Raport privind vizita în Penitenciarul Mândreşti

02.11.2005
Print Friendly, PDF & Email

La data de 2 noiembrie 2005, două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat
Penitenciarul Mândreşti. Vizita anterioară a avut loc la data de 4 octombrie
1999.

1.      Aspecte generale

Penitenciarul Mândreşti primeşte deţinuţi din judeţele Vrancea şi Buzău. De
la vizita precedentă, la Penitenciarul Mândreşti s-au făcut  renovări la spaţiile de deţinere. Toate
pavilioanele au fost supraetajate, s-au montat geamuri termopan iar grupurile
sanitare au fost complet renovate. Curtea de plimbare a fost compartimentată,
permiţând scoaterea la aer, simultan, a mai multor deţinuţi. S-au montat şi
aparate pentru practicarea unor activităţi sportive (un panou de baschet, o
masă de ping-pong).

La data vizitei, în Penitenciarul Mândreşti se aflau 857 de deţinuţi, din
care 16 minori şi 36 femei. Din totalul de 857, 742 erau condamnaţi definitiv,
65 condamnaţi în primă instanţă şi 50, în arest preventiv. După starea de
recidivă, 452 erau recidivişti şi  209
aveau antecedente penale.  Faţă de vizita
anterioară, numărul de deţinuţi a scăzut, în anul 1999 fiind încarceraţi 1448
deţinuţi. Insă supraaglomerarea există în continuare, pentru că sunt 857 de deţinuţi la 780 de paturi instalate.
Suprafaţa totală a spaţiilor de deţinere este în prezent de 1648 m².
Raportând această suprafaţă la recomandările Comitetului pentru Prevenirea
Torturii din cadrul Consiliului Europei de a se asigura 4m²/ deţinut,
gradul de ocupare ar fi de 208%.

Penitenciarul are regim de maximă siguranţă, dar sunt şi deţinuţi care
execută pedepse în regim închis, semi-deschis şi deschis. Asociaţia atrage
atenţia asupra formalismului clasificării
penitenciarelor: aproape două treimi (25) din numărul total al penitenciarelor
au fost catalogate de maximă siguranţă, incluzând,
desigur, şi regimuri de detenţie închis, semi-deschis şi, rar, deschis.
Altfel spus, se oficializează situaţia deja existentă: aproape fiecare
penitenciar are, în prezent, toate
categoriile de deţinuţi.
In opinia APADOR-CH, normal ar fi ca numai anumite penitenciare, în funcţie de
locaţie şi grad de siguranţă, inclusiv sub aspectul numărului de angajaţi, să
fie clasificate ca fiind de maximă
siguranţă, nu
orice penitenciar
care, din cauza supraaglomerării cronice, are şi "vieţaşi" şi
condamnaţi cu pedepse mari, dar şi "hoţi de găini". 
 

Din totalul deţinuţilor, 309 ieşeau la muncă: 142, în exterior, la
construcţii (refacerea caselor sinistraţilor sau a terasamentelor), 51, la
activităţi în atelierele de producţie ale penitenciarului, 52, la GAZ
(gospodăria agro-zootehnică) şi 64 la deservire.  Pentru muncile prestate în exterior,
deţinuţii sunt retribuiţi cu 10 % din salariu (la acest penitenciar, 2,80 lei/zi din salariul negociat de 28
lei/zi)  şi reducerea pedepsei cu până la
7 zile pe lună. (Cei care lucrează în interior câţtigă numai "zile".)
Directorul penitenciarului a susţinut că diferenţa de 90% din veniturile pe care le realizează deţinuţii
este destinată autofinanţării penitenciarului. Este neclar dacă aceste sume
sunt considerate venituri ale întregului sistem penitenciar fiind gestionate de
Administraţia Naţională a Penitenciarelor sau sunt folosite direct şi exclusiv
de penitenciarul care le realizează, cum pare a fi cazul la Mândreşti. APADOR-CH susţine ideea creşterii autonomiei fiecărui penitenciar,
inclusiv sub aspectul folosirii resurselor din venituri proprii, dar numai în scopul îmbunătăţirii
condiţiilor de detenţie.

Din cele 3 cutii poştale montate pentru expedierea corespondenţei
deţinuţilor au rămas 2. Explicaţia a fost că Oficiul PTTR a considerat
"nerentabilă" cea de a treia cutie. Asociaţia solicită administraţiei penitenciarului Mândreşti să facă
demersuri pentru reinstalarea celei de a treia cutii poştale, de preferinţă în
interior.
(Cele două rămase sunt amplasate în curţile de plimbare. Or, dacă
din diverse motive, inclusiv vreme rea, deţinuţii nu sunt scoşi la aer,
înseamnă că au dificultăţi în exercitarea dreptului la corespondenţă).
Confidenţialitatea convorbirilor telefonice nu este asigurată, posturile
telefonice ne fiind izolate fonic. Asociaţia
recomandă amplasarea unor cabine telefonice aşa cum există în alte penitenciare
din ţară.

O altă problemă este ora de deşteptare (5.00) pentru toţi deţinuţii,
inclusiv femeile şi minorii, indiferent dacă sunt scoşi – sau nu – la muncă.
Nici ducerea deţinuţilor la instanţe nu este un argument pentru trezirea tuturor la 5.00. Aproape două treimi
dintre deţinuţi nu au, practic, nimic de
făcut decât să stea în camere în aşteptarea plimbării zilnice şi, eventual, să
se uite la televizor sau să citească. APADOR-CH
este de acord că trebuie să existe disciplină însă crede că deşteptarea atât de
devreme nu are nici o justificare şi cere ANP să analizeze posibilitatea
decalării cu 30-60 de minute. Sau, cel puţin să nu fie considerată abatere eventuala întârziere, dacă
deţinuţii se prezintă corect la apelul de dimineaţă (ora 7.00).

În fiecare cameră există o mapă la dispoziţia deţinuţilor, care conţine
texte utile cum sunt:  “Drepturile
şi obligaţiile deţinuţilor din penitenciarele din România”(extrase din
texte legislative inclusiv OUG 56/2003 ), regulamentul de ordine interioară şi
“Cum să găsesc un loc de muncă”. APADOR-CH ştie că astfel de mape trebuie să existe în fiecare cameră
din fiecare penitenciar. Din păcate, regula a încetat să mai funcţioneze în
destule din  penitenciarele vizitate de
asociaţie. Dacă mapele de cameră ar conţine materiale de interes pentru
deţinuţi (cum este cazul la Mândreşti) şi dacă informaţiile furnizate, în special în materie de modificări ale
legii penale,
ar fi permanent actualizate deţinuţii nu ar mai fi nevoiţi să
apeleze constant la cadre pentru orice nedumerire iar munca acestora din urmă
ar fi sensibil uşurată.

153 de cadre din sectorul operativ se ocupă de cei 841 de deţinuţi, ceea ce
reprezintă un raport de un agent la 5 deţinuţi. Aparent, situaţia de la
Penitenciarul Mândreşti s-ar încadra în baremul maxim recomandat de Comitetul
pentru Prevenirea Torturii de 5 deţinuţi/angajat. În realitate, cei 153 de
ofiţeri şi agenţi de la operativ lucrează în ture, ceea ce face ca numărul de
deţinuţi/agent/tură să fie mult mai mare.

 

 Asistenţa medicală

Asistenţa medicală este asigurată de 2 medici de medicină generală, 1 medic
dermatolog 7 asistenţi şi un asistent farmacie. La aceştia se adaugă un medic
stomatolog şi un tehnician dentar. Penitenciarul este dotat cu un laborator de
tehnică dentară unde se efectuează lucrări dentare, ceea ce constituie o
excepţie în sistemul penitenciar. De regulă, ele se fac în spitalele
penitenciare, ceea ce presupune transferarea deţinutului interesat, cu
numeroasele formalităţi aferente. 

În medie, se acordă 30-40 de consultaţii de medicină
generală pe zi pentru deţinuţi. Cabinetul medical are program zilnic de
consultaţii împărţit pentru cele două categorii de pacienţi: deţinuţi şi cadre
(inclusiv familiile acestora). In ziua vizitei, medicul dermatolog era pe post
de "generalist", în absenţa celor doi titulari. APADOR-CH
insistă asupra necesităţii ca medicii din sistemul penitenciar să se ocupe exclusiv de starea de sănătate a
deţinuţilor pe întreaga perioadă a programului zilnic. Personalul de
penitenciar, care are posibilităţi multiple de asistenţă medicală în afara
sistemului, ar putea recurge la medicul de penitenciar doar în situaţii de
urgenţă.

Bolile cele mai frecvente ale deţinuţilor de la Mândreşti sunt cele de
piele, digestive şi afecţiuni ale căilor respiratorii. În fiecare lună sunt
depistate aproximativ 6 cazuri de scabie, cel mai adesea printre minori, în
principal din cauza lipsei de educaţie igienică. Minorii ar fi cei mai
recalcitranţi în materie de igienă corporală personală. Numai că, deşi fiecare
cameră este dotată cu duş, nu se furnizează apă caldă decât o dată pe săptămână
şi numai la baia comună. In aceste
condiţii, nu este greu de înţeles de ce deţinuţii, în general, nu manifestă
entuziasm pentru menţinerea igienei corporale. 6 deţinuţi se află în faza de
TBC stabilizat, iar alţi 11 sunt sub supraveghere după tratamentul contra
luesului. Aceştia din urmă sunt cazaţi într-o cameră separată, o măsură cel
puţin discutabilă deoarece ei nu ar putea prezenta vreun pericol de contaminare
pentru alţi deţinuţi decât dacă ar exista dubii cu privire la eficienţa
tratamentului. In plus, ei participă la diverse activităţi împreună cu alţi
deţinuţi. Prin urmare, cazarea lor separată este nejustificată. 

Penitenciarul are de 2 luni probleme cu procurarea medicamentelor,
farmaciile refuzând să mai onoreze reţetele compensate. Lipsa se resimte cel
mai acut în materie de medicamente psihotrope pentru cei 53 de deţinuţi care
prezintă tulburări psihice serioase şi urmează tratamente de specialitate.

În programul de depistare HIV/SIDA au fost testaţi aproximativ 100 de
deţinuţi, pe bază de acord individual. Cadrele medicale au afirmat că deţinuţii
primesc prezervative la cerere, şi în
timpul detenţiei,
nu numai la liberare, ceea ce înseamnă un progres notabil
în lupta cu mentalităţile învechite. APADOR-CH a susţinut constant că deţinuţii
trebuie să aibă acces la prezervative şi
pe durata
detenţiei, ca mijloc de prevenire a bolilor cu transmitere
sexuală.

Intr-una din camerele de la infirmerie, erau 12 deţinuţi cu afecţiuni
cronice la numai 9 paturi. Nu aveau televizor, singura lor
"activitate" fiind plimbatul zilnic de circa 45 de minute.

 

Activităţi cultural educative

La compartimentul socio-educativ sunt încadrate zece persoane, dar efectiv
doar patru  se ocupă de deţinuţi. Există
şi un jurist angajat dar acesta este 
detaşat temporar la Ministerul Justiţiei.

Departamentul socio-educativ desfăşoară programele stabilite de ANP (ALFAZ
– alfabetizare, EDUCOSAN – educaţie sanitară, EDUCOLEX – educaţie juridică,
EDUCOSPORT – activităţi sportive inclusiv competiţii de şah, tenis de masă şi
fotbal, şi într-o proporţie mai redusă, programe proprii (ADICTIA, "Alcoolul,
între prieten şi duşman", "Tutunul", programe speciale pentru
minori). Trebuie remarcat faptul că administraţia penitenciarului a organizat
acţiuni cu deţinuţii în afara
penitenciarului
(de pildă, un meci de fotbal pe stadionul din Focşani,
între o echipă a deţinuţilor şi sportivi din localitate). Insă, paradoxal, de
aceste iniţiative lăudabile au beneficiat numai
deţinuţii adulţi, nu şi minorii. 
Contactele cu exteriorul, altele decât "clasicele" vizite ale
familiei, au, cu siguranţă, un rol extrem de important în reeducarea tuturor
deţinuţilor şi, în primul rând, a
minorilor.
Prin urmare, APADOR-CH solicită administraţiei penitenciarului
să organizeze acţiuni  în exterior şi cu
minorii.

În penitenciar apar, lunar, 3 reviste: “Revista noastră”,
“Nomadica”-publicaţie a deţinuţilor de etnie rromă şi revista
femeilor “Gând şi Suflet”. Biblioteca avea un fond de carte destul
de bogat însă interesul pentru citit este scăzut. Asociaţia sugerează organizarea unor concursuri de tip "cine ştie,
câştigă" pe anume cărţi selectate în funcţie de valoarea literară.
 

Deţinuţii realizează emisiuni radiofonice, marţea şi vinerea, în care, timp
de 2 ore, se transmit informaţii de interes general dar şi modul în care au
fost soluţionate cererile deţinuţilor.

Un program special pentru deţinute (Pro Familia) încearcă să restabilească
legăturile de familie dintre mamele care au pierdut contactul cu copiii lor
aflaţi în libertate şi aceştia. In 2004, patru astfel de cazuri au fost
rezolvate pozitiv, iar în 2005, încă unu.

Cei 14 deţinuţi minori sunt scoşi în fiecare zi  aproximativ o oră la plimbare şi, aproape
zilnic, joacă fotbal. De asemenea, ei petrec 2 ore pe zi la club unde pot juca
tenis de masă sau şah. Cursurile şcolare sunt organizate zilnic timp de 2 ore.
In momentul vizitei APADOR-CH, toţi cei 14 minori erau în club şi jucau unii
ping-pong, alţii şah. Alte activităţi menţionate de deţinuţi sunt recitări de
poezii şi montări ale unor mici scenete.

Penitenciarul organizează şi cursuri pentru clasele I-IV pentru 15 deţinuţi
şi V-VIII pentru 20 de deţinuţi, precum şi cursuri de calificare în unele
meserii. Astfel, de curând, a început un curs de calificare în meseria de
legumicultor pentru un număr de 35 deţinuţi. Cursurile sunt ţinute de
personalul Centrului Zonal de Formare Profesională din cadrul Direcţiei
Agricole Vrancea. In acest an, au fost finalizate două cursuri, unul pentru 20
deţinuţi în meseria de tâmplar în colaborare cu liceul de specialitate în
prelucrarea lemnului, celălalt, de calificare în meseria de brutar pentru 5
deţinuţi, curs ţinut de profesorii liceului economic.

In ansamblu, activitatea socio-educativă pare mai diversificată decât în
alte penitenciare vizitate de asociaţie. Insă problemele de fond rămân
aceleaşi: programe neatractive, stabilite de la "centru", personal
puţin, număr mic de deţinuţi angrenaţi. APADOR-CH
sugerează din nou ca personalul de la socio-educativ să consulte şi deţinuţii (de exemplu, pe baza unor
chestionare) cu privire la preferinţele lor. Deţinuţii ar deveni astfel mai
implicaţi şi mai interesaţi. Asociaţia apreciază în mod deosebit acţiunile
organizate cu deţinuţii adulţi în afara
penitenciarului
şi cere administraţiei să extindă iniţiativa şi la minori.

Din păcate, nu mai există colaborări cu asociaţii şi fundaţii care să
desfăşoare programe cu deţinuţii. Angajaţii Serviciului de Reintegrare Socială
Vrancea sunt singurii care vin constant 
pentru deţinuţii arestaţi preventiv şi pentru cei ce urmează a fi puşi
în libertate.

 

Blocul alimentar

În ziua vizitei meniul pentru deţinuţi a constat, dimineaţă, în pilaf de
orez cu subproduse şi jumări (sau cu carne, 
pentru cei cu regim alimentar). La prânz, felul întâi era ciorbă de
fasole iar felul doi, varză cu jumări, respectiv varză cu carne la regim.
Pentru ziua respectivă se folosiseră 82 kg carne de porc, 60 kg slănină şi 29
kg subproduse. Hrana rece pentru deţinuţii care se deplasaseră la instanţă
consta în telemea, slănină şi biscuiţi. Mâncarea arăta relativ acceptabil, însă
bucăţile de carne erau mici şi rare, predominantă fiind slănina pentru toate
categoriile de deţinuţi. Calitatea mâncării este de fiecare dată verificată de
o comisie formată din 3 deţinuţi însă consemnările lor sunt, invariabil,
laudative. Ideea constituirii unor astfel de comisii a apărut în urmă cu 7-8
ani şi părea foarte bună la acea vreme. Dar, în timp, comisiile deţinuţilor au
devenit pur formale sau au dispărut cu totul. Asociaţia crede în continuare că astfel de comisii sunt necesare dar numai dacă deţinuţii sunt prezenţi atât
la ridicarea alimentelor din magazie cât şi pe toată durata preparării hranei.
In
acest fel, s-ar elimina suspiciunea generală a deţinuţilor cu privire la
cantităţile şi calitatea alimentelor ce le sunt servite.

 

Camerele de deţinere

Secţia de femei

In camera 42, erau 14 deţinute
la 12 paturi. Deţinutele primesc lunar un săpun, un pachet de vată, un sul de
hârtie igienică, iar la trei luni, un tub de pastă de dinţi. Deţinutele erau
nemulţumite de obligativitatea purtării hainelor de penitenciar la vizitele cu
familia şi copiii precum şi de lipsa de activitate. Cu un an în urmă,
administraţia penitenciarului a reuşit să le scoată la muncă, în oraş (la
curăţenie şi spălatul ambalajelor de sticlă). Din păcate, ocaziile nu s-au mai
repetat, aşa încât singurele preocupări au rămas televizorul (numai TVR 1, din
lipsă de cablu), tricotatul sau cusutul goblenurilor şi rar, vreo activitate la
club.

Camera şi sala de baie separată, cu duş, chiuvetă şi toaletă, respectau
condiţiile de igienă. Apa caldă se furnizează zilnic, aproximativ două ore.

Camera 43 avea 7 paturi pentru cele 6 deţinute care
lucrează la popota cadrelor. Evident, spaţiul mai mare precum şi existenţa unor
dulapuri arată că aceste deţinute se bucură de condiţii de detenţie mai bune. APADOR-CH dezaprobă folosirea deţinutelor la
servicii pentru personalul de penitenciar. Pe de o parte, ele sunt favorizate
stârnind invidia şi chiar animozitatea colegelor de detenţie, iar pe de alta,
se menţin suspiciuni cu privire la criteriile de selecţie.

Pavilionul pentru femei a fost renovat şi supraetajat. Deţinutele sunt
cazate în cele 5 camere de la parter, iar la etaj, s-a amenajat o sală de mese
(aproape finalizată) precum şi o sală foarte spaţioasă multifuncţională, care
va permite desfăşurarea tuturor activităţilor cu deţinutele în condiţii bune.
In prezent, programele pentru ele au loc, sporadic, tot în unicul club al
penitenciarului. Una din deţinute şi-a amintit că nu mai fusese la club de
peste două luni.

Secţiile pentru bărbaţi

În camera 18 din secţia pentru bărbaţierau cazaţi 45 de deţinuţi recidivişti
în 36 de paturi. Camera avea sală de baie separată, cu toaletă, chiuvetă şi
duş. Insă nu se livrează niciodată apă caldă, aşa că deţinuţii sunt obligaţi să
facă baie la comun o dată pe săptămână. Ei şi-au manifestat nemulţumirea faţă
de calitatea sevicilor medicale şi de lipsa medicamentelor. Patar Popina a fost
internat la spitalul penitenciar Dej unde medicii au decis că are nevoie de un
transplant de cristalin la ochiul stâng. A fost transferat înapoi la Mândreşti
încă din iunie, în aşteptarea implantului. Lucrurile devin mai complicate din
cauza unor proceduri greu de explicat şi de înţeles: spitalul Dej a transmis
cererea de furnizare a unui cristalin OPSNAJ. La primirea materialului,
spitalul urmează să informeze penitenciarul în vederea transferării bolnavului.
Iar dacă acesta a fost mutat între timp la alt penitenciar, informaţia va fi
retransmisă acestuia, ceea ce presupune timp, în detrimentul deţinutului. Dar
înştiinţarea OPSNAJ poate fi expediată şi direct deţinutului, fără să fie clar
în ce condiţii. Iar dacă acesta a fost transferat în alt penitenciar există
riscul ca documentul să nu îi mai parvină şi, în consecinţă, să rateze operaţia. APADOR-CH solicită
clarificarea procedurilor şi asigurări că astfel de înştiinţări vitale ajung la
destinatar.

Reprezentantele APADOR-CH au certitudinea că lista nemulţumirilor
deţinuţilor din această cameră era mult mai lungă şi viza şi alte aspecte decât
cel medical. Spre diferenţă de alte penitenciare unde deţinuţii nu s-au sfiit
să vorbească deschis despre purtarea abuzivă a unor agenţi, sau de provocări şi
complicităţi ale personalului, la Mândreşti nimeni (cu excepţia lui Elvis
Stoica) nu s-a plâns – sau nu a îndrăznit să se plângă – de agenţii de la
siguranţa deţinerii, de obicei cei mai vizaţi în reclamaţiile deţinuţilor.
Reprezentantele asociaţiei au rămas cu impresia că deţinuţilor le era teamă să vorbească, ceea ce
ridică multe semne de întrebare cu privire la natura reală a relaţiilor dintre
aceştia şi personalul de penitenciar. De altminteri, câţiva deţinuţi au cerut,
mai mult în şoaptă, adresa poştală a APADOR-CH.

Intr-una din curţile de plimbare, reprezentantele asociaţiei au discutat cu
deţinuţii din trei camere. Problemele lor vizau în primul rând întârzierea în
adoptarea unor noi legi în materie penală, inclusiv cu privire la regimul
executării pedepselor, dar şi faptul că stăteau la aer doar 30 de minute
zilnic. Dintre ei, Elvis Stoica a fost singurul
deţinut din întreg penitenciarul
care s-a plâns de purtare abuzivă din
partea personalului.

 

2. Cazul lui Elvis Stoica

Deţinutul este bolnav psihic diagnosticat ca atare. De altfel, el a fost
arestat în 2003, când era internat la
spitalul de boli psihice din Săpoca (judeţul Buzău).
A fost judecat şi condamnat
la închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar,
pentru viol. Profund nemulţumit de sentinţă şi convins că a
fost victima unei înscenări, Elvis Stoica a intrat în refuz de hrană în
perioada 19-22 mai a.c. Două precizări sunt necesare:

a) deţinutul care recurge la această formă de protest este izolat într-o cameră identică celor
destinate executării pedepsei
disciplinare cu izolarea
(două grilaje interioare suplimentare la circa un
metru de uşă şi respectiv de fereastră, WC în camera de dimensiuni reduse
etc.). Justificarea acestei măsuri ar fi împiedicarea
deţinutului respectiv de a "trişa", hrănindu-se pe ascuns cu alimente
date de ceilalţi deţinuţi. APADOR-CH consideră că măsura transferului într-o
cameră similară izolatorului a unui deţinut intrat în refuz de hrană
echivalează cu tratament inuman. Un
grevist al foamei trebuie supravegheat constant de medicul de penitenciar şi,
în ciuda asigurărilor repetate, asociaţia are îndoieli serioase cu privire la
frecvenţa şi regularitatea cu care acesta îl vizitează pe deţinut. Prin urmare,
el ar trebui internat la infirmerie
tocmai pentru a i se asigura asistenţa medicală necesară. Iar dacă deţinutul
mănâncă pe ascuns, acest lucru se poate uşor dovedi prin analiza glicemiei. Aşadar, asociaţia cere ANP să modifice regulamentul de ordine interioară cu
privire la tratamentul aplicat deţinuţilor aflaţi în refuz de hrană în sensul
internării la infirmerie şi renunţării la măsura izolării.

b) administraţia
penitenciarului a afirmat că nu se
folosesc lanţuri pentru imobilizarea deţinuţilor.

Pe 22 mai a.c., deţinutul Elvis
Stoica, aflat în "camera pentru refuz de hrană" a renunţat la
protest.  După cum rezultă din declaraţia
unuia dintre agenţii implicaţi dar şi din cea a deţinutului, acesta era legat de grilaj cu lanţuri la piciorul
stâng şi avea şi cătuşe la mâini. Neconcordanţa evidentă dintre afirmaţia
directorului penitenciarului şi declaraţiile părţilor implicate se datorează confuziei intenţionat menţinute de ANP şi
de personalul de penitenciar  prin redenumirea
"lanţurilor" ca "mijloace sigure de imobilizare".
 
 Insă descrierea incidentului propriu-zis
diferă radical. Elvis Stoica declară că a vrut să urineze şi i-a cerut, nervos,
agentului să-i scoată mai repede lanţurile şi cătuşele. Agentul, probabil cunoscându-i
problemele psihice şi caracterul violent, a solicitat ajutorul unor colegi.
Seful de tură şi un alt agent au sosit imediat şi toţi trei l-au lovit pe
deţinut,  în mod repetat, atât în cameră
cât şi pe coridor. După aceea, Elvis Stoica a fost dus la secţia a II-a şi tuns
zero.

In varianta agentului, care, după
incident, a părăsit sistemul penitenciar,  
Elvis Stoica l-ar fi lovit în umăr când se aplecase să-i scoată
lanţurile. In acel moment ar fi cerut ajutorul colegilor şi, bineînţeles, nici unul
nu l-a lovit pe deţinut.

Elvis Stoica nu a făcut plângere
şi nu a fost sancţionat pentru presupusa agresare a agentului. Insă a acumulat
atâta frustrare în el, încât ameninţă deschis şi frecvent personalul de
penitenciar, ceea ce nu face decât să tensioneze atmosfera şi mai mult. 

APADOR-CH consideră că  Elvis
Stoica trebuie dus acolo unde îi este locul, adică  într-un spital psihiatric şi nu în penitenciar. Asociaţia nu are convingerea că incidentul din 22
mai a.c. a fost investigat cu imparţialitate. Demisia (sau demiterea) unuia in
cei trei agenţi implicaţi ar putea fi consecinţa
comportamentului faţă de deţinut, deşi motivul oficial a fost "starea
de sănătate". Rămân însă ceilalţi doi agenţi care, după toate aparenţele,
nu au fost cercetaţi. Si mai rămâne suspiciunea că la Mândreşti există practici
abuzive din partea personalului, în special în cazul unor deţinuţi
dificili.  
 

 

Concluzii

         

APADOR-CH
constată o îmbunătăţire substanţială a condiţiilor de cazare a deţinuţilor faţă de 1999, cu toate că
supraaglomerarea, deşi diminuată, nu a putut fi încă rezolvată;
Asociaţia
îşi exprimă neliniştea faţă de natura reală a relaţiilor dintre deţinuţi,
în special cei dificili, şi personalul de penitenciar, în primul rând
agenţii de la siguranţa deţinerii. Frica deţinuţilor de a vorbi, mult mai
evidentă în acest penitenciar decât în celelalte, este un semnal de alarmă
ce trebuie luat în serios de ANP şi de administraţia de la Mândreşti.
Asociaţia cere din nou ANP interzicerea
folosirii lanţurilor, indiferent cum ar fi rebotezate;

APADOR-CH
a susţinut, în repetate rânduri, interzicerea
consultaţiilor medicale acordate cadrelor şi familiilor acestora,

exceptând urgenţele.Asociaţia a semnalat constant faptul că
există o practică a rezervării unui număr de ore din programul zilnic al
medicilor şi stomatologilor, în detrimentul deţinuţilor. Asociaţia cere ANP şi clarificarea
tuturor aspectelor ţinând de partea birocratică premergătoare unor
intervenţii chirurgicale ce presupun transplanturi;

APADOR-CH
consideră că programele socio-culturale, destul de numeroase pe hârtie,
sunt puse în practică mai mult formal şi angrenează un număr prea mic de
deţinuţi pe o  durată de timp prea
redusă pentru a avea un impact real. Deţinutele participă sporadic la
programe, însă este de aşteptat ca finalizarea sălii multifuncţionale din
pavilionul lor să le ofere alternative la "statul" în camera de
detenţie. Minorii par, deocamdată, mai avantajaţi sub aspectul ocupării
timpului (plimbări, fotbal, ping-pong, şah, şcoală etc). Ar trebui făcut
şi efortul de a-i angrena în acţiuni în
afara penitenciarului
(de pildă, întâlniri cu elevii dintr-o şcoală
din Focşani sau participarea la un meci, la un spectacol de teatru sau
muzică organizate în oraş) aşa cum,
în mod lăudabil, s-a făcut deja cu deţinuţii adulţi
;
Obligativitatea
purtării ţinutei de penitenciar în afara camerei de detenţie creează o
stare de disconfort în rândul deţinuţilor, mai ales la vizitele cu
familia. APADOR-CH cere din nou
eliminarea acestei măsuri, în primul rând pentru femei şi minori;

APADOR-CH
solicită ANP să facă toate
demersurile posibile în limitele atribuţiunilor legale pentru transferarea
deţinutului Elvis Stoica într-un spital psihiatric.

 

 

Manuela Ştefănescu                                                      Nicoleta
Popescu

Raspunsul ANP in acest caz