Raport asupra vizitei la spitalul penitenciar Dej

24.05.2002
Print Friendly, PDF & Email

1. Pe data de 24 mai 2002,
doi reprezentanti ai APADOR-CH au vizitat spitalul penitenciar Dej.

2. Date generale

Fata de vizita precedenta
(aprilie 2001), s-au remarcat progrese in privinta asigurarii personalului medical
si de paza necear bunei functionari a spitalului. Astfel, in aprilie 2001, sectia
chirurgie nu putea functiona(decat pentru operatii usoare) deoarece nu exista
decat un medic chirurg; in prezent sunt trei. Din cei 16 ofiteri si subofiteri
de care servicul de paza si tratament ducea lipsa in 2001, au fost angajati
13 (4 ofiteri si 9 subofiteri). Sub aspectul dotarilor, sunt aprobate si urmeaza
sa soseasca: un ecograf abdominal (ca substitut pentru aparatul ECO doppler,
prea scump), linia “Elisa” pentru depistarea HIV, hepatitei B si C si tumorilor,
precum si o autoambulanta dotata cu aparatura pentru interventii de urgenta.
In decembrie 2001, spitalul a reusit sa achizitioneze un microbuz (fara dotari
medicale) pentru transportarea detinutilor, in conditii mai bune, la Cluj, pentru
consultatii de specialitate. Evident, autoambulanta cu aparatura speciala, ramane
o prioritate.

Medicii din spital sunt
preocupati de durata prea lunga a circuitului cererilor de punere in
libertate pe motive de boala, in principal in cazul detinutilor cu boli terminale.
Cererea se adreseaza de detinut unei instante de judecata care dispune efectuarea
unei expertize medicale. Spitalul transmite Institutului medico-legal toata
documentatia, precum si avizul sau. IML nu are un termen-limita in care sa depuna
concluziile sale la judecatorie. Prin urmare, daca expertiza IML nu este gata
la termenul stabilit pentru judecarea cererii detinutului, instanta va acorda
un nou termen. Procedura se poate repeta pana la depunerea expertizei IML. Au
existat cazuri in care rezultatele de la IML au intarziat aproape un an. Detinutul
Zolti Janos are cancer ganglionar generalizat, in faza avansata. In sistemul
penitenciar, spitalele nu au specialisti si aparatura necesari si nici medicamente
(citostatice). Desi situatia detinutului este mai mult decat clara, expertiza
medico-legala a intarziat aproape o luna, timp in care medicii de la Dej nu
l-au putut ajuta cu nimic. Prin urmare, APADOR-CH solicita DGP ca, fie direct,
fie prin Ministerul de Justitie sa poarte discutii si, eventual, sa incheie
un protocol, cu IML pentru scurtarea la minimum a duratei redactarii expertizei
medico-legale in special in cazul unor detinuti cu boli terminale sau cu probleme
majore si evidente de sanatate.

In 2001, se discuta despre
intentia DGP de a elabora un regulament de ordine interioara pentru unitatile
spitalicesti din reteaua sa. Conform celor spuse de conducerea spitalului, exista
deja o serie de propuneri concrete, unitatea de la Dej inaintand un proiect
de regulament complet, aplicabil si penitenciarelor obisnuite sub aspectul igienico-sanitar.
APADOR-CH sustine ideea emiterii unui astfel de regulament separat. In opinia
asociatiei, regulamentul separat ar trebui sa cuprinda cel putin urmatoarele
prevederi:

Pentru spitalele penitenciare

interzicerea imobilizarii
detinutilor bolnavi cu catuse (inclusiv pe durata transportului la consultatii/internari
in alte spitale sau transferuri; bineinteles, interzicerea lanturilor chiar
daca, in regula generala, nu se folosesc). Pentru imobilizarea detinutilor
foarte agitati sa se recurga exclusiv la bandaje medicale;
limitarea drastica a
situatiilor ce sunt considerate incalcari ale ROI; eventualele pedepse trebuie
limitate la avertismente, mustrari si maximum retragerea dreptului la o singura
vizita (spitalul din Dej procedeaza deja in acest fel); sanctiunile
nu se vor include si nici nu vor fi mentionate in
dosarul detinutului;

renuntarea la trezirea
obligatorie la ora 6.00, nejustificata in cazul unor detinuti bolnavi;

Pentru cabinetele medicale
din penitenciare

interzicerea consultatiilor
acordate cadrelor de medicii penitenciarelor, exceptand urgentele;
interzicerea mentionarii
pe dosarul medical al unui detinut a termenului “simulant”; nimeni nu poate
garanta ca “simulantul” nu se va imbolnavi cu adevarat or, din cauza “etichetei”
el risca sa nu primeasca la timp ingrijirea medicala necesara;
nici un detinut nu va
sanctionat in nici un fel daca a cerut sa fie dus la cabinetul medical iar
doctorul sau asistentul a considerat ca nu era cazul;
interzicerea imobilizarii
detinutilor bolnavi cu lanturi si/sau catuse. Catusele pot fi folosite numai
in cazul detinutilor bolnavi foarte agitati, numai cu avizul medicului si
numai pe durata transportului la si de la spitale/clinici civile. Pe durata
internarii in spitale/clinici civile, detinutii bolnavi pot fi imobilizati
numai cu bandaje si numai la cererea medicului civil
;
pe durata internarii
in spitale civile sau infirmeriile penitenciarelor, regimul sanctionator pentru
abateri de la ROI va fi identic cu cel din spitalele penitenciare;
obligatia medicilor/asistentilor
din toate unitatile sistemului penitenciar de a consemna in registrele si
fisele medicale toate ranile, contuziile, urmele de lovituri prezentate
de oricare detinut in orice moment al detentiei;
nerespectarea obligatiei
sa fie pedepsita cu sanctiuni administrativ-disciplinare; daca omisiunea consemnarii
impiedica aflarea adevarului intr-o cauza penala, medicul/asistentul va fi
cercetat penal pentru complicitate la infractiune (
tortura, tratamente
inumane sau degradante, cercetare abuziva etc.).

 

In privinta spitalelor
penitenciare, APADOR-CH cere Ministerului de Justitie si Directiei Generale
a Penitenciarelor sa faca demersuri urgente la Casa Nationala Militara de
Asigurari de Sanatate pentru renuntarea la “baremul obligatoriu lunar de externari

“ (in cazul spitalului Dej, acesta este de 200 pe luna, adica exact capacitatea
maxima). Fara indeplinirea “normei” spitalele nu primesc fondurile necesare.
Aceasta bizara reglementare (din martie 2002) reprezinta un real pericol
pentru calitatea actului medical. Constransi de “norma”, medicii pot ajunge
in situatia de a externa bolnavi nevindecati complet, cu riscul evident al
recidivei.
Pana in martie 2002, baremul impus de CNMAS – discutabil si
acesta – se referea la numarul de internari. Au existat destule cazuri
in care un detinut prezenta diverse afectiuni, fiecare tinand de sectii diferite
si presupunand consult si tratament diferite. Firesc, mutarea detinutului
de la o sectie de specialitate la alta (de pilda: de la chirurgie la oftalmologie)
era considrata internare. In urma noii reglementari, un detinut care
a fost tratat pentru afectiuni diferite si paraseste spitalul inseamna doar
o externare
. APADOR-CH impartaseste opinia directoarei spitalului penitenciar
Dej, conform careia criteriul de baza trebuie sa fie calitatea actului
medical (numar de vindecari complete/partiale, cazuri nerezolvate, decese
etc.) si in nici un caz doar numarul externarilor (si nici ale internarilor).

O alta problema, relativ
minora la spitalul Dej dar cu impact asupra moralului bolnavilor, este numarul
redus de televizoare si ocaziile – prea putine – de a avea vreo activitate
relaxanta. Deoarece spitalul este in negocieri de peste doi ani pentru preluarea
unei aripi de cladire – nefolosite – ce apartine Judecatoriei (deci tot Ministerului
de Justitie) s-ar putea amenaja un spatiu, fie in actualul spatiu, fie in
cel ce urmeaza sa fie preluat, care sa serveasca drept club al detinutilor
bolnavi. Putinele activitati cu detinutii (inclusiv slujbele religioase) au
loc pe holuri sau in in micile spatii de supraveghere (consilierea individuala).
Un club al detinutilor, dotat cel putin cu un televizor, ar rezolva, partial,
aceste probleme.

In sfarsit, cu toate ca
regimul accesului la singurul telefon public din spital este mai relaxat decat
in penitenciarele obisnuite (detinutii bolnavi pot telefona o data pe saptamana
iar aprobarea cererii se da intr-o zi), durata convorbirilor este de 5 minute
(maximum 10) chiar daca nu mai este alt detinut programat. In plus, incaperea
in care se afla telefonul (in sectorul vizite) este foarte mica (4-5 mp) iar
supraveghetorul, care sta inauntru, nu poate sa nu auda tot ce vorbeste
detinutul.
APADOR-CH insista ca secretul corespondentei sa fie respectat
si in cazul convorbirilor telefonice.

3. Conditii de detentie

3.1. Efective

La o capacitate normata
de 210 locuri, din care 26 rezervate pentru detinutii sanatosi care presteaza
servicii pentru spital, erau internati 133 de detinuti bolnavi, din care 12
preventivi si 121 cu condamnari definitive. Spitalul nu primeste detinute
(toate bolnavele din penitenciare sunt duse la spitalul penitenciar Jilava).
Nici un minor nu era internat in ziua vizitei. Un caz deosebit a fost cel
al unui contravenient caruia judecatoria din Baia Mare ii transformase
o amenda neplatita in zile de inchisoare care a ajuns la Dej cu ciroza
decompensata, in stare foarte grava, practic la un pas de moarte.
Sigur
ca, pana la urma se poate spune ca a avut “noroc” pentru ca a fost tratat
si salvat de la moarte. Dar ramane chestiunea de principiu a opticii unui
judecator care l-a trimis la inchisoare, pentru o simpla contraventie, pe
un om evident incapabil sa-si faca pedeapsa.

Personalul medical este
format din 11 medici, un farmacist, doi biochimisti si 37 de asistenti (in
crestere fata de anul trecut). Tot in crestere este si numarul cadrelor de
la paza si tratament (peste 50). Un tanar detinut sanatos are “functia” de
insotitor permanent pentru bolnavii din sectia ATI (anestezie – terapie intensiva).

3.2. Blocul
alimentar

Desi are in dotare mai
multe marmite, hrana – din cauza numarului relativ redus de detinuti – se
pregateste numai pe plita cu gaze. Meniul din ziua vizitei APADOR-CH cuprindea:

dimineata : ceai, margarina
si biscuiti – la comun; ceai, margarina si branza – la regim;
pranz: supa de cartofi
si ghiveci de legume cu carne – la comun; supa de cartofi si paste cu carne
– la regim;
seara : ghiveci de legume
fara carne – la comun; iahnie de fasole fara carne — la regim (diabeticii
aveau tocana de cartofi, tot fara carne).

Cantitatile de carne si
subproduse de carne folosite in ziua respectiva erau 43,5 kg carne de vita
si 2,3 kg carne de porc.

Felurile de mancare de
la pranz aratau bine. In plus, a fost una din rarele dati in care reprezentantii
asociatiei au vazut carne (de vita) in cantitati suficiente, in hrana
detinutilor.

Din pacate, s-a creat
o confuzie in legatura cu suplimentele date bolnavilor : la blocul alimentar,
celor doi reprezentanti li s-a spus ca ar fi vorba de doua suplimente zilnice
(la ora 10.00 si respectiv 17.00) pentru toti bolnavii. Pe durata
vizitei, cele doua suplimente s-au redus la unu (la ora 10.00) iar
pana la urma, se pare ca numai distroficii, diabeticii si cei cu
TBC
primesc acest supliment (spitalul are sectii de triaj, boli interne,
oftalmologie, ORL, terapie intensiva si chirurgie). A ramas neclar daca este
vorba de unul sau doua suplimente si cine primeste ce.

O alta problema oarecum
bizara priveste alternanta cantitatilor de carne pentru detinuti: in zilele
in care hrana se prepara cu carne de vita (cum a fost ziua vizitei) se scot
44 kg plus 2/3 kg de carne de porc, in vreme ce in zilele “numai cu
porc”, cantitatea de carne este de 16-17 kg.

In “beci” (depozitul de
alimente) reprezentantii asociatiei au gasit mari cantitati de ceapa si cartofi
in stare avansata de degradare (ceapa era toata incoltita, cartofii la fel,
dar erau dati cu o solutie de var). “Nu putem sa le aruncam; o sa le folosim
la gatit” – a fost raspunsul cadrelor. Tot in “beci”, erau depozitate circa
20 kg de malai extra in pungi de 1 kg, cu termenul de valabilitate expirat
la 1 martie 2002 (malaiul ar fi fost destinat popotei cadrelor).

3.3. Camerele

Camerele vizitate (nr.35
– 10 detinuti la 20 de paturi; ATI – 3 detinuti plus insotitorul permanent
la 8 paturi; nr. 21 – 10 detinuti la 14 paturi) sunt curate si dotate cu grupuri
sanitare acceptabile (un WC cu vas, o chiuveta si un dus fiecare). Detinutii
au apa calda zilnic. Toti s-au declarat multumiti de calitatea asistentei
medicale, de hrana si cazare, mai ales prin comparatie cu penitenciarele de
unde veneau.

Programul de plimbare
este de o ora pe zi, inclusiv sambata si duminica.

3.4. Activitati cultural
educative

Cele mai multe camere
nu au televizor, asa incat aproape singura “distractie” a detinutilor ramane
ascultatul radioului. Spitalul are o statie radio, care retransmite un post
local si prin care mai difuzeaza casete cu programe proprii de educatie sanitara
sau privind drepturile omului. Serviciul socio-cultural, in care lucreaza
doua persoane (plus tehnicianul), nu dispune de jocuri de sah sau remy iar
cartile din biblioteca (circa 3000 de titluri) nu par a starni interesul detinutilor.
Editarea unei reviste (“Speranta”) – bilunara la Dej, lunara in alte penitenciare
– in trei exemplare care circula de la o camera la alta, aminteste
mai degraba de samizdat decat de o actiune culturala cu impact asupra
detinutilor. Dupa toate aparentele, aceste “reviste” sunt rezultatul unei
dispozitii a DGP, prin care se “bifeaza” o activitate.

Un preot ortodox, angajat
cu jumatate de norma, vine in spital miercurea, sambata si la sarbatori religioase,
dar slujbele se tin pe hol. Tot pe hol au loc si intalnirile saptamanale cu
organizatia de educatie religioasa “Stanca veacurilor” sau – mai rare – cu
reprezentantii cultului romano-catolic. Cei doi educatori tin sedinte de consiliere
individuala cu detinutii in …. cabina cu pereti de sticla a supraveghetorului.

Reprezentantii APADOR-CH
inteleg ca, datorita marii fluctuatii a detinutilor, este foarte greu de organizat
si desfasurat programe socio-culturale de durata. Dar amenajarea unui club
al detinutilor cu cateva mese si scaune si un televizor este foarte necesara.
Pe langa slujbe, intalniri si discutii, clubul ar suplini – partial – lipsa
televizoarelor si, mai ales, ar oferi detinutilor o posibilitate de a participa
la unele activitati in conditii mai civilizate decat pe holuri
. De asemenea,
achizitionarea unor jocuri de sah si remy nu poate constitui o problema
financiara insurmontabila.

4. Cazuri deosebite

Detinutul Nicolae
Maghiran, transferat de la Margineni la Colibasi in decembrie 2001, a suferit,
de-a lungul timpului, amputarea ambelor picioare de la sold. Boala
i-a afectat si mainile si, pentru ca spitalul Colibasi nu are dotarile necesare,
Maghiran a fost operat la un spital civil din Pitesti, unde i s-au amputat
falangele de la ambele maini
. Detinutul, adus la Dej in mai 2002, va fi
din nou operat la maini, deoarece cateva degete operate s-au necrozat. Dar
nici viitoarea operatie nu este o garantie ca problema va fi rezolvata.

Reprezentantii APADOR-CH
considera ca mai intai incarcerarea si apoi mentinerea in detentie a unei
jumatati de om sunt inacceptabile. Detinutul, care mai are de executat zece
luni din pedeapsa, are familie dispusa sa-l ingrijasca. El afirma ca a facut
patru cereri de gratiere, din care doua in 2002 (pe 17 ianuarie si
28 aprilie) si ca nu a primit nici un raspuns.

Detinutul Vasile Suciu
(31 de ani) are o condamnare de 20 de ani, din care a executat aproape 11.
Nu isi poate folosi deloc piciorul stang, deplasandu-se numai cu carjele.
Diagnosticul este “sindrom post-tromboza” si, dupa toate aparentele, nu exista
sanse de vindecare.

Detinutul Iordan Baba,
condamnat la 5 ani din care a executat 10 luni, sustine ca si-a pierdut ochiul
drept intr-un accident din 1983 dar ca i-ar fi ramas o bucatica de os in orbita
care ii cauzeaza infectii repetate. Medicii de la Dej afirma ca i s-au facut
investigatiile necesare si ca nu s-a depistat nici un fragment de os. Cert
este insa ca infectiile se repeta si ca trebuie identificate cauza si remediul.
Detinutul este convins ca numai sectia neurochirurgie a spitalului din Tg.Mures
(unde a mai fost operat) i-ar putea rezolva problema.

Concluzii:

APADOR-CH solicita DGP
finalizarea de urgenta a preluarii de catre spitalul Dej a aripii de cladire
disponibile de la Judecatorie. Prelungirea procedurii este de neinteles de
vreme ce este vorba de un simplu transfer in cadrul aceluiasi minister (Ministerul
de Justitie);
Asociatia sustine elaborarea
unui regulament de ordine interioara separat pentru spitalele penitenciare
si cabinetele medicale si infirmeriile din sistemul DGP. APADOR-CH spera ca
se va tine cont de sugestiile sale si se ofera sa colaboreze cu DGP pentru
finalizarea acestui document;
APADOR-CH cere DGP sa
faca toate demersurile necesare pentru renuntarea la “baremul de externari”
impus de CNMAS, subliniind ca acesta poate impieta asupra calitatii actului
medical;
Asociatia solicita conducerii
spitalului Dej sa amenajeze un club al detinutilor dotat cu televizor, sa
achizitioneze jocuri de sah si remy (sau similare) si sa nu mai foloseasca
legume degradate sau produse expirate pentru prepararea hranei;

APADOR-CH cere DGP sa verifice
daca cererile de gratiere ale detinutului Nicolae Maghiran au ajuns la destinatie
si sa faca toate demersurile legale posibile pentru a rezolva situatia acestuia.

Manuela Stefanescu
Valerian Stan