(aspecte privind evolutia situatiei drepturilor omului in anul 1993 si reactiile APADOR-CH)

In anul 1993 Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania-Comitetul Helsinki (APADOR-CH) si-a diversificat activitatea, inceputa inca din 1990, si a profesionalizat metodele sale de lucru. Aceasta a fost posibil datorita programelor pregatite in anul 1992 si pentru care asociatia a primit un important sprijin financiar ce a permis specializarea membrilor sai, antrenarea in activitatile sale a unor juristi de prestigiu, precum si achizitionarea unor noi echipamente. Astfel, APADOR-CH a putut face fata presiunii legislative privind amendarea normelor si institutiilor statului de drept, a atingerii garantiilor constitutionale; a reactionat prompt la violarea uneori grava si fatisa a drepturilor omului.

Unele programe au demarat inca din 1992 si au continuat in 1993, altele au inceput in 1993, urmand a fi dezvoltate in anii urmatori.

I. PROGRAMUL "PROMOVAREA DREPTURILOR OMULUI PRIN LEGISLATIE"

A inceput in luna februarie 1993, fiind gandit intial ca un program prin care sa se promoveze ideea de transparenta lucrarilor Parlamentului. in acest sens APADOR-CH a initiat "Declaratia in favoarea transparentei", semnata de organizatii neguvernamentale si sindicate insumand peste doua milioane de membri si a desfasurat o adevarata campanie de lobby parlamentar. In luna martie a fost organizata o Conferinta pe aceasta tema, la care au participat reprezentanti ai tuturor partidelor reprezentate in Parlament, experti in lobby din SUA, precum si reprezntanti ai societatii civile. S-a constatat in general o retinere din partea membrilor Parlamentului cu privire la rolul si dreptul cetatenilor, al organizatiilor neguvernamentale civice si de drepturile omului, precum si al presei de a fi la curent cu ceea ce se discuta fie in plenul camerelor, fie in comisiile de specialitate.

In conditiile in care in Parlamentul Romaniei proiectele de lege ce urmeaza a fi dezbatute nu sunt date publicitatii si nici nu sunt anuntate public chestiunile ce urmeaza a fi dezbatute in comisii sau in plenul Senatului sau al Camerei Deputatilor, desfasurarea programului a impus prezenta permanenta a doi membri ai APADOR-CH in cele doua camere. In felul acesta asociatia a avut posibilitatea de a intra in posesia unor proiecte de lege chiar din momentul trimiterii lor catre Birourile permanente ale camerelor. S-a constatat ca unele proiecte contineau prevederi foarte periculoase pentru exercitiul drepturilor si libertatilor impunand atat de multe restrictii incat in fapt le anulau. Programul s-a derulat prin analiza proiectelor de lege si incercarea de stopare a acestor prevederi.

Ca modalitate de lucru APADOR-CH a procedat la o analiza a textelor, din perspectiva constitutionala sau a unor reglementari internationale de drepturile omului, uneori chiar la o analiza de drept comparat; a trimis aceste analize membrilor comisiilor parlamentare de specialitate, liderilor partidelor parlamentare si a organizat mese rotunde la care parlamentari reprezentand intreg spectrul politic au fost invitati sa participe. Analizele si discutiile au fost in afara polemicilor politice, ele referindu-se strict la standardele democratice internationale si la cele referitoare la protejarea drepturilor omului.

a) Proiectul de modificare a legii 60/1991, privind demonstratiile publice a fost cel dintai care a atras atentia APADOR- CH. Primul pas facut a fost un comentariu pe marginea proiectului, dat publicitatii si transmis atat parlamentarilor, cat si organizatiilor interne si internationale de drepturile omului.

"Pe 5 februarie 1993 Guvernul roman a trimis Camerei Deputatilor un proiect de lege pentru modificarea si completarea legii nr. 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice. APADOR-CH protesteaza impotriva acestui proiect ca si impotriva oricarei incercari de amendare a legii nr. 60/1991, considerand ca asemenea initiative legislative constituie o reala amenintare la adresa libertatii de exprimare, a dreptului la asociere precum si la adresa exercitiului acestor drepturi si libertati, prin restrangerea pana la anulare a dreptului la manifestare pasnica.

Ulterior, APADOR-CH a organizat mai multe intalniri cu organizatii de drepturile omului, cu reprezentanti ai asociatiilor civice si ai sindicatelor, explicand pericolul adoptarii acestei legi. In luna martie 1993, la sediul asociatiei s-a desfasurat un dialog cu membri ai comisiilor de specialitate, facandu-se referiri concrete la legislatia penala romaneasca, precum si o analiza a legislatiei din alte tari; concluzia parlamentarilor a fost ca informatiile furnizate de Guvern in expunerea de motive erau, in cea mai mare parte, inexacte. In final, proiectul a primit avizul negativ al tuturor comisiilor de specialitate chemate sa-l analizeze in Camera Deputatilor (Comisia de drepturile omului, Comisia juridica si Comisia de aparare); el nu a fost retras de catre Guvern, se afla in continuare pe ordinea de zi a p lenului, dar la o pozitie care, data fiind agenda incarcata a Camerei, inlatura pericolul discutarii sale in actuala legislatura.

b) Proiectul de lege privind Comisia pentru persoanele juridice a fost o tentativa de restrangere a exercitiului unui drept in absenta caruia o societate democratica nu poate fiinta - dreptul la asociere. Si in acest caz primul lucru facut de asociatie a fost redactarea unei analize a proiectului, ce a fost trimisa parlamentarilor si organizatiilor interesate.

Surprinzatoare a fost reactia Presedintelui Camerei Deputatilor, domnul Adrian Nastase, care, la 28 aprilie 1993, a trimis asociatiei un raspuns scris, cu referiri la dreptul statului de a exercita un astfel de control conform legii nr. 21 din 1924, fara nici o mentiune privind ocrotirea drepturilor omului sau promovarea valorilor democratice la aproape 70 de ani de la adoptarea legii-cadru. APADOR-CH a continuat insa actiunea de sensibilizare a diferitelor asociatii in legatura cu acest proiect. Chiar daca nu s-a reusit convingerea partidelor politice asupra pericolului unui asemenea control asupra activitatii lor (acestea sustinand ca prevederile legii nu li s-ar aplica, ceea ce este inexact), s-a reusit in schimb sensibilizarea a numeroase organizatii interne si internationale, care au reactiont cu promptitudine, iar in final proiectul de lege a fost retras.

c) In legatura cu crearea Serviciului de Telecomunicatii Speciale, pentru o corecta intelegere a pericolului pe care il reprezinta, trebuie mentionat momentul crearii sale. Una din reomandarile Consiliului Europei pentru admiterea Romaniei ca membru cu drepturi depline, conform raportului Konig, a fost crearea comisiei parlamentare pentru controlul Serviciului Roman de Informatii. De fapt existenta acestei comisii era prevazuta de legea privind organizarea si functionarea SRI, dar in fapt, crearea ei a fost amanata mai bine de doi ani. Audiat in Parlament cu ocazia dezbaterii acestei probleme, directorul SRI a afirmat ca in Romania exista si alte servicii de informatii care ar putea desfasura inclusiv activitati nelegale si care scapa cotrolului comisiei. Exact in aceeasi perioada a fost emisa o hotarare guvernamentala prin care se crea un alt serviciu de informatii, de data aceasta la dipozitia Guvernului, bineinteles in afara oricarui control parlamentar. Ingrijorata de aceasta noua manevra antidemocratica, APADOR-CH a reactionat imediat.

Conform textului H.G., serviciul apare drept o institutie ce nu se supune formelor de control democratic. Desi se refera la "unele masuri" privind organizarea si functionarea, totusi, in art. 2 se precizeaza ca "organizarea, functionarea si principalele sale atributii" vor fi stabilite de catre Consiliul Suprem de Aparare a Tarii."

Acest comentariu a fost trimis Parlamentului, Guvernului, Presedintelui, fara a se primi vreun raspuns din partea institutiilor amintite. Trimis de asemeni Consiliului Europei, comentariul a fost invocat de catre doamna Catherine Lalumiere, secretar general al CoE, in discutiile purtate cu autoritatile de la Bucuresti, acestea declarand ca nu exista nici un pericol, serviciul fiind ceva pur tehnic in interiorul Guvernului. Ca nu este deloc asa o dovedeste actualul proiect de lege cu privire la secretul de stat, in care, printre serviciile exceptate controlului general exercitat de aceasta data de SRI, se numara si Serviciul de telecomunicatii speciale, ablitat sa se "auto-controleze".

Hotararea guvernamentala nu a fost desfiintata, astfel incat este foarte posibil ca acum serviciul sa existe deja (fiind vorba de un serviciu secret, nu avem informatii privind crearea sa efectiva), ceea ce, evident, reprezinta un adevarat pericol la adresa institutiilor si valorilor democratice.

d) Proiectul de lege pentru modificare si completarea codului penal si a codului de procedura penala a fost trimis Senatului Romaniei in sesiunea din toamna anului 1993. In afara unor noi incriminari, necesare pentru punerea in acord a legii penale cu noua realitate romaneasca, proiectul contine numeroase dispozitii a caror analiza dovedeste continuarea unui spirit invechit, specific unei societati totalitare.

Comentariile APADOR-CH au fost trimise initial membrilor Comisiei juridice a Senatului.

Impreuna cu acest comentariu a fost trimsa si o analiza referitoare la mentinerea incriminarii relatiilor homosexuale. Aceasta din urma a fost de asemenea trimisa Curtii Constitutionale pentru a fi avuta in vedere la rezolvarea unui caz privind neconstitutionalitatea art. 200 alin.1 din codul penal.

APADOR-CH isi exprima inca o data optiunea pentru dreptul fundamental, care este respectarea vietii private a persoanei."

In timpul discutiilor din cadrul Comisiei juridice a Senatului argumentele oferite de APADOR-CH, ca si pozitia reprezentantilor Ministerului Public sau a Ministerului Justitiei nu a contat, astfel ca, incurajati de "experti" de la Facultatea de Drept din Bucuresti si Ministerul de Interne, membrii comisiei au sfarsit prin a inrautati textul privind pedepsirea relatiilor homosexuale, propunand ca amendament mentinerea pedepsei de un an pana la 5 ani pentru realtiile liber consimtite intre persoane adulte si ca agravanta producerea scandalului public, situatie in care pedeapsa ar fi intre 2 si 7 ani inchisoare.

Socotind ca prin atitudinea lor si argumentele cu care si-au sustinut opiniile cei invitati au fost departe de a oferi o expertiza, APADOR-CH a inaintat atat Consiliului Facultatii de Drept cat si Ministerului de Interne observatiile sale cu privire la pozitiile reprezentantilor lor, domnul prof. dr. Costica Bulai, seful catedrei de drept penal si respectiv domnul dr. Iosif Ionescu. S-a reprosat lipsa de obiectivitate a celor doi juristi in furnizarea informatiilor si deci lipsa de profesionalism in oferirea unei expertize, ceea ce, evident, se regaseste negativ in opinia celor care trebuie sa decida.

Comisia juridica a Senatului nu a propus doar aceste amendament ci si altele, privind privind insulta, calomnia si ultrajul prin presa, fapte pentru care se prevad pedepse de pana la 7 ani inchisoare, plus interzicerea obligatorie a exercitarii profesiei de ziarist pentru o anumita perioada de timp. Aceste prevederi, care ar aduce o restrangere pana la anulare a libertatii de expresie, au fost deja votate in Plenul Senatului, votului majoritatii reprezentate de partidul de guvernamant si suporterii sai alaturandu-li-se si votul unor parlamentari ai opozitiei, care considera, probabil, ca o societate democratica poate fi construita in absenta libertatii presei.

De aceea APADOR-CH a considerat necesar sa trimita liderilor tuturor partidelor politice reprezentate in Parlament o invitatie prin care solicita in primul rand rediscutarea textelor de lege, dar in acelasi timp atragea atentia asupra resposabilitatii lor politice in cazul unui esec al vietii democratice.

Singura reactie la acest apel a fost cea a domnului Corneliu Coposu, presedintele Partidului National Taranesc Crestin Democrat, care a promis discutarea politicii penale pe care trebuie sa o promoveze Conventia Democratica din Romania.

Dezbaterile in Senat au continuat cu exprimarea unor pozitii tot mai restrictive, ceea ce a determinat la o noua actiune, de data aceasta publica, prin emiterea unui comunicat transmis presei scrise si audiovizuale.

Dezbaterile pe marginea acestui proiect de lege continua in Plenul Senatului, sansele de a fi schimbat fiind minime. APADOR-CH va continua eforturile sale si activitatea de promovare a valorilor drepturilor omului cu ocazia discutarii proiectului in Camera Deputatilor.

e) Proiectul de lege privind apararea secretului de stat a fost trimis Biroului permanent al Senatului, cu solicitarea expresa de a fi discutat in procedura de urgenta. Proiectul constituie initiativa unui grup de patru senatori ai partidului de guvernamant si constituie cea mai grava amenintare legilslativa la adresa drepturilor omului si libertatilor fundamentale dupa caderea regimului comunist, exprimand dorinta si intentia reinstaurarii statului politienesc, unde orice persoana si orice activitate trebuie controlata.

Si de aceasta data APADOR-CH a procedat la analiza textului, facand chiar o comparatie cu legea anterioara ce reglementa securitatea statului comunist, ajungand la concluzia ca in unele cazuri textele din proiect sunt chiar mai restrictive decat cele anterioare.

"COMENTARIILE APADOR-CH REFERITOARE LA PROIECTUL LEGII PRIVIND APARAREA SECRETULUI DE STAT

Ca si in situatiile anterioare, analiza asociatiei a fost trimisa parlamentarilor implicati in discutarea sa, precum si organizatiilor internationale interesate. In ciuda vaditului caracter nedemocratic, proiectul a primit avizul favorabil al Comisiei juridice si urmeaza a fi discutat de Comisia pentru aparare.

A inceput din primavara anului 1992 si continua si in prezent. Scopul sau este de a asigura o colaborare intre mai multe asociatii de drepturile omului, APADOR-CH, Liga Apararii Drepturilor Omului, Societatea Independenta Romana de Drepturile Omului si Asociatia Tinerilor Avocati, pentru sustinerea unor cazuri individuale de incalcare a drepturilor omului in care victimele doresc sa se adreseze justitiei.

A fost instituit un numar de criterii ce trebuie indeplinite pentru ca o persoana sa beneficieze de aceasta asistenta juridica, materializata prin plata unui onorariu de avocat sau a taxelor de timbru: sa fie vorba de o violare a unuia din drepturile omului; victima sa nu aiba mijloacele materiale necesare pentru a se adresa jutitiei; sa existe posibilitatea invocarii in fata judecatorilor a textelor din Constitutia Romaniei sau a altora din diferite documente internationale de drepturile omului. Prin acest din urma criteriu programul isi propune in acelasi timp sa promoveze in tribunalele din Romania prevederile ce protejeaza drepturile omului.

In anul 1993 au fost preluate un numar de 15 cazuri, aflate fie in faza de urmarire penala, fie in cea de cercetare judecatoreasca. Dintre acestea, 8 cazuri au fost ale APADOR-CH, in sensul in care asociatia s-a implicat in sustinerea nu doar materiala a persoanelor, ci a exercitat o presiune constanta asupra autoritatilor, pentru rezolvarea situatiilor respective. Pana in prezent au fost solutionate 6 din ele.

a) Marie-Jeanne Eugenia Curelescu a fost arestata in ziua de 3 ianuarie 1990, sub acuzatia de delapidare, si condusa la Sectia 4 politie a municipiului Bucuresti. In cursul noptii, in arestul sectiei de politie, a fost victima unui viol comis de catre un politist de la unitatea respectiva. Desi a reclamat a doua zi despre cele intamplate, nu i s-a permis sa faca o plangere oficiala, nu s-a dispus efectuarea nici unei investigatii pentru descoperirea faptasului, iar ulterior, cand victima a raportat ca in urma violului a ramas insarcinata, nu s-a dispus nici o masura. Dupa cateva luni a fost eliberata, iar la 23 septembrie 1990 a dat nastere unui baiat si a sesizat personal Procuratura Militara Bucuresti in legatura cu cele intamplate. Abia in vara anului 1991 s-a declansat ancheta penala si a fost identificat ca faptuitor numitul Simion Tudor care, la 11 iunie 1991, s-a sinucis. Fata de aceasta imprejurare, Procuratura Militara a hotarat neinceperea urmaririi penale, dar a dispus imediat efectuarea unei expertize medico-legale privind cercetarea paternitatii. In septembrie 1991 Marie-Jeanne Curelescu a sesizat Judecatoria sectorului 6 Bucuresti (dosar nr. 6299/1991), solicitand ca Simion Tudor sa fie declarat tatal minorului. Dupa mai bine de doi ani cauza a fost judecata, iar reclamantei i s-a dat castig de cauza, prin sentinta civila nr. 7010/5 noiembrie 1993 stabilindu-se ca cel care comisese violul este tatal minorului rezultat in urma acestui act.

d) Cazul familiei Banu din Comanesti, jud.Bacau (vezi cap. Abuzurile politiei).

e) Cazul Sorin Titiei din Galati (vezi cap. Abuzurile politiei).

f) Cazul Andrei Zanopol din Galati (vezi cap. Abuzurile politiei).

g) Este in curs de desfasurare cazul Rostas Sorin Emil din Adamus jud. Mures (vezi cap. Minoritati).

Necesitatea lui a aparut in urma aplicarii programului anterior, deoarece s-a constatat ca in multe zone din tara este foarte greu sa se gaseasca un avocat dispus sa apere victimele unor violari ale drepturilor omului, o asemenea asistenta presupunand cel putin o lupta cu autoritatile locale. Pentru a descoperi avocatii care ar dori sa se implice intr-o asemenea activitate a fost necesar ca reprezentanti ai asociatiei sa mearga in diferite localitati din tara si sa discute personal cu avocati din diferite barouri. In felul acesta li s-a putut explica in ce masura legislatia romana, in special Constitutia, poate fi invocata in apararea drepturilor omului, ca si legatura dintre aceasta si documentele internationale ce guverneaza aceasta materie.

In acelasi timp li s-a explicat avocatilor despre minima protectie pe care APADOR-CH poate sa le-o asigure in situatia in care s-ar angaja in apararea unor asemenea cazuri: este vorba de luarea lor in evidenta asociatiei, de mediatizarea acestei imprejurari, de legatura pe care APADOR-CH o are cu organizatii internationale de drepturile omului sau specializate in protectia avocatilor si judecatorilor.

Au fost efectuate mai multe asemenea deplasari, au fost contactati aproximativ 25 de avocati, iar in luna ianuarie 1993 a fost organizata la Brasov o intalnire la care acestia au fost solicitati sa participe, dar alaturi de care au venit si alti avocati, invitati de Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului din Baroul Brasov. In total au luat parte la acea intalnire aproape 60 de avocati, din 15 orase. In cursul celor doua zile s-au purtat discutii ample in legatura cu problemele cu care se confrunta avocatii in activitatea lor de asigurarea apararii, cu obstructiile pe care le intampina si totodata au fost aduse numeroase exemple de cazuri care ar putea fi preluate de programul de asistenta juridica.

Dupa editarea Revistei romane de DREPTURILE OMULUI avocatilor le-a fost trimis un exemplar, actiune ce va continua la fiecare numar, si totodata li s-au solicitat materiale ce isi pot gasi locul in paginile revistei, in special cazuri din tribunale. Data fiind tinuta deosebita a revistei, calitatea de necontestat a textelor ce sunt publicate, posibilitatea avocatilor de a face publice cazurile pe care le cunosc din activitatea lor din tribunale, revista poate fi socotita drept un instrument foarte eficace in pregatirea lor, drept un mijloc de promovarea educatiei in domeniul drepturilor omului, asociatia propunandu-si sa continue atat programul cat si forma de colaborare.

S-a constatat de-a lungul timpului ca foarte multe persoane veneau la sediul asociatiei solicitand ajutorul in rezolvarea unor probleme care nu tineau strict de profilul APADOR-CH. Era insa evident ca oamenii erau in necunostinta de cauza, ca problemele pe care le aveau puteau sa-si gaseasca solutionarea pe cale judecatoreasca, dar ca cineva trebuia sa le dea indrumarile necesare. In felul acesta a aparut ideea angajarii unui colaborator care, saptamanal, timp de doua ore, primeste la sediul asociatiei pe cei care au nevoie de consultatii juridice. Desi de cele mai multe ori cazurile nu sunt violari ale drepturilor omului au fost totusi situatii in care s-a impus chiar o interventie in numele APADOR-CH. Tot astfel s-a intamplat ca doua cazuri sa fie chiar preluate de programul de asistenta juridica.

Simplele date statistice releva importanta unei asemenea initiative: in 1993 s-au acordat circa 400 de consultatii, in aproximativ 30% din cazuri persoanele respective revenind pentru date suplimentare in urma inceperii unei proceduri judiciare. Prin intermediul acestui program oamenii sunt invatati ca drepturile pe care le au trebuie sa fie exercitate, sunt indrumati sa faca apel la justitie si la avocat, atitudine foarte importanta in societatea romaneasca actuala, cand se manifesta o mare neincredere fata de institutiile statului in general si justitie in special.

APADOR-CH doreste sa continue acest program in viitor.

Acest program, gandit inca de la sfarsitul anului 1992, a demarat efectiv in luna aprilie 1993. Scopurile sale sunt urmatoarele :

- Sa stabileasca o relatie de colaborare cu politia, initiind dialoguri atat cu factorii de raspundere din IGP si din Inspectoratele de Politie Judetene, cat si cu politisti cu grade inferioare, care au contacte directe cu populatia in rezolvarea sarcinilor de serviciu;

- Sa investigheze cazurile serioase de incalcari ale drepturilor omului comise de catre politisti si sa urmareasca evolutia eventualelor proceduri judiciare declansate impotriva acestora;

- Sa contribuie la acceptarea treptata a ideii de demilitarizare a politiei, ceea ce ar inseamna o schimbare fundamentala a mentalitatii;

- Sa contribuie la informarea politistilor despre prevederile din documentele internationale cu privire la drepturile omului care au legatura directa cu activitatea politiei in raporturile sale cu populatia;

- Sa antreneze cat mai multi juristi, mai ales avocati, in eforturile de a apara drepturile omului atunci cand ele sunt incalcate.

Desfasurarea programului:

1. Editarea afisului "Drepturile Omului si Politia". Au fost selectionate prevederi din Constitutia Romaniei si din documentele internationale de baza cu privire la drepturile omului si publicate sub forma unui afis intitulat "Drepturile Omului si Politia", tiparit in 15.000 de exemplare. Aproape 7000 au fost deja expediate, prin intermediul Inspectoratului General al Politiei, la sectii de politie din tara. In final, un asemenea afis va exista in fiecare sectie de politie din tara, precum si in unitatile de pompieri si graniceri.

2. Mese rotunde cu factori de raspundere din Inspectorate de Politie Judetene, precum si cu politisti cu grade inferioare :

a) Masa rotunda la Galati (29 iunie 1993)

b) Masa rotunda la Bacau (5 august 1993)

c) Masa rotunda la Botosani (8 decembrie 1993)

Atat la Dorohoi si Botosani cat si la trei sectii de politie din Bucuresti (5, 14 si 21) au fost vizitate si aresturile. Din pacate, exceptand sectia numarul 14 din Bucuresti, senzatia vizitatorilor a fost ca totul fusese cosmetizat inainte de sosirea lor. La sectia 14 insa, erau chiar si cate 6 - 7 persoane retinute sau detinute in celule de patru paturi, spatiul dintre paturi si peretele celulei fiind atat de redus, incat nu permite decat statul in picioare, fara posibilitatea de a se misca. Curtea pentru plimbare este un spatiu stramt si putin mai inalt decat un stat de om. Starea de curatenie este discutabila, cearceafurile si fetele de perna aveau o culoare dubioasa.

La celelalte aresturi vizitate, curatenia era exemplara, existau chiar celule neocupate (deci nu se punea problema suprapopularii). La Botosani ni s-a aratat o celula in care exista un televizor, dar nici un detinut nu era prezent (erau la "exercitiul zilnic" au afirmat politistii). Spatiile de plimbare erau, intr-adevar, mai mari si mai luminoase. Nici ziare sau reviste, nici carti nu se aflau la vedere in vreuna din celulele vizitate.

Exista si problema stress-ului la care sunt supusi politistii care asigura paza in unele aresturi, unde turele sunt de 12 ore cu 24 ore libere.

Programul isi propune sa acorde o atentie sporita problemei aresturilor din sectiile de politie. In acest scop APADOR-CH a facut o prima solicitare pentru obtinerea unui permis permanent de vizitare a oricarui arest din orice sectie de politie. Raspunsul a fost ca doar Ministrul de Interne personal poate aproba un asemenea permis. Se continua formalitatile.

4. Investigatii in cazuri individuale

a) Cazuri in care au existat persoane decedate :

i. Incidentul de la Comanesti (judetul Bacau), (investigat inainte de inceperea propriu-zisa a programului)

APADOR-CH a urmarit evolutia acestui caz printr-un avocat din Bacau, angajat prin programul de asistenta juridica.

APADOR-CH a primit aceste informatii de la Parchetul militar Oradea, cu ocazia investigatiilor efectuate in alt caz (a se vedea mai jos cazul Dorel Dinca).

APADOR-CH urmareste procesul legislativ (a se vedea programul prezentat mai sus) desfasurat in Parlament, in particular acele proiecte de legi care au legatura cu drepturile omului. In cadrul programului privind politia, s-a discutat in repetate randuri despre necesitatea demilitarizarii. Noul proiect de lege cu privire la politie - proiect adoptat deja de Camera Deputatilor si transmis Senatului - contine unele prevederi in directia demilitarizarii, cum ar fi renuntarea la termenul "militar" cu referire la politisti, raspunderea individuala a politistului pentru faptele comise, fara a putea invoca drept scuza ordinele superiorilor, raspunderea politistului atat pentru ce a facut cat si pentru ce nu a facut in exercitiul functiunii, stabilirea cu precizie a gradarii interventiilor in forta, etc. Din pacate, Parchetele militare continua sa fie singurele acreditate sa investigheze cazurile de abuzuri ale politistilor. In cazul in care Parchetul militar da rezolutie de neincepere a urmaririi penale Impotriva politistilor suspectati de abuzuri, victima nu se poate adresa decat Directiei Parchetelor Militare si apoi Procurorului General care pot retrimite dosarul pentru completare tot Parchetului militar care a facut investigatiile. Victima are totusi posibilitatea de a declansa un proces civil, cerand daune morale si materiale. Dar, din informatiile APADOR-CH, rezulta ca doar sase persoane au procedat in acest fel, iar procesele nu s-au incheiat inca.

- Mentalitatea politistilor - in special in zone rurale sau in localitati mici - a ramas aceeasi ca si in vechiul sistem. Predomina ideea de politie ca organ de represiune, se ignora prezumptia de nevinovatie, se recurge la tratamente degradante sau inumane pentru obtinerea unor declaratii din partea celor retinuti sau arestati.

- In unele situatii (Apa, Hadareni sau cazuri mai vechi cum sunt Lunga, judetul Covasna, Bolintin sau Kogalniceanu), politistii nu au intervenit la timp pentru a evita conflicte interetnice, fie pentru ca nu au dorit acest lucru, fie pentru ca nu sunt pregatiti profesional pentru asemenea interventii.

- In anumite cazuri (Banu, Foca, Dinca) politistii au intervenit cu o brutalitate disproportionata fata de gravitatea faptei comise sau presupusa a fi fost comisa. Ideea de proportionalitate in interventii nu este inca inteleasa si aplicata de foarte multi politisti.

- Politistii, in special cei din zonele rurale si din mici localitati urbane, continua sa inspire teama civililor. Dintre cei brutalizati de politisti in diferite ocazii foarte putini au curajul sa-i reclame. Aceasta se mai datoreaza si lipsei de incredere in obiectivitatea parchetului militar - singurul acreditat sa investigheze cazuri de abuzuri ale politistilor - si chiar in justitie.

- Exista, evident, probleme de natura materiala care ii impiedica pe politisti sa-si indeplineasca misiunile: lipsa de personal (exista comune de care depind cinci-sase sate situate la distante de 6-7 km de satul principal, in care sunt doar doi-trei politisti care nu dispun nici de vehicule pentru interventii prompte, nici de mijloace de comunicare), dotari tehnice slabe, salarii relativ mici, protectie sociala insuficienta etc.

- Aresturile din sectiile de politie servesc atat drept locuri de retinere a suspectilor (24 de ore fara mandat, urmate de emiterea unui mandat de arestare de catre procuror pe o perioada de pana la 30 zile, mandat ce poate fi reinnoit ori de cate ori este nevoie de un judecator) cat si drept locuri de detentie pentru pedepse mici, de una pana la trei luni inchisoare contraventionala. Aceasta duce la o supraaglomerare a aresturilor, conditiile de detentie fiind in general proaste.

- Ideea demilitarizarii politiei este perceputa gresit. Multi politisti sunt convinsi ca aceasta inseamna luarea gradelor, a uniformelor - ceea ce le-ar scadea prestigiul in fata populatiei - pierderea unor privilegii, etc. Amenintarea cea mai serioasa pentru ei este perspectiva aparitiei sindicatelor in sanul politiei. Totusi, prin noua lege cu privire la politie se fac cativa pasi mici in directia demilitarizarii.

- Exista inca un sentiment de retinere - in unele locuri chiar de respingere - in fata organizatiilor neguvernamentale care se ocupa de drepturile omului si care se implica in cazuri de abuzuri ale politistilor. La nivel central - Ministerul de Interne si, in cadrul sau, Inspectoratul General al Politiei - se constata, cel putin formal, o dorinta de a colabora cu aceste ONG-uri. Dar la nivelul IJP-urilor din diverse zone ale tarii se considera ca ofiterii de politie si subordonatii lor nu trebuie sa dea socoteala nici unui civil pentru actiunile lor. Exista tendinta clara de a proteja politistii suspecti de comiterea unor abuzuri, unele foarte grave. Parchetele militare au trimis intr-adevar in judecata politisti, dar, cu putine exceptii, este vorba de infractiuni relativ marunte. In cazurile semnalate la APADOR-CH, rezolutia parchetului militar insarcinat cu investigarea lor, - daca a existat vreuna - a fost "neinceperea urmaririi penale".

A debutat in luna iulie a acestui an, continuand activitatea pe care asociatia o desfasurase de la infiintarea sa; el isi propune doua directii majore: minoritati etnice si nationale si minoritati sexuale, cu accent asupra primelor.

Minoritatile care au probleme serioase in Romania sunt cea maghiara si cea a romilor. Dar natura problemelor lor este diferita: in vreme ce comunitatea romilor se confrunta cu dificultati de ordin social, economic, educational, cea maghiara este mult mai preocupata de elaborarea unor concepte care sa defineasca notiunea de "minoritate" si drepturile sale, inclusiv chestiunile privind drepturile colective si autonomia.

In raport cu specificul acestor probleme, APADOR-CH s-a implicat in mod diferit in colaborarea cu reprezentanti ai celor doua minoritati. La semnalele primite in legatura cu violari ale drepturilor omului ale caror victime au fost romi, asociatia a reactionat prin investigatii la fata locului si transmiterea informatiilor obtinute atat autoritatilor romane cat si unor organizatii de drepturile omului din tara si din strainatate. Cazurile continua sa fie in atentia APADOR-CH. Colaborarea cu reprezentantii minoritatii maghiare s-a axat in principal pe aspecte teoretice.

De la infiintarea sa APADOR-CH a dezvoltat relatii cu cele mai importante organizatii ale romilor: Federatia Etnica a Romilor, Societatea Tanara Generatie a Romilor, Fundatia Culturala "Aven Amentza". Colaborarea s-a materializat prin:

- acordarea de asistenta juridica;

- investigarea unora din cazurile semnalate;

- sustinerea unor demersuri intreprinse de organizatiile romilor;

- incurajarea eforturilor acestor organizatii de a desfasura o activitate cat mai profesionala;

- organizarea unui curs de initiere pentru medierea conflictelor.

In perioada desfasurarii programului, cel mai important eveniment a fost incidentul de la Hadareni, investigat de APADOR-CH in doua randuri. In ultimii patru ani acest tip de violente a avut loc in toata tara, romi din aproximativ 30 de sate fiind goniti de populatia majoritara, fie ea romana, maghiara sau amestecata, iar casele lor incendiate (peste 300 de case in toata tara). APADOR-CH s-a ocupat de cateva din aceste cazuri, cum ar fi Kogalniceanu, Bolintin, Apa,etc.

Intre 5-7 octombrie 1993 reprezentanti ai APADOR-CH au investigat incidentul petrecut la Hadareni, jud. Mures pe data de 20 septembrie 1993. Acesta a avut loc intre romani si maghiari, pe de o parte, si romi, de cealata si a dus la moartea a patru persoane (un roman si trei romi) si la incendierea a 13 case apartinand romilor. De asemenea, ca urmare a violentelor, romii au fugit din satul Hadareni.

Reprezentantii APADOR-CH au stat de vorba cu primarul comunei Chetani (de care apartine teritorial administrativ satul Hadareni), cu sateni din ambele tabere aflate in conflict, cu unul din reprezentantii IGP trimis de la Bucuresti sa ancheteze cazul, cu comandantul pompierilor militari din judet, cu primul procuror al Parchetului de pe langa Tribunalul judetean Mures, cu reprezentantul romilor in consiliul judetean si cu alte persoane implicate direct sau indirect.

Concluziile reprezentantilor APADOR-CH in legatura cu incidentul Hadareni sunt urmatoarele:

i. Politistii locali s-au dovedit neputinciosi atat in prevenirea conflictului, desi primisera anterior informatii in legatura cu starea tensionata din sat, cat si in evitarea linsarilor si incendierilor. Desi dupa prima parte a conflictului aproximativ 50-60 politisti s-au deplasat la Hadareni, acestia - in mod inexplicabil - nu au putut impiedica incendierea a inca 12 case. De altfel, colonelul Palade, seful Inspectoratului Judetean al Politiei Mures, a fost destituit si apoi trecut in rezerva datorita lipsei de profesionalism dovedite in cazul Hadareni.

ii. Autoritatile judetului Mures ar fi trebuit sa intervina prompt si eficace in rezolvarea situatiei romilor nevoiti sa paraseasca satul. Acestia au stat timp de o saptamana sub cerul liber si doar o mica parte au gasit adapost in satele invecinate.

Desi satenii din Hadareni sunt impotriva masurilor reparatorii, Consiliul pentru Minoritatile Nationale (care a avansat propunerea ca Guvernul sa finanteze reconstructia caselor distruse) impreuna cu Guvernul si cu autoritatile locale trebuie sa gaseasca o solutie rapida si eficace pentru ca romii sa poata locui in casele lor, in conditii normale, cat mai curand, data fiind si venirea iernii.

iii. Discutand cu satenii din Hadareni, reprezentantii APADOR-CH au constatat ca acestia aveau nenumarate reprosuri justificate fata de consatenii lor romi (agresiuni verbale, furturi, violente fizice). Procuratura si politia au invocat lipsa unor reclamatii scrise (cu exceptia catorva cazuri). Pe de alta parte, este clar ca satenii nu cunosc modul de declansare a procedurii legale. De asemeni, in cazurile aduse in fata autoritatilor, sanctiunile - desi stabilite conform legilor - au fost considerate de reclamanti insuficiente. Acesta este un motiv in plus pentru ca satenii sa creada ca autoritatile nu pot - sau nu vor - sa le rezolve problemele.

iv. In cadrul mitingului organizat la Hadareni pe 5 octombrie, la care au asistat si reprezentantii APADOR-CH, satenii au amintit de situatiile similare de la Kogalniceanu si Bolintin Vale, unde nimeni nu a fost tras la raspundere pentru incendierea locuintelor romilor si izgonirea acestora din localitatile respective. Aceasta opinie este bazata pe informatii partial corecte (si la care accesul este destul de dificil), dar ea a fost vehiculata pentru a evoca un gen de "impunitate" care creaza, dupa parerea noastra, pericolul repetarii acestui tip de incidente in orice localitate in care traiesc si romi.

v. Trunchierea si/sau prezentarea incorecta a stirilor de catre TVR joaca un rol nefast in mentinerea unor tensiuni interetnice, in special in comunitatile in care traiesc si romi. TVR nu a prezentat complet si corect incidentul de la Adamus, judetul Mures, petrecut la cateva zile dupa cel de la Hadareni (un rom a lovit cu sapa in cap un politist care venise sa alunge un grup care fura cartofi de pe un teren particular. Se pare ca tanarul rom luase de fapt apararea unui copil de zece ani pe care politistul il prinsese si il batea, lucru nementionat de TVR. De asemeni, TVR nu a anuntat nici predarea voluntara la politie a romului implicat in conflict). Stirea difuzata in acest mod de TVR a servit ca pretext pentru justificarea ulterioara a violentelor de la Hadareni si a deciziei de a refuza romilor dreptul sa locuiasca in sat.

Conform unor informatii de data recenta, la Hadareni s-a constituit un grup de "sfetnici ai satului", format din 25 de sateni romani si maghiari, la care se adauga doi romi. Scopul acestui grup este de a stabili care familii de romi pot continua sa locuiasca in sat si care trebuie sa plece. Ideea expulzarii unor romi din localitate pare sa castige teren desi, in mod oficial, acest lucru este dezmintit la toate nivelele. Ar trebui mentionat si faptul ca la cele doua "sedinte" de constituire a grupului de "sfetnici ai satului" a fost prezent si un reprezentant al Guvernului.

Pe 18 si 19 noiembrie un reprezentant APADOR-CH impreuna cu un reprezentant Helsinki Watch de la New York s-au deplasat din nou la Tirgu Mures si Hadareni, unde au stat de vorba cu prim procurorul judetului, dl.Petre Dan, cu avocatul romilor din Hadareni, dl. Emil Cioloboc, cu reprezentantul romilor in consiliul judetean, dl. Csurkuly Sandor si cu dna. Floarea Zoltan(sotia lui Mircea Zoltan, al carui cadavru a fost gasit carbonizat). Infomatiile primite de la procurorul Dan sunt urmatoarele:

- cazul Hadareni este foarte complicat deoarece nu exista probe materiale, asa incat singurele probe la indemana parchetului sunt declaratiile martorilor si confruntarea lor;

- cei doi procurori trimisi de la Tirgu Mures la Hadareni in seara de 20 septembrie, ar fi ajuns in sat in jurul orei 21, cam in acelasi timp cu cei 50-60 de politisti. Procurorul Dan, care ne-a oferit aceasta informatie, nu a putut da nici o explicatie cu privire la faptul ca inca 12 case au fost incendiate dupa venirea in sat atat a politiei, cat si a procuraturii. De asemenea dansul a facut afirmatia, stupefianta pentru noi, ca datele parchetului si politiei nu corespund cu datele pompierilor militari, in ceea ce priveste ora sosirii acestora din urma in sat (conform declaratiei dlui. colonel Micu, comandantul pompierilor militari din judetul Mures, anuntul telefonic in legatura cu incendierea caselor din Hadareni s-a primit la ora 22.27).

- parchetul Mures a anchetat 50-60 de romi si pana la data vizitei reprezentatilor celor doua organizatii ar fi putut emite deja mandate de arestare pentru cca. 12 persoane, ale caror nume intervin frecvent in declaratiile celor mai multi dintre romi. Motivul pentru care in a doua jumatate a lunii noiembrie nu se emisese nici un mandat de arestare erau presiunile la care a fost supus procurorul Dan, venite, dupa cum el insusi a declarat, din partea prefecturii, a guvernului si a unor forte politice locale. Acestea s-au dovedit a fi reprezentanti ai filialei PUNR din judetul Mures. Dl. procuror Dan s-a plans si de atitudinea TVR, ale carei reportaje i-au ingreunat ancheta, ca de altfel si presa scrisa.

- in legatura cu cazul Adamus, Emil Sorin Rostas a fost trimis in judecata in stare de arest, pentru infractiunea de tentativa de omor calificat si pentru ultraj cu violenta, nebeneficiind de nici un fel de circumstante atenuante nici datorita faptului ca s-a predat si nici luandu-se in considerare comportamentul plutonierului Inocentiu Tereanu (calificat atat de procurorul Ioan Blaj cat si de procurorul Dan a nu fi fost in conformitate cu legea). APADOR-CH a angajat la Tirgu Mures un avocat care sa-l apere pe inculpat.

- avocatul romilor din Hadareni, dl. Cioloboc, a relatat ca au fost anchetati de catre parchet 60-70 de romi, care au dat declaratii in prezenta sa. El a sustinut ca parchetul are date mai mult decit suficiente pentru a emite mandate de arestare si a confirmat declaratia procurorului Dan in legatura cu presiunile exercitate asupra parchetului pentru a nu proceda la arestari. Dl. avocat a acuzat parchetul ca nu isi face datoria, servind interesele celor care doresc sa taraganeze cazul. De asemenea el a facut afirmatia, sustinuta si de dna. Floarea Zoltan, ca la Hadareni s-a dat foc caselor toata noaptea, ultima casa fiind incendiata in jurul orei 4 dimineata, a doua zi (21 septembrie).

In cursul anului 1993 APADOR-CH a organizat mai multe intalniri cu reprezentanti ai UDMR avand ca obiect discutarea unor notiuni teoretice privind drepturile minoritatilor si implicatiile eventualei lor aplicari in practica: Memorandumul adresat de UDMR Consiliului Europei, drepturi colective, autonomia comunitara.

Cea mai importanta intalnire a fost masa rotunda dedicata problemei drepturilor minoritatilor, la care au participat atat reprezentanti autorizati ai minoritatilor cat si juristi de prestigiu. Dezbaterea s-a axat pe raportul dintre drepturile individuale si cele colective, ca si pe interpretarea acestora din urma ca drepturi ale omului.

La inceputul lunii decembrie 1993 Consiliul pentru Minoritatile Nationale a discutat proiectul de lege a minoritatilor elaborat de UDMR. APADOR-CH a analizat proiectul si lucreaza la elaborarea unor comentarii si discutarea lor cu reprezentatii UDMR.

Totodata asociatiei i-au fost semnalate si unele cazuri individuale de incalcari ale drepturilor omului, in care victime au fost persoane apartinand minoritatii maghiare. In "cazul Feer" din judetul Bacau APADOR-CH a transmis informatiile obtinute organizatiei Amnesty International. Intr-un alt caz, privind o decizie a Judecatoriei Targu-Mures prin care s-a refuzat infierea de catre o familie de cetateni romani de origine maghiara a unui copil roman numai pe criteriu etnic, asociatia a facut publica acest caz impreuna cu comentariile sale in numarul 1 al Revistei Romane de Drepturile Omului.

Este un organism cu rol consultativ pe langa Guvernul Romaniei, creat in vara anului 1993, coordonat de secretarul general al Guvernului si din care fac parte reprezentanti ai tuturor minoritati nationale si etnice.

La sedinta din luna septembrie a Consiliului pentru Minoritatile Nationale reprezentantii minoritatii maghiare si-au anuntat oficial decizia de a se retrage din acest organism. Aceasta decizie a fost motivata de nemultumirea maghiarilor in legatura cu activitatea Consiliului, considerata prea lenta si lipsita de eficacitate, mai ales datorita statutului Consiliului care este un organism consultativ. Reprezentantii minoritatii maghiare au sustinut ca ei nu sunt dispusi sa gireze existenta unui organism marioneta, ale carui hotarari nu au nici o valoare practica si imediata, in afara unei asa-zise opinii, de care guvernul ar trebui sa tina cont.

APADOR-CH a obtinut statutul de invitat la sedintele Consiliului. In afara de prezenta la unele dintre aceste sedinte, asociatia a incercat sa stabileasca relatii de colaborare cu acest organism. In aceasta directie, a oferit comisiei juridice a Consiliului material documentar de care aceasta avea nevoie pentru elaborarea unui proiect de lege privind protectia minoritatilor si la cererea Consiliului, APADOR-CH va face comentarii pe marginea acestui proiect. Intentia asociatiei este sa raspunda solicitarilor Consiliului sau ale membrilor sai si sa mentina o relatie de colaborare.

Se efectueaza pe un esantion considerat semnificativ, reprezentat in principal de revistele "Romania Mare", "Politica" si "Europa" si in subsidiar de "Totusi Iubirea" si "Vremea". Atat in Bucuresti cat si in tara exista si alte publicatii extremiste, insa tirajul lor redus precum si aparitia lor semi-regulata au condus la decizia de a limita grupul de publicatii monitorizat la cele deja pomenite. Nu s-a urmarit un studiu exhaustiv al tuturor temelor si procedeelor prezente in aceste publicatii, desi o asemenea abordare este cu siguranta nu numai interesanta, ci din nefericire si folositoare, pentru intelegerea si atacarea extremismului - fenomen european ubicuu si extrem de

ingrijorator. APADOR-CH si-a propus, in cadrul programului Minoritati, sa urmareasca doar retorica sovina si, deci, atitudinea acestor publicatii fata de minoritatile etnice si nationale.

Ceea ce este comun celor 5 publicatii pomenite este prezentarea minoritarilor ca dusmani ai romanilor si ai intereselor lor nationale; ceea ce le deosebeste este mai degraba o chestiune de forma, care acopera stilul fiecarei reviste, frecventa cu care ataca minoritatile, spatiul acordat acestui scop, virulenta limbajului si nu in ultimul rand personalitatile pe care le ataca, constant sau cu intermitente.

APADOR-CH va elabora un raport detaliat privind presa extremista.

APADOR-CH a protestat public impotriva discriminarii fata de homosexuali inca de la inceputul anului 1992. In cursul anului 1993 asociatia a cerut abrogarea articolului 200 din Codul Penal, articol care pedepseste cu inchisoarea persoanele care in mod liber consimtit intretin relatii sexuale cu parteneri de acelasi sex. (vezi si cap.I)

Desi programul care se ocupa de minoritatile sexuale a inceput relativ recent, s-au conturat deja cateva directii:

- strangerea de material documentar privind problema in general;

- colaborarea cu organizatii (Amnesty International, International Gay and Lesbian Association) si persoane care sunt interesate de aceasta problematica.

Astfel impreuna cu dl. Scott Long, profesor Fulbright la Universitatea Cluj, a inceput documentarea cazurilor de detinuti care se afla in inchisorile romanesti pentru relatii homosexuale. In ciuda afirmatiilor pe care autoritatile romane le-au facut in ultimii ani in legatura cu neaplicarea art. 200 alin.1, APADOR-CH a intrat in posesia listei de detinuti din inchisorile romanesti care au fost condamnati pentru activitati homosexuale. Aceasta lista cuprinde numele a 57 de persoane, dintre care 3 au fost condamnati pentru relatii sexuale liber consimtite intre adulti de acelasi sex (art. 200 par.1). La mijlocul lunii decembrie aceste 3 persoane se gaseau la penitenciarele din Gherla, Oradea si Focsani. S-a obtinut de la dl. Adrian Duta, secretar de stat in Ministerul Justitiei, acceptul scris de a vizita acesti detinuti la locul de detentie. Aprobarea a fost eliberata pe 21 dec. 1993, dar pe 23 decembrie, reprezentantul APADOR-CH care a ajuns la unul dintre penitenciare a fost informat ca detinutul cu care dorea sa stea de vorba a fost eliberat pentru buna purtare exact in ziua obtinerii permisului de vizitare. La inceputul lunii ianuarie vor fi vizitatei celelalte doua penitenciare.

Alte cazuri urmarite de asociatie au fost cel de la Timisoara si cel de la Sibiu.

La Timisoara 2 tineri, M.C.C. si M.M., au fost arestati si tinuti in arest preventiv timp de doua luni. Autoritatile din Timisoara au refuzat atat sa dea informatii despre acest caz, cat si sa aprobe vizitarea celor doi acuzati. Mai mult, politia a facut public cazul in presa locala, unde au aparut numele complete, adresele celor doi si fotografiile lor desi nu exista o hotarare de condamnare din partea instantei de judecata.

Asociatia a incercat intr-o prima faza sa ia legatura direct cu cei acuzati, iar ulterior a angajat avocati pentru acestia. Au fost condamnati, la un an, respectiv doi ani de inchisoare, dispunandu-se pentru amandoi suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

In cazul de la Sibiu au fost arestati 6 barbati, de varste diferite, toti acuzati de a fi avut relatii homosexuale liber consimtite (art. 200 alin.1), dintre care doi si pentru relatii sexuale cu un minor (art. 200 alin 2). Cazul de la Sibiu este destul de complicat, parand sa aiba si posibile implicatii care depasesc stricta aplicare a Codului penal (denigrare a unor personalitati locale, eventual santaj), iar avocatul unuia dintre acuzati a cerut trimiterea cazului la Curtea Constitutionala.

Solicitata de catre Curtea Constitutionala, APADOR-CH a trimis acesteia punctul sau de vedere in legatura cu incriminarea relatiilor homosexuale.

Acest raport nu da nume si amanunte despre cazurile prezentate mai sus din motive evidente, urmind ca cei interesati de aceasta problema sau de cazurile insesi sa se adreseze direct APADOR-CH.

Programul are doua componente: pe de o parte acordarea de asistenta juridica celor care solicita autoritatilor romane sa le recunoasca statutul de refugiat politic, iar pe de alta parte colaborarea cu diferite organisme ce se ocupa de persoanele de origine romana care solicita azil politic in alte tari.

Dupa 1989 sute de persoane provenind din diferite tari, precum Albania, Somalia, Iran, Irak, etc. au solicitat acordarea statutului de refugiat politic in conformitate cu prevederile Conventiei de la Geneva din 1951, ori au folosit Romania ca tara de tranzit. Fenomenul a capatat o amploare mai mare dupa izbucnirea razboiului in teritoriile fostei Yugoslavii.

Anterior anului 1989 problematica refugiatilor nu interesase autoritatile romane, astfel ca prabusirea regimului comunist a gasit Romania fara reglementari juridice in acest sens. La 5 noiembrie 1991 Parlamentul Romaniei a ratificat doua instrumente internationale privind refugiatii: Conventia O.N.U din 1951 privind statutul refugiatilor si Protocolul aditional de la New York din 1967. Romaniei ii revenea astfel obligatia de a acorda protectie solicitantilor de azil. Ar fi trebuit sa elaboreze si structurile juridice si institutionale necesare acestei noi situatii, dar pana in prezent legea privind refugiatii nu a fost adoptata. S-a recurs de aceea la un provizorat si prin Hotarirea Guvernului 417/1991 a fost infiintat Comitetul Roman pentru Probleme de Migrari.

APADOR-CH a fost solicitata atat de persoane individuale cat si de grupuri de refugiati sa intervina in favoarea clarificarii situatiei lor juridice pe perioada de asteptare si chiar sa ajute la obtinerea din strainatate a unor documente necesare dovedirii persecutiei politice a solicitantilor in tarile lor de origine. A fost acordata o astfel de asistenta la numeroase persoane si astfel a aparut necesitatea elaborarii uni program distinct, care din vara anului 1993 este dezvoltat in colaborare cu Biroul de la Bucuresti al Inaltului Comisariat ONU pentru Refugiati. In activitatea sa asociatia a rezolvat numeroase probleme privind abuzuri ale politiei (confiscari de documente, retineri ilegale, rele tratamente), incompetente ale C.R.P.M., asistenta juridica in probleme privind dreptul la munca, pentru obtinerea unor acte de stare civila, sau in legatura cu procedura de obtinere a statutului de refugiat. Zilnic, in cadrul asociatiei se acorda asistenta juridica celor care solicita asemenea informatii.

De la constituirea sa, APADOR-CH a fost rugata sa dea relatii in legatura cu afirmatiile unor persoane de origine romana privind persecutarea lor poltitica in Romania. Asemenea solicitari au venit atat din partea unor organisme internationale, precum UNHCR, cat si din partea unor autoritati statale sau organizatii neguvernamentale din Belgia, Elvetia, Germania, Franta, Suedia, Norvegia, Finlanda, Olanda, Austria, s.a.

Cele cateva zeci de cazuri de acest fel au presupus numeroase investigatii, deplasari la instante judecatoresti din toata tara, tocmai pentru a oferi informatii corecte si a nu prejudicia nici solicitantii de azil, dar nici pe cei care au solicitat colaborarea APADOR-CH.

Din discutiile avute de APADOR-CH la Bals atat cu fostii lideri sindicali si cu alte persoane care cunosteau situatia de la SMR-SA cat si cu reprezentanti ai Parchetului Slatina (unde se afla toate dosarele cu plangeri impotriva directorului Baluta) a rezultat ca desfacerea contractelor de munca s-a facut cu incalcarea legii nr 54/1991 prin care se interzice acest lucru pe perioada mandatului ca lideri si timp de un an de la incetarea mandatului.

APADOR-CH are unele rezerve fata de afirmatiile fostilor lideri sindicali conform carora ei ar fi persecutati si din punct de vedere politic (toti sunt membri ai filialei Partidului Aliantei Civice din Bals), fara insa a exclude si aceasta posibilitate.

APADOR-CH a transmis raportul sau cu privire la situatia de la SMR-SA Bals Ministerului Industriei si Departamentului de specialitate, sugerand efectuarea unei noi anchete la fata locului, eventual cu participarea reprezentantilor unor ONG-uri. Nu s-a primit insa nici un raspuns.

Inceput in aprilie 1993, procesul grupului Ilascu s-a incheiat pe data de 9 decembrie cu condamnarea la moarte a lui Ilie Ilascu si la pedepse intre 2 si 15 ani temnita grea si confiscarea averii pentru Andrei Ivantoc, Tudor Petrov-Popa, Alexandru Lesco si Petru Godiac. Cel de al saselea detinut - V.Garbuz - este unanim considerat drept agent al securitatii nistrene, infiltrat in grupul Ilascu. De altfel, V.Garbuz a recunoscut toate capetele de acuzare, precizand ca a actionat "la ordinele Frontului Popular Crestin Democrat din Tiraspol", al carui lider este Ilie Ilascu. Garbuz a fost condamnat la 6 ani inchisoare si confiscarea averii.

"Republica Moldoveneasca Nistreana", cum se numeste acum teritoriul moldovean de dincolo de Nistru care include si Tighina, nu este recunoscuta de nici o tara ca stat independent. Autoritatile de la Tiraspol, capitala acestui pseudo-stat, pretind ca respecta atat Constitutia Republicii Moldova - cu unele "adaptari" - cat si legile moldovenesti, inclusiv Codul Penal si ca judecarea detinutilor s-a desfasurat legal, conform acestora.

Comitetul Roman Helsinki a urmarit cazul detinutilor de la Tiraspol inca din ianuarie 1993, cand, impreuna cu International Human Rights Law Group din SUA, a intreprins primele investigatii la fata locului. Raportul intocmit atunci, in care se mentionau torturile si relele tratamente la care fusesera supusi detinutii (mergand pana la executii simulate) si incalcarile tuturor procedurilor juridice unanim acceptate (de la arestari fara mandat si perchezitii in absenta suspectilor si a familiilor lor pana la nerecunoasterea dreptului la aparare) a trezit interesul comunitatii internationale. Indignarea opiniei publice din Romania, din Europa si chiar din lume a ajuns la culme dupa declansarea asa-zisului proces, desfasurat intr-o sala de club muncitoresc, intr-o atmosfera total ostila grupului Ilascu. Prizonierii au fost tinuti in doua custi mari, pe scena pe care se mai aflau si judecatori, avocati, procurori. Asupra avocatilor s-au exercitat presiuni morale si fizice pentru a-i impiedica sa-si faca datoria. Unii au cedat si s-au retras (Maximovteva, rusoaica din Tiraspol, avocata lui Lesco pana in septembrie, cei trei avocati de la Chisinau, care nu au participat decat la doua termene dupa care s-au retras pentru ca nici una din obiectiile ridicate la proces nu a fost luata in consideratie de tribunal); altii - de exemplu Ion Vozian, avocatul lui Ilie Ilascu - nu au abandonat dar traiesc intr-o stare de tensiune permanenta.

Acuzatiile aduse celor cinci detinuti privesc tentativa de "subminare a puterii sovietice din Republica Moldoveneasca Nistreana", acte de terorism (uciderea a doua personalitati locale, Ostapenko si Gusar), detinerea de arme si munitii, planificarea unor acte de sabotaj impotriva Republicii Moldovenesti Nistrene. Rechizitoriul Procuraturii contine o multitudine de neconcordante, erori si afirmatii fara sustinere. Totusi, procurorul Averina a cerut pedeapsa cu moartea pentru trei dintre detinuti: Ilie Ilascu, Andrei Ivantoc si Tudor Petrov-Popa si pedepse pana la 20 de ani inchisoare pentru ceilalti acuzati.

Pe parcursul procesului, APADOR-CH a avut reprezentanti care au asistat la majoritatea termenelor. Prin rapoartele lor, redactate dupa fiecare deplasare la Tiraspol, reprezentantii APADOR-CH au tinut permanent la curent cu evolutia situatiei atat autoritatile romane (Parlament, Presedintie, Guvern) cat si organizatiile internationale de drepturile omului (Consiliul Europei, Centrul ONU pentru Drepturile Omului de la Geneva, Amnesty International, Federatia Internationala Helsinki de la Viena, Helsinki Watch, International Human Rights Law Group ambele din SUA, FIDH de la Paris etc). Pentru promptitudinea si corectitudinea informatiilor furnizate, Ministerul de Externe al Romaniei a adresat multumiri APADOR-CH, iar membri ai Parlamentului au citat asociatia ca sursa de informare pentru luarile lor de pozitie cu privire la prizonierii de la Tiraspol.

Mai trebuie precizat si faptul ca sentinta pronuntata este definitiva. Pentru detinuti nu exista cale de apel. Doar cerere de gratiere adresata lui Igor Smirnov, cerere pe care Ilie Ilascu a refuzat s-o faca. In aceste conditii, judecatoarea Olga Ivanova a tinut totusi sa precizeze ca Ilie Ilascu are o luna la dispozitie pentru a se hotari daca va face sau nu cererea de gratiere.

In situatia-limita la care s-a ajuns, APADOR-CH a cerut din nou tuturor factorilor politici din tara si de peste hotare sa-si foloseasca toate resursele pentru a impiedica aducerea la indeplinire a unei sentinte contrare Dreptului International si standardelor internationale cu privire la drepturile omului.

Creat in decembrie 1992, sub egida Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania-Comitetul Helsinki, Centrul pentru Drepturile Omului are urmatoarele sectiuni tematice:

- Centrul de documentare (biblioteca);

- Revista Romana de Drepturile Omului;

- Mesele rotunde ale CDO.

I. CENTRUL DE DOCUMENTARE (BIBLIOTECA)

A fost deschis la inceputul anului 1993. Biblioteca pune la dipozitia celor interesati un bogat fond documentar in materie - carti, reviste, articole, documente - in paginile carora pot fi gasite analize, studii, comentarii, principii si interpretari, standarde internationale referitoare la probleme generale sau specifice, intrebari ale caror raspunsuri intereseaza in egala masura societatea romaneasca si internationala.

Biblioteca este organizata pe 9 sectiuni:

* Drepturile omului - generalitati: tratate care acopera aria generala a drepturilor omului, cu caracter introductiv sau de nivel academic;

* Rapoarte privind situatia drepturilor omului in diverse tari, provenind de la organizatii guvernamentale si/sau neguvernamentale;

* Drepturile civile si politice - materialele acestei sectiuni sint clasificate pe teme: libertatea persoanei (si drepturile persoanelor aflate in detentie), dreptul la viata (incluzand probleme privind pedeapsa capitala), garantii judiciare, libertatea de expresie, libertatea de asociere, libertatea de miscare, libertatea constiintei, dreptul la respectul vietii private, abolirea discriminarii de orice fel;

* Drepturile economice, sociale si culturale;

* Drept, jurisprudenta si legislatie: drept comparat, drept international, drept public si constitutional, drept penal, drept privat si civil, administratie publica si drept administrativ;

* Grupuri speciale aflate in atentia internationala: minoritati, refugiati, categorii profesionale;

* Carti al caror subiect il constituie tratatele internationale, in interpretarea si cu comentariile unor experti recunoscuti in acest domeniu ;

* Conventii si tratate internationale;

* Periodice publicate de Organizatia Natiunilor Unite, Consiliul Europei, Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa.

Prelucrarea tuturor acestor materiale este facuta in sistem HURIDOCS. Cele mai multe din documente sunt publicate in limbile engleza si franceza, iar consultarea lor se poate face in sala de lectura.

Apare trimestrial si reprezinta un adevarat instrument de informare/educare a juristilor si activistilor de drepturile omului in acest domeniu.

Revista este structurata pe patru mari sectiuni:

* Prima sectiune contine articole academice, o analiza a legislatiei romanesti din perspectiva standardelor internationale referitoare la drepturile omului. Acestea mentioneaza si eventualele prevederi conforme documentelor internationale, dar contin mai ales argumente si note critice privind acele legi care ar putea afecta valorile statului de drept ori drepturile omului. Sint tratate cu atentie initiativele legislative care ar putea scoate Romania din randul tarilor democrate.

* Cea de a doua sectiune prezinta cazuri de drepturile omului, solutionate de catre tribunalele din Romania sau de catre organele de procuratura. Sunt prezentate atat solutiile curajoase pronuntate de unii judecatori, cat si cele care constituie, prin ele insele, o violare a drepturilor omului. In ambele cazuri deciziile sunt publicate impreuna cu numele judecatorilor care au pronuntat solutiile si sunt insotite de un comentariu din partea redactiei continand referiri la documentele internationale in materie - iar dupa admiterea Romaniei in Consiliul Europei, la practica dezvoltata de Curtea Europeana de la Strasbourg. Comentariile se raporteaza permanent la perspectiva oferita de Constitutia Romaniei, care transforma in drept intern legislatia internationala ratificata de Parlament si, in materia drepturilor omului, ii da prioritate. Revista isi propune astfel sa promoveze Constitutia si instrumentele internationale in activitatea instantelor de judecata, iar prin publicarea cazurilor sa antreneze un numar cat mai mare de avocati, ori magistrati, la elaborarea ei. Revista apare in 1000 de exemplare si este distribuita gratuit instantelor de judecata, barourilor de avocati, Facultatilor de drept si bibliotecilor, precum si studentilor acestora.

* A treia sectiune a revistei publica mesele rotunde organizate de catre Centru.

* Cea de a patra sectiune este structurata pe trei capitole: organizatii internationale, guvernamentale sau neguvernamentale, ce se ocupa de drepturile omului; asociatiile nationale pentru apararea drepturilor omului; aspecte din activitatea foarte concreta a acestora din urma, reactiile lor la diferite provocari legislative.

Au aparut ca o necesitate de a analiza probleme de maxima importanta din societatea romaneasca, interesand respectarea (protectia) drepturilor omului si de a le pune in dezbaterea factorilor de competenta si de decizie.

Pana in noiembrie 1993 au fost organizate trei asemenea mese rotunde:

* "Libertatea de expresie versus art.30 paragraful 7 din Constitutia Romaniei";

* "Pedeapsa capitala"(determinata de campania pentru reintroducerea pedepsei cu moartea);

* "Drepturilor minoritatilor: drepturi individuale, drepturi colective".

Au participat la aceste mese rotunde parlamentari, reprezentanti ai Ministerului de Justitie, ai Ministerului de Interne, ai Ministerului Public, ai Ministerului de Externe, ai Directiei Generale a Penitenciarelor, judecatori de la Curtea Constitutionala, dar si profesori de la Facultatea de drept, de la Academia de politie, avocati, in general juristi de o inalta tinuta profesionala, precum si activisti de drepturile omului. Mesele rotunde sunt prezentate pe larg in Revista Romana de Drepturile Omului.

Aceste manifestari ale Centrului s-au bucurat de aprecierea participantilor. Revista Romana de Drepturile Omului a fost bine primita de catre cititori (de mentionat faptul ca Inspectoratul General al Politiei a solicitat 50 de exemplare pentru a le distribui in toate inspectoratele judetene).

Se poate astfel afirma ca Centrul pentru Drepturile Omului s-a impus, in scurta perioada care a trecut de la aparitie, in mediile care intersecteaza problematica drepturilor omului. El se bucura de credibilitate si este considerat drept un serios partener de dialog de reprezentantii autoritatilor, de organizatii guvernamentale si neguvernamentale de drepturile omului, interne sau internationale.

Crearea Centrului pentru Drepturile Omului a fost posibila datorita sprijinului financiar al Guvernului olandez care, prin intermediul Comitetului Helsinki din Olanda, a dezvoltat un amplu program de sustinere a drepturilor omului si a organizatiilor neguvernamentale cu asemenea preocupari din Romania.

CONCLUZII

Programele APADOR-CH sunt finantate de:

- The German Marshall Fund of U.S.A;

- Guvernul Olandei prin intermediul Comitetului Olandez Helsinki;

- Institute for Democracy in Eastern Europe (din SUA);

- Agir Ensemble pour les Droits de l'Homme (din Franta);

- J.M. Kaplan Fund (din SUA).