebuie să se ocupe de toate problemele de sănătate a celor 600 de femei din penitenciarul Târgşor. În aceste condiţii, deţinutele din fiecare cameră sunt programate pentru consultaţii doar o singură dată pe lună. Unele deţinute s-au plâns că nu îşi primesc la timp medicaţia (achiziţionată de aparţinători) tocmai din cauza programărilor din lună în lună. APADOR-CH nu a mai întâlnit o astfel de situaţie în nici un alt penitenciar. Peste tot deţinuţii sunt scoşi la consultaţii medicale, săptămânal, prin rotaţie pe secţii de deţinere. Asociaţia cere Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor să asigure personalul medical necesar pentru revenirea la normalitate, ceea ce înseamnă consultaţii săptămânale pentru toate deţinutele.

În evidenţa cabinetului medical se aflau la data vizitei 46 de cazuri de ciroze şi alte afecţiuni hepatice, aproximativ 100 de cazuri de afecţiuni psihice (din care 15 grave) şi 48 de cazuri de lues. În cursul anului 2009 se efectuase testare HIV pentru 40 de persoane private de libertate şi toate testele au fost negative.

Asistenta medicală prezentă la cabinet a afirmat că urgenţele medicale sunt transportate pentru tratament la Spitalul judeţean Prahova care colaborează bine cu administraţia penitenciarului. Cazurile care necesită tratament specializat şi care nu sunt urgenţe precum şi toxicodependenţele sunt transferate la penitenciarul-spital Rahova. A mai afirmat că în ultima vreme cabinetul se confruntă cu anumite constrângeri în ceea ce priveşte aprovizionarea cu medicamente şi materiale sanitare dar că acestea nu afectează în mod substanţial calitatea actului medical (pentru exemplificare: cabinetul a avut la dispoziţie în ultima perioadă numai seringi de unică folosinţă de 2 ml).

Cabinetul medical nu derula la data vizitei niciun fel de program de prevenire HIV/SIDA sau a infecţiilor cu transmitere sexuală, prezervative sunt disponibile numai la camera matrimonială şi la liberare. Nu există niciun program de schimb de seringi sau de tratament cu substitute pentru persoanele care consumă (sau au consumat) droguri injectabile şi niciun fel de continuare a tratamentului pentru acele deţinute care au făcut tratament de dezintoxicare.

Prima constatare faţă de vizita precedentă este una neplăcută: fabrica de mobilă care funcţiona în incinta penitenciarului a fost desfiinţată. Ca urmare, posibilităţile administraţiei de a scoate deţinutele la muncă s-au diminuat substanţial. Pentru anul 2009 au fost încheiate de către conducerea penitenciarului opt contracte de prestări servicii de persoanele private de libertate: şase cu firme şi două cu persoane particulare. În incinta penitenciarului există două puncte de lucru în care 15 deţinute prestează munci manuale (montări articole de pescuit, lipit autocolante pe ambalaje).

În exterior lucrează 113 persoane private de libertate din care 14 la un atelier de croitorie, 5 desfăşoară activităţi de curăţenie şi igienizare iar restul prestează munci agricole. Din păcate, odată cu venirea iernii, acestea din urmă nu vor mai avea posibilitatea de a ieşi la muncă deoarece toate sunt implicate în munci sezoniere (culesul porumbului şi al viilor) astfel că un număr foarte mic de deţinute (34 din aproximativ 600) vor continua să muncească. APADOR-CH solicită conducerii penitenciarului să întreprindă demersuri pentru încheierea altor contracte de prestări servicii.

Trebuie menţionat ca aspect pozitiv faptul că la punctele de lucru deţinutele nu sunt separate în funcţie de regimul în care îşi execută pedeapsa.

Meniul pentru prânzul din ziua vizitei consta în ciorbă de cartofi, fasole cu carne de porc şi salată de varză. Este pentru prima dată când reprezentanţii APADOR-CH întâlnesc un meniu completat cu salată (vizitele APADOR-CH nu sunt anunţate în prealabil aşa că nu se poate suspiciona o îmbunătăţire a meniului cu această ocazie însă în aceeaşi zi fuseseră prezenţi în penitenciar doi jurnalişti). Se folosiseră 46,7 kg de carne de porc cu os şi 27 kg de slănină. Pentru deţinutele de la regim se pregătise ghiveci cu carne iar pentru masa de seară, orez cu lapte.

Blocul alimentar este o construcţie veche destul de bine întreţinută (pereţii zugrăviţi, spălătoare din inox, apă caldă în permanenţă) dar care nu beneficiază de un sistem de ventilaţie eficient astfel că incinta era plină de abur iar podeaua udă. În magazia blocului alimentar reprezentantele APADOR-CH au găsit pastă de tomate care, deşi se afla în termenul de garanţie, avea un aspect respingător (un bulgăre maro care plutea în interiorul unui lichid tulbure). S-au dat asigurări că „sosul” nu va mai fi folosit.

Un aspect pozitiv este existenţa (şi utilizarea) sălii de mese. Toate deţinutele servesc prânzul în sala de mese, separat pe secţii, în funcţie de regimul de executare a pedepsei (cinci schimburi). APADOR-CH recomandă conducerii penitenciarului să analizeze posibilitatea scoaterii deţinutelor la sala de mese şi pentru servirea cinei.

În afara hranei furnizate de penitenciar şi de pachetele primite de la aparţinători (numai cu ocazia vizitelor), deţinutele au posibilitatea de a achiziţiona hrană de la magazinele din incintă în măsura în care dispun de bani. Magazinele (unul pentru regimul închis şi unul pentru celelalte regimuri) erau aprovizionate la data vizitei cu toate produsele care se pot achiziţiona în mod obişnuit de la o băcănie de cartier (mezeluri, brânzeturi, conserve, legume şi fructe, sucuri, cafea, ţigări) şi afişa preţuri doar puţin mai mari decât într-un hypermarket. Directoarea penitenciarului a afirmat că există o comisie care verifică periodic preţurile iar comparaţia trebuie să nu releve diferenţe faţă de magazinele din sat (Târgşoru Nou). Accesul la magazin se face de două ori săptămânal conform unei programări pe camere. Magazinele furnizează şi produse la comandă.

Telefoanele şi cutiile poştale sunt amplasate pe holurile secţiilor de deţinere şi în curţi. Sunt accesibile oricând şi nu se ţine evidenţa adresanţilor (există totuşi un registru de evidenţă a corespondenţei primite).

Pentru vizitele la masă este amenajată o sală cu nouă mese (fiecare cu patru scaune) iar pentru vizitele cu separator şase cabine. În incinta sectorului vizite există o încăpere dedicată vizitelor copiilor. Aspectul camerei este prietenos, este curată, spaţioasă, dotată cu canapele, TV, jucării şi are o baie proprie. Dat fiind că jucăriile provin din donaţii, administraţia permite copiilor să le ia acasă (în principal, animale de pluş). Ideea este foarte bună pentru că se poate atenua şocul unui copil care îşi viziteză mama într-un penitenciar.

Recent a fost dată în folosinţă o cameră pentru vizite matrimoniale. Este dotată cu mobilier adecvat, televizor, frigider, duş separat şi diverse obiecte (inclusiv prezervative şi o broşură referitoare la transmiterea HIV/SIDA).

Mai multe deţinute s-au plâns în legătură cu arbitrariul acordării permisiunii de ieşire din penitenciar pentru mai mult de o zi (învoire care se acordă de către Administaţia Naţională a Penitenciarelor la propunerea directorului penitenciarului în care persoana îşi execută pedeapsa). Deţinutele cu pedepse mari (în principal pentru omor) au reclamat faptul că începând cu momentul mediatizării cazului Gorbunov, deciziile de respingere a învoirilor de către ANP, nejustificate în niciun fel, s-au înmulţit. Trebuie precizat că multe dintre aceste deţinute au beneficiat de învoiri repetate, aprobate de ANP, dar asta înainte de declanşarea scandalului Gorbunov. Niciodată nu au avut loc evenimente nedorite şi nimeni nu s-a plâns de comportamentul vreuneia dintre deţinutele aflate temporar în libertate. Din păcate, prin refuzul de a mai aproba astfel de învoiri, ANP anulează unul dintre cele mai puternice stimulente pentru un bun comportament în detenţie, cel puţin pentru femeile cu copii.

Judecătorul delegat este prezent zilnic la penitenciar între orele 8.00 şi 15.00. Din păcate, multe deţinute i se adresează cu probleme care nu sunt de competenţa sa. Situaţia aceasta se repetă în cele mai multe penitenciare ceea ce arată că nici administraţiile şi nici judecătorii înşişi nu s-au preocupat – sau nu în suficientă măsură – de explicarea pe înţelesul tuturor a rolului şi atribuţiilor judecătorului delegat cu executarea pedepselor. Pe de altă parte, chiar Legea 275/2006 cuprinde limitări şi neclarităţi în aceste privinţe ce ar putea fi eliminate dacă varianta actuală a proiectului de modificare a legii va fi votată de parlament.

Ca şi în alte penitenciare, la Târgşor judecătorul delegat lucrează cu o angajată a sistemului penitenciar pe post de grefier. Prima obiecţie a APADOR-CH se referă la lipsa de pregătire profesională (meseria de grefier nu presupune doar serviciul de curierat sau secretariat). A doua obiecţie are în vedere principiul confidenţialităţii. Chiar dacă grefierul improvizat este de bună credinţă, va exista oricum suspiciunea că ar putea transmite colegilor din administraţia penitenciară informaţii cu privire la plângerile adresate judecătorului delegat de persoane private de libertate. Ambele obiecţii vizează nu o persoană anume ci pe toţi angajaţii penitenciarelor care lucrază cu judecătorii delegaţi ca grefieri.

14 femei în 14 paturi ocupă o cameră cu suprafaţa mai mică de 40 mp. Baia camerei este utilată cu două chiuvete, 1 WC şi un duş. Nu este niciodată apă caldă în camere. Deţinutele pot face duş de două ori săptămânal la baia comună iar în restul timpului îşi pot încălzi apă cu fierbătoare însă în cantităţi mici şi numai atunci când este curent electric la prize. Deţinutele s-au plâns de multe aspecte legate de detenţie, cel mai important fiind pentru ele imposibilitatea de a munci. APADOR-CH revine asupra solicitării adresate conducerii penitenciarului de a identifica noi oportunităţi pentru ca mai multe deţinute să aibă posibilitatea de a munci, inclusiv cele din regim închis. Au mai semnalat lipsa activităţilor de orice fel, ieşirile lor din camere limitându-se la masa de prânz şi la cele două intervale (unul dimineaţa, celălalt după-masa) în care au acces la curtea de plimbare. De asemenea, deţinutele s-au plâns de întreruperea alimentării prizelor cu curent electric între orele 7 şi 15, de faptul că iarna este foarte frig în camere şi că ieşirile la medic sunt doar lunare.

Una dintre femeile cazate în această cameră a reclamat că sancţiunile disciplinare aplicate sunt foarte aspre în raport cu abaterile comise. A exemplificat printr-o sancţiune cu izolarea pentru posesia unui telefon mobil şi prin suspendarea dreptului la vizită pentru trei luni pentru că a cerut să iasă la curtea de plimbare. Reprezentantele APADOR-CH au consultat dosarul deţinutei (cu acordul acesteia) şi au constatat că într-adevăr i se aplicase o sancţiune cu izolarea (e drept, după alte sancţiuni mai uşoare) pentru posesia unui telefon mobil. Asociaţia consideră că izolarea este o sancţiune care trebuie aplicată numai în cazuri foarte grave (posesia unui telefon mobil nu poate fi considerată ca atare) şi solicită conducerii penitenciarului să evite aplicarea acestei măsuri disciplinare. Cu foarte rare excepţii, izolarea nu este prilej de meditaţie şi căinţă ci doar discomfort fizic şi psihic şi, cu siguranţă, o notă proastă la dosarul individual.

Deţinutele din camera 21 (13 femei în 14 paturi) au reclamat în general aceleaşi probleme: faptul că nu ies la muncă, lipsa apei calde în camere, întreruperea alimentării cu energie electrică. Ioana Văduva s-a plâns de faptul că a executat o pedeapsă de şapte zile de izolare pentru posesia unui telefon mobil iar Doiniţa Onofrei a afirmat că starea sa de sănătate este foarte proastă şi că, deşi a solicitat conducerii penitenciarului să fie mutată la infirmerie, este nevoită să stea în continuare în această cameră unde nu beneficiază de supraveghere medicală şi în care se fumează.

Deţinutele din ambele camere au mai declarat că nici activităţile socio-educative nu sunt suficiente pentru a le permite să obţină eventuale evidenţieri. Trebuie precizat că raportul dintre evidenţieri (pentru muncă şi/sau activităţi socio-educative) şi sancţiuni disciplinare este un factor extrem de important în ochii comisiei de liberare condiţionată.

Cele 14 femei din camera 10 s-au declarat mulţumite de condiţiile oferite de penitenciar, de activităţile socio-educative şi de faptul că ies la muncă. Au confirmat faptul că se respectă particularitatea regimului de detenţie în ceea ce priveşte circulaţia pe holurile secţiei şi în/dinspre curtea de plimbare pe timpul zilei (între ora 6 şi ora 22). Singurele neajunsuri semnalate de femeile cazate în această cameră s-au referit la accesul la consultaţii medicale (o zi pe lună) şi la interdicţia de a primi pachete prin poştă.

La momentul vizitei majoritatea deţinutelor încadrate în regimul deschis se aflau în programul de lucru, astfel că în secţia de deţinere reprezentantele APADOR-CH au întâlnit o singură femeie, în Camera 7. Aceasta a afirmat că este mulţumită de condiţiile de detenţie, a confirmat faptul că se respectă regimul de detenţie în sensul că uşile camerelor sunt întotdeauna descuiate, inclusiv noaptea.

Reprezentantele APADOR-CH au discutat pe larg cu Anca Roxana Bădulescu, arestată preventiv, în legătură cu mai multe evenimente pe care deţinuta le-a semnalat ca abuzuri şi rele tratamente.

Anca Roxana Bădulescu a relatat că incidentele cele mai grave s-au petrecut începând cu ora 8 dimineaţa a zilei de vineri, 21 august a.c. În acea dimineaţă deţinuta a fost transferată înapoi în penitenciar de la spitalul-penitenciar Rahova unde suferise o intervenţie chirurgicală pentru extirparea unui neg de pe obrazul drept. Conducerea unităţii era asigurată de directorul adjunct Celestin Brânzan (directoarea era în concediu). Acesta, împreună cu şeful serviciului pază şi siguranţa deţinerii, Bogdan Şindilă, ar fi luat decizia de a o repartiza pe Anca Bădulescu în altă cameră de deţinere (camera 50) decât cea din care plecase prin transfer la spital. În urma refuzului acesteia de a se instala în noua cameră cei doi ofiţeri au convins-o să îşi lase bagajele „temporar” şi să iasă în curte pentru perioada plimbării urmând ca ulterior să fie instalată în fosta sa cameră. După terminarea plimbării Anca Bădulescu a fost adusă însă tot în camera 50 (cea în care nu vroia să stea deoarece era convinsă că nu se va putea întelege cu „intelectualele” din cameră). În acel moment a început să protesteze: şi-a scos geanta (încă nedesfăcută) pe geam, a solicitat să fie dusă în fosta ei cameră sau în oricare alta şi a reuşit să iasă pe holul secţiei de deţinere. Anca Bădulescu a declarat că cei doi ofiţeri au provocat-o să spargă un geam, au ameninţat-o cu încătuşarea şi au chemat grupa de intervenţie pentru a o imobiliza.

Deţinuta afirmă că până în momentul imobilizării a fost lovită cu pumnii (inclusiv peste obrazul operat) de agenţii de pază şi de Bogdan Şindilă, că a fost dusă pe sus în camera 50 şi legată cu cătuşele, cu mîinile la spate, de bara unui pat de sus fapt ce a obligat-o să stea pe vârfuri. După aproximativ 10 minute şefa de tură a venit şi a descătuşat-o, moment în care Anca Bădulescu a spart geamul camerei (deţinuta recunoaşte acest gest dar afirmă că l-a facut de nervi şi mai ales din cauză că a fost provocată) cu mâna goală. Cioburile rezultate i-au tăiat vasele de sânge de la încheietura mâinii drepte. Patru agenţi ai grupei de intervenţie au transportat-o la cabinetul medical unde s-a întocmit o fişă de consultaţie (în care s-a consemnat declaraţia deţinutei prin care a recunoscut spargerea geamului) iar asistenta medicală a luat decizia de a o transfera la Spitalul Judeţean Prahova pentru ca un chirurg să-i coasă rana.

Anca Bădulescu a relatat că, în timp ce aştepta în curtea penitenciarului să sosească maşina pentru a fi transferată la spital, a fost văzută de directorul adjunct Celestin Brânzan care a ordonat să fie încătuşată. În urma ordinului deţinuta a fost imobilizată cu cătuşe la ambele mâini (chiar peste rană) pe drumul înspre şi dinspre spitalul judeţean.

În jurul orei 18, la întoarcerea de la spital, constatând pe holul secţiei că urmează să fie încarcerată tot în camera 50, Anca Bădulescu a refuzat să intre în cameră cerând insistent să fie cazată în orice altă cameră. Ea afirmă că a fost târâtă pe jos de-a lungul secţiei de deţinere, introdusă forţat în cameră unde a fost trântită pe pat şi legată cu cătuşe de ambele mâini. A rămas încătuşată în această poziţie până la ora 11 dimineaţa a dimineţii de sâmbătă 22 august a.c. adică 16 ore.

Anca Bădulescu a povestit că în acest interval de timp s-a simţit rău şi a solicitat îngrijiri medicale dar asistenta medicală care a venit la patul ei nu a a luat nicio măsură (în mod normal, ar fi trebuit să ceară descătuşarea deţinutei şi transferarea sa la infirmerie). Mai mult, aceasta ar fi refuzat să consemneze în fişa medicală, la solicitarea deţinutei, urmele de lovituri de pe corp şi faţă. Anca Bădulescu a mai relatat că, în timpul nopţii, a fost condusă la toaletă de patru agenţi care i-au descătuşat doar o mână iar de cealaltă au legat un lanţ lung de circa 1,5 m. al cărui capăt îl ţinea unul dintre ei. Deţinuta şi-a satisfăcut nevoile fiziologice în această postură umilitoare.

În dimineaţa zilei de sâmbătă Anca Bădulescu a solicitat din nou îngrijiri medicale şi a fost transportată la cabinet. O altă asistentă medicală (se schimbase tura) a refuzat să consemneze în fişa medicală urme ale unei posibile agresiuni motivând că ar fi trebuit consemnate imediat după incidente. Anca Bădulescu a afirmat că majoritatea celor relatate sunt fapte petrecute în prezenţa unor martori (deţinutele din camera 50 şi alte deţinute din secţie) care îi pot confirma spusele. De altfel, chiar şi la data vizitei reprezentantelor APADOR-CH, la 20 de zile de la incidente, se puteau observa pe corpul Ancăi Bădulescu urme de vânătăi iar rana de la mână peste care fuseseră aplicate cătuşe era incomplet vindecată.

În cursul discuţiei cu reprezentantele APADOR-CH, Anca Bădulescu a declarat că are un istoric de consum de droguri de aproape 13 ani (heroină injectabilă) şi că în ultimii patru ani a încercat să reducă consumul apelând la tratament cu substitute (metadonă). A relatat că arestarea sa a avut loc la Câmpina unde a petrecut patru zile şi nopţi îngrozitoare de sevraj în arestul poliţiei fără niciun fel de tratament. După transferarea în sistemul penitenciar a urmat un tratament în secţia de detox a penitenciarului Rahova, timp de şase săptămâni însă tratamentul nu a fost în niciun fel continuat la Târgşor, nici medicamentos, nici psihologic.

Anca Bădulescu a mai afirmat şi că agenţii de pază sunt agresivi fizic şi verbal şi că sancţiunile aplicate deţinutelor sunt foarte aspre (de la încarcerarea sa din decembrie 2008 deţinutei i-au fost întocmite patru rapoarte de incident, toate pentru deţinere de telefoane mobile, pentru unul dintre acestea fiind sancţionată cu izolarea pentru cinci zile).

Reprezentantele APADOR-CH au solicitat conducerii penitenciarului informaţii despre măsurile luate în legătură cu afirmaţiile deţinutei în cauză. Directoarea penitenciarului a declarat că nu a luat măsuri pentru că i-a fost greu să creadă că persoane din conducerea penitenciarului (în speţă un director adjunct şi şeful serviciului pază) ar fi putut comite asemenea abuzuri, şi că, mai degrabă, este vorba de exagerări ale Ancăi Bădulescu deoarece aceasta are anumite tulburări psihice şi comportamentale datorate antecedentelor de consum de droguri. APADOR-CH consideră că în cazul unor afirmaţii despre abuzuri atât de grave (tratament inuman – încătuşarea prelungită excesiv, aplicarea cătuşelor, inclusiv peste rana recentă, pe durata transportului la şi de la spital, neacordarea de îngrijiri medicale de către asistentă; tratament degradant - legarea cu lanţ pe durata satisfacerii nevoilor fiziologice) nu se poate justifica în niciun fel lipsa totală a măsurilor. În aceste condiţii APADOR-CH solicită conducerii penitenciarului Târgşor şi Adminstraţiei Naţionale a Penitenciarelor măsuri concrete cu privire la cele expuse mai sus. Asociaţia precizează că deţinuta urma să trimită chiar a doua zi plângere la parchetul de pe lângă Tribunalul judeţean.

· Administraţia Naţională a Penitenciarelor trebuie să ia măsuri pentru înfiinţarea a cel puţin două penitenciare pentru femei care să acopere zonele Transilvaniei şi respectiv Moldovei;

· ANP trebuie să rezolve de urgenţă problema asistenţei medicale la Târgşor în aşa fel încât deţinutele să beneficieze de aceste servicii săptămânal, aşa cum se procedează în celelalte penitenciare;

· APADOR-CH cere ministrului justiţiei să anuleze ordinul prin care s-a interzis primirea de colete poştale de la aparţinătorii deţinuţilor/deţinutelor;

· Asociaţia cere ANP să îşi reconsidere politica de respingere a învoirilor pentru persoanele cu condamnări mari, mai ales în cazul deţinutelor de la Târgşor care au familie şi copii.

^{^[1]} Art (5) Administraţia Naţională a Penitenciarelor stabileşte penitenciarul în care persoana condamnată va executa pedeapsa privativă de libertate. La stabilirea penitenciarului se va avea în vedere ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate