Scrisoare deschisa a APADOR-CH

26.05.2010
Print Friendly, PDF & Email

APADOR-CH constată cu îngrijorare că
subcomisia juridică comună a Camerei Deputaţilor care lucrează la Codul penal
şi Codul de procedură penală a menţinut posibilitatea folosirii torturii,
tratamentelor inumane sau degradante în cadrului procesului penal (art.100).

APADOR-CH  îşi reafirmă poziţia
exprimată prin protestul şi scrisoarea deschisă din martie 2009 şi solicită
reformularea textului art. 100 din proiect pentru înlăturarea oricărei
posibilităţi de admitere în procesul penal a unei probe care a avut la originea
ei tortura, tratamentele inumane sau degradante.

Tortura, tratamentele inumane sau
degradante sunt interzise cu desăvârşire de
Constituţia României şi de toate documentele
internaţionale referitoare la drepturile civile ale omului ratificate de
România. Fiind un drept nederogabil nu
pot exista nici probe, directe
sau indirecte, derivate sau nu, prin recurgerea la tortură, tratamente inumane
sau degradante.

APADOR-CH face următoarele remarci:
a) din articolul 100 a dispărut referirea la tratamente
inumane sau degradante
ceea ce este inadmisibil; b) dacă tortura
(alin.1) şi respectiv probele nelegale (alin.2) par a fi două categorii
distincte, alin.5 („ Probele derivate din probele prevăzute în alin.1 şi 2 nu se exclud dacă probele obţinute în mod nelegal sunt folosite în
condiţiile alin.3”)  le combină rezultând că tortura este tot o „probă
nelegală”.  

În această interpretare logică,
potrivit  alin. 4 şi 5, pot fi folosite în
procesul penal anumite categorii de probe obţinute prin tortură, tratamente
inumane sau degradante. Este vorba despre
probele derivate din probele obţinute prin tortură,
dacă  au
fost obţinute indirect (art. 100
al. 4 din proiect prevede doar excluderea probelor derivate obţinute direct din probele obţinute prin tortură);

În plus, noţiunea de “probe derivate” nu este definită. Doctrina
oferă variante de definire a noţiunii, însă lipsa unei definiţii legale
afectează caracterul previzibil al reglementării. Problema este cu atât mai
gravă cu cât astfel de omisiuni şi imprecizii există în relaţie cu tortura.

De asemenea, art. 100 al. 4 
foloseşte termeni şi expresii cu un conţinut mult prea larg în raport de nevoia
de stricteţe atunci când raportarea se face la tortură cu referire la “probe derivate obţinute direct”.
Aceasta este o expresie suficient de vagă pentru ca, în practică, să nu existe
criterii clare şi nici posibilitatea reală de departajare, fără niciun dubiu,
de “probele derivate obţinute indirect”. 
Rezultă că probele derivate obţinute indirect
din cele obţinute prin tortură pot fi folosite în procesul penal.

Pentru clarificarea ambiguităţilor
şi eliminarea oricărei posibilităţi de a folosi în procesul penal probele
obţinute prin tortură, tratamente inumane sau degradante sau în orice mod
nelegal, APADOR-CH reia şi susţine propunerea sa de modificare a art.100 după
cum urmează :

O primă variantă este înlocuirea
textului art. 100 cu următorul text:

Art.100. Excluderea probelor obţinute în mod nelegal

 (1) Probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite
în cadrul procesului penal.
 

  (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică dacă mijlocul
de probă  prezintă imperfecţiuni de formă sau alte neregularităţi
procedurale minore care nu produc o vătămare pentru înlăturarea căreia să fie
necesară anularea acestuia.

  (3)
Probele directe, derivate sau din orice altă categorie, obţinute prin tortură,
tratamente inumane sau degradante nu
pot fi folsite în procesul penal, cu nici o excepţie
.”

O a doua variantă este înlocuirea
alin. 3 – 5 ale art. 100 cu următorul alineat:

“(3)
Probele directe, derivate sau din orice altă categorie, obţinute prin tortură,
tratamente inumane sau degradante nu
pot fi folosite în procesul penal, cu nici o excepţie
.”

Sperăm că veţi acorda toată atenţia
argumentelor şi propunerii APADOR-CH.

Vă mulţumim.

APADOR-CH

 26 mai 2010

Pentru informaţii
suplimentare:

Nicoleta Popescu, avocat, expert  APADOR-CH,
0733 078 723