Raport cu privire la vizita făcută la Spitalul Penitenciar Colibaşi, jud. Argeş

15.07.2003
Print Friendly, PDF & Email

În data de 15 iulie 2003,
doi reprezentanţi ai APADOR-CH au vizitat Spitalul Penitenciar Colibaşi,
judeţul Argeş.

1.     
Aspecte generale

Spitalul Peniteciar Colibaşi
a fost înfiinţat în februarie 1998, devenind funcţional din vara
aceluiaşi an. Spitalul funcţionează în incinta Penitenciarului
Colibaşi, constituind o unitate distinctă, cu organizare proprie.
Cu toate acestea, spitalul nu dispune de anumite facilităţi proprii
(bucătărie, spălătorie), pentru acestea fiind nevoit să
apeleze la cele ale Peniteciarului Colibaşi. Spitalul derserveşte
14 unităţi penitenciare, la care se adaugă 18 secţii de
poliţie.

Spitalul penitenciar este
organizat în trei secţii, cu profilul TBC, boli cronice şi dermato-venerologie.
Are 350 de paturi aprobate, dintre care funcţionale 250. La data vizitei
reprezentanţilor APADOR-CH, în spital se aflau 221 de bolnavi. 

Unitatea are un total de
131 de angajaţi, dintre care 13 medici şi 47 de asistenţi medicali.
Personalul de toate categoriile este deficitar ca număr. Astfel din 22
de posturi de medici existente în statul de funcţiuni, sunt ocupate numai
13, spitalul având dificultăţi în a găsi medici calificaţi
pentru a acoperi deficitul. În privinţa asistenţilor medicali, cu
toate că cele 48 de poziţii din stat sunt acoperite aproape integral,
în practică ar fi necesar un număr dublu de angajaţi pentru
a acoperi nevoile bolnavilor. De exemplu, secţia TBC, cu un număr
de 125 de paturi instalate, este deservită de 7-8 angajaţi, din
care numai 2 medici, în condiţiile în care în spitalele civile norma
este de un medic la 25 de paturi. Conducerea spitalului a apreciat că
şi în privinţa personalul de pază ar fi necesare aproximativ
40 de posturi în plus, având în vedere şi nevoile crescute impuse de
noile prevederi ale Codului de procedură penală (personalul de pază
necesar escortelor la instanţă). 

În spital, cătuşelor
sunt folosite numai în cazuri excepţionale, pentru bolnavii decompensaţi
psihic şi niciodată disciplinar. În schimb, pentru bolnavii care
necesită internare în spitalul judeţean din Piteşti, imobilizarea
de pat cu cătuşe este menţinută, cu toate că aceştia
sunt păziţi în permanenţă şi de către doi subofiţeri.
Pedepsele disciplinare aplicate de conducerea spitalului penitenciar sunt
în general mustrarea şi avertismentul şi mai rar suspendarea dreptului
la pachet sau la vizite. 

Bolnavii deţinuţi
în spitalul penitenciar au dreptul la două telefoane pe lună, putând
folosi telefonul cu cartelă în zilele de marţi şi de vineri.
Pentru bolnavii fără posibilităţi, conducerea spitalului
pune la dispoziţie cartele “sociale”, în număr de 5-6 pe lună. 

La data vizitei reprezentanţilor
APADOR-CH, în spitalul penitenciar nu existau investiţii în curs. Din
discuţiile cu conducerea spitalului a reieşit că, pe viitor,
investiţiile necesare ar trebui să se concentreze în privinţa
construirii de facilităţi proprii, cele puse la dispoziţie
de către Penitenciarul Colibaşi fiind improprii nevoilor spitalului.
Astfel, ar fi necesară construirea unei săli de mese, a unei bucătării
(blocul alimentar al penitenciarului nefiind în măsură să asigure
un regim diversificat în funcţie de necesităţile bolnavilor),
a unei spălătorii (pentru bolnavii cu nevoi speciale şi bolnavii
de TBC), a unei morgi şi a unui crematoriu. 

2.     
Vizita în spital 

2.1.  Saloanele 

În salonul 114 (boli cronice)
se aflau 4 bolnavi în 5 paturi. Din discuţiile cu deţinuţii
a reieşit că numărul de bolnavi nu a depăşit niciodată
numărul paturilor instalate în salon. Camera era curată, bine aerisită,
dispunând de o baie separată şi de o cămară pentru alimente
cu rafturi de lemn. Baia, cu gresie şi faianţă albe şi
în stare foarte bună, avea o toaletă, o cabină de duş
şi un lavoar, toate în stare de funcţionare. Apa caldă curge
o dată pe săptămână, vinerea după orele 14. Bolnavii
beneficiază de plimbare în fiecare zi a săptămânii, aproximativ
câte o oră pe zi. Primesc ziare zilnic şi au dreptul la telefon
de două ori pe lună. În cameră nu exista televizor sau aparat
de radio, bolnavii neavând posibilităţile materiale de a aduce asemenea
aparate de acasă. Bolnavul Croitoru Ion, care purta barbă de 6 săptămâni
datorită unui deces în familie, s-a plâns că deşi a solicitat
să se bărbierească, nu a putut, deoarece în spital nu există
frizer. 

În salonul 122 (dermato-venerice)
erau 5 bolnavi în 6 paturi. Camera era curată, aerisită, cu plante
de interior. Bolnavii beneficiază de plimbare în fiecare zi a săptămânii,
câte o oră, o oră şi jumătate şi de dreptul la două
telefoane pe lună. Primesc ziare zilnic şi se uită la televizorul
adus de acasă. De asemenea li se asigură cele necesare igienei personale:
bicuri (aparate de bărbierit), săpun, pastă şi periuţe
de dinţi, pastă de ras, hârtie igienică şi fac baie de
2-3 ori de săptămână. În salon exista un bolnav cu scabie,
transferat din Penitenciarul Colibaşi. Bolnavii au dreptul la 3 vizite
pe lună, la care se adaugă cele în caz de evidenţiere. Bolnavii
s-au plâns că la vizite se duc în pijamalele în care stau şi în
saloanele de spital, fiind în pericol să aducă de afară microbi.
Iarna, peste pijama, bolnavii care se duc la vizite poartă halate de
molton, însă acestea nu pot fi folosite şi vara, deaorece sunt foarte
groase. Bolnavii nu s-au plâns de tratamentul medical primit în spital, spunând
că beneficiază de medicamentele necesare. 

În salonul 123 (boli cronice)
se aflau 5 bolnavi în 5 paturi. Bolnavii sunt mulţumiţi de mâncarea
pe care o primesc. Au ziare zilnic, dar nu au televizor sau radio. Citesc
cărţi aduse de acasă. Plimbarea zilnică durează o
oră, o oră şi jumătate, iar duş cu apă caldă
fac în fiecare vineri. 

Doamna doctor Melnicu Liliana,
medic al secţiei de boli cronice, a semnalat faptul că spitalul
nu dispune de facilităţi pentru toate investigaţiile medicale
necesare, de deficitul de asistenţi medicali, pe care l-a apreciat la
25% şi de regimul alimentar neadecvat pentru bolnavii de diabet. În acest
sens, conducerea spitalului a înaintat propunerii pentru adaptarea normelor
de hrană şi igienă prevăzute pentru bolnavii din sistemul
penitenciar la cele din sistemul sanitar civil. 

 

2.2 Compartimentul socio-educativ 

Compartimentul este format
din 2 ofiţeri şi 1 subofiţer. Nu dispune de un subofiţer
tehnic, aceasta fiind o problemă mai ales datorită faptului că
împiedică instalarea în saloanele de spital a unui sistem de difuzoare
de radio. Spitalul a achiziţionat aceste difuzoare, dispune de echipamentul
tehnic necesar, dar sistemul nu poate fi montat şi pus în funcţiune
deoarece nu există nici o persoană care să îl întreţină
din punct de vedere tehnic. 

Lunar este editată
o revistă, realizată de cadre, care cuprinde informaţii privitoare
la educaţia sanitară, pagini de umor şi informaţii de
natură legislativă (prevederile Codului penal şi ale Convenţiei
europene a drepturilor omului). Revista este realizată într-un număr
de exemplare suficient pentru a acoperi întregul efectiv al spitalului penitenciar. 

3.     
Concluzii 

Condiţiile din spitalul
penitenciar sunt în general bune, neexistând nemulţumiri evidente printe
bolnavii internaţi. La aceasta contribuie, pe lângă starea bună
a spaţiilor de deţinere, lipsa aglomeraţiei, durata plimbărilor
zilnice şi lipsa măsurilor disciplinare severe.

APADOR-CH consideră
că introducerea sistemului cartelelor telefonice “sociale” este o măsură
benefică, care nu presupune cheltuieli prea mari şi care asigură
deţinuţilor un exerciţiu eficient al dreptului la corespondenţă. 

Problema cea mai stringentă
pe care APADOR-CH a constat-o în Spitalul Penitenciar Colibaşi este insuficienţa
personalului medical calificat (medici şi asistenţi medicali). În
acest sens, APADOR-CH solicită DGP să susţină conducerea
spitalului în vederea adecvării personalului la necesităţile
bolnavilor (numărul insuficient de asistenţi medicali şi de
medici care să se ocupe de secţia de TBC constituie dificultatea
cea mai reprezentativă cu care se confruntă spitalul). Se impune
ca normele de hrană şi de igienă pentru deţinuţii
bolnavi să fie revăzute şi adecvate mai bine necesităţilor
presupuse de tratarea unor persoane bolnave într-un sistem privativ de libertate.
Asociaţia solicită DGP să susţină spitalul în realizarea
unui bloc alimentar propriu (şi încadrarea unui dietetician) şi
a unei spălătorii.

 

Diana Olivia Călinescu         
                                                            Valerian Stan