Raport asupra vizitei la Penitenciarul Mărgineni

28.08.2013
Print Friendly, PDF & Email

În ziua de 28 august 2013, două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Mărgineni, din comuna I.L. Caragiale, județul Dâmbovița. Vizita anterioară a avut loc pe 29 martie 2006.

1. Aspecte generale

În penitenciarul de maximă siguranţă se găseau, la data vizitei, 922 de deţinuţi, toți bărbați, din care 22 de tineri şi 4 minori aflaţi în tranzit. Din numărul total, 240 erau în detenţie preventivă și 12 neincluși în vreun regim. 180 de deținuți sunt încadrați la maximă siguranță, 444 la regim închis, 20 semideschis și 26 de deținuți în regim deschis, care lucrează la Gospodăria Agrozootehnică (GAZ).

Capacitatea legală de deţinere a unităţii în cele trei pavilioane este de 2547 mp, adică 636 locuri (la 4 mp/deţinut), iar numărul paturilor instalate este de 1172, ceea ce conduce la un spațiu în medie per deținut de numai 2,80 mp. Faţă de vizita anterioară din 2006, când penitenciarul găzduia peste 1.200 de deținuți, s-a constatat o reducere a numărului de persoane deţinute, dar raportat la capacitatea de cazare problema supraaglomerării rămâne una stringentă. Indicele de ocupare depăşeşte cu mult capacitatea maximă a penitenciarului conform datelor furnizate de conducerea penitenciarului, la data vizitei.

Problema aprovizionării cu apă curentă, constatată și la vizitele anterioare din 2002 și 2006 rămâne tot nerezolvată, deși între timp s-au mai făcut niște investiții în reabilitarea rețelei de apă: s-au înlocuit pompe și conducte la propriul sistem de alimentare, și penitenciarul a fost racordat la rețeaua publică a comunei Caragiale. Totuși, din declarațiile conducerii și rețeaua comunală are sincope în aprovizionare, mai ales în perioada de vară. În prezent penitenciarul are două surse de apă potabilă – un puț de mare adâncime care nu poate asigura un debit constant permanent pentru nevoile instituției, și rețeaua comunală, cu limitele ei. Prin urmare deținuții nu beneficiază de apă curentă decât de trei ori pe zi, câte o oră-două. Apa caldă pentru baia deţinutilor este asigurată o dată pe săptămână, prin centrala proprie. Lipsa apei reci întreține un nivel precar al igienei și generează nervozitate și nemulțumiri în rândul deținuților, mai ales în camerele cu mai mult de 20 de persoane silite să folosească un singur grup sanitar.

Numărul total al cadrelor este de 346, din care 247 lucrează în sectorul operativ (20 în grupa de intervenții). Unitatea are 65 de posturi vacante, între care şi cel de director, conducerea fiind asigurată de un director interimar. Conform declarațiilor judecătorului delegat, unitatea a avut în șapte ani nu mai puțin de opt directori, cel din prezent fiind interimar de doi ani.

Comparativ cu vizita anterioară, când peste 600 de deţinuţi erau angrenați în producerea mobilei pentru Regia autonomă Multiproduct, acum numai 20 de deținuți lucrau într-un atelier al penitenciarului: uși din lemn sau legătorie manuală de carte. Desființarea, în 2010, a regiei Multiproduct este regretată atât de personalul închisorii, cât și de unii dintre deținuți care au lucrat acolo. În prezent clădirea fostei fabrici de mobilă – proprietate a AVAS –, aflată în incitanta penitenciarului, este într-o stare avansată de degradare .

20 de detinuţi lucrează la deservire şi alţi 26 la GAZ, la grădina în suprafață de aproape 4 hectare situată lângă penitenciar. Penitenciarul nu mai are contracte de colaborare cu nicio altă entitate juridică din care să poată obține venituri proprii în acest moment, ci doar contracte sporadice cu persoane fizice care solicită diverse produse de tâmplărie efectuate în atelierul penitenciarului.

2. Vizita in penitenciar

Penitenciarul are trei pavilioane pentru cazarea deținuților, două dintre ele fiind într-o stare avansată de degradare și necesită reparații capitale urgente. Pavilionul 1, cel mai bine întreținut, are patru secții în care sunt deținuții în regim închis și de maximă siguranță. În Pavilionul 2 sunt cazați arestații preventiv, iar în pavilionul 3 sunt deținuții care lucrează la grădină, în regim deschis. Pavilioanele 2 și 3 sunt cele mai degradate. Prin contrast, clădirea administrativă a penitenciarului arată foarte bine.

2.1. Blocul alimentar

La momentul vizitei, tocmai se servea masa de prânz. În blocul alimentar era un singur un deținut, care curăța cartofi, și cazanele de inox goale, în care se preparase mâncarea. Meniul nu era afișat, iar când a fost adus, la cererea reprezentantelor APADOR-CH, a reieșit că fusese modificat din cauza lipsei dovleceilor. Meniul din ziua respectivă era compus din ciorbă de fasole cu carne, tocană de cartofi la felul doi, iar pentru seară era prevăzut să se servească tocană de legume și orez cu lapte. Igiena în blocul alimentar este precară, pe fondul unor lipsuri cronice de materiale de curățenie, dar și din cauza lipsei investițiilor din ultimii ani. Recipientele cu detergent pentru curățenie erau goale (trei din patru), pe jos cimentul era spart pe alocuri și alunecos din cauza grăsimii acumulate, în aer persista un miros neplăcut care ulterior a fost identificat ca venind de la wc-ul folosit de deținuți (din incinta blocului alimentar), în care era imposibil de respirat. Aparatul de curățat cartofi și cel de tocat zarzavat erau ruginite și într-o stare de degradare ce ar fi rebuit să le scoată demult din uz, la fel și ceaunul în care se prăjește carnea sau se topește slănina. Vestiarul deținuților era și el într-o stare de igienă precară, iar pe raftul pe care era ținut orezul pentru masa de seară mișunau gândaci. Conducerea penitenciarului a motivat igienă precară din blocul alimentar prin lipsa fondurilor pentru detergent și prin faptul că momentul vizitei a survenit chiar după prepararea mesei.

Unii deținuți cu care au stat de vorbă reprezentantele APADOR-CH s-au plâns de calitatea mâncării. De altfel unele dintre bidoane se întoarceau cu mâncare la bucătărie, semn că masa fusese refuzată, iar deținuții aveau pe mese în camere mâncare cumpărată sau de la pachet. Singurul aliment care arăta și mirosea bine erau franzelele pe care penitenciarul le primește de la o brutărie cu care are contract. Directorul penitenciarului a afirmat că face eforturi mari, în condițiile restricțiilor bugetare, să asigure necesarul de hrană zilnic pentru deținuți.

2.2. Camerele de detenţie. Pavilionul 2

Cei 240 de arestați preventiv din Penitenciarul Mărgineni sunt cazați în Pavilionul 2, o clădire în care nu s-au mai făcut reparații deloc în ultimii ani, pe motiv că este cuprinsă în planul de reparații capitale și conform legii, până la începerea lucrărilor nu mai e permisă nicio cheltuială de capital. Totuși, în condițiile în care fondurile pentru recondiționarea clădirii întârzie, viața celor privați preventiv de libertate a devenit inacceptabilă.

În camera 58 de exemplu, nu mai mare de 20 de mp, în cele 21 de paturi suprapuse pe trei niveluri trăiesc 21 de persoane. Pereții sunt murdari, deținuții plângându-se că în calcarul depus pe pereți s-au aciuat ploșnițele de care nu mai scapă. Conducerea susține că în limitele bugetare a făcut câteva dezinsecții, dar fără efect. Grupul sanitar se află într-o stare avansata de degradare, are igrasie pe pereți, un singur wc de tip turcesc iar din conductele de apă picură apa pe jos. Pentru că apa curge doar de trei ori pe zi, câte o oră după cum spun deținuții, ei o strâng într-un butoi de 60 de litri, din care toarnă în wc cu o cană sau o folosesc la alte nevoi. Alături de wc, un alt butoi, plin cu apă, era folosit pe post de răcitor, în apă pluteau un pepene și câteva pungi cu mâncare. Pe niște sfori atârnau rufe puse la uscat, deținuții afirmă că își spală singuri lenjeria și rufele, cum pot, în ligheane.

Pe lângă lipsa apei, deținuții s-au plâns şi de calitatea mâncării, de lipsa medicamentelor, de faptul că deși sunt arestați preventiv și ar trebui să beneficieze de prezumția de nevinovăție, sunt tratați totuși ca deținuți în regim de maximă siguranță, având voie doar la „două ore de aer”, adică la o plimbare pe zi în curtea interioară. Curtea de plimbare nu are niciun acoperiș iar în caz de soare puternic, ploaie sau ninsoare deținuții nu sunt protejați. Ei au declarat că sunt scoși o dată pe lună la așa-zise activități socio-educative și atunci sunt puși să completeze niște formulare cu întrebări, din care nu învață nimic. Doar se bifează o activitate.

Deși fiecare avea patul lui la momentul vizitei, deținuții au afirmat că au fost zile în care au dormit și câte doi în pat, cât timp au fost 24 de deținuți în cameră. Există și situația în care deținuții mai bătrâni nu pot urca în paturile de sus, și preferă să doarmă cu alți deținuți în paturile de jos.

Situația medicamentelor a fost semnalată de deținuți ca fiind o problemă stringentă. Ei au afirmat că medicul nu dă niciodată medicamente pe loc, și atunci când fac cerere să li se cumpere medicamente pe banii lor, aprobarea vine cu întârziere.

Fereastra camerei fusese scoasă din balamale în primăvară, iar deținuții s-au plâns că noaptea a început să fie frig fără ea. Ferestrele sunt remontate în septembrie, conform declarațiilor deținuților, în toate camerele. Conducerea susține că scoaterea ferestrelor s-a făcut la cererea deținuților, ca să aibă mai mult aer.

Deținuții au mai semnalat faptul că nu au primit de trei luni săpun sau hârtie igienică, iar detergent pentru curățarea camerelor nu-și amintesc să fi primit anul acesta.

Pe holul secției erau montate mai multe telefoane fixe, racordate la o rețea privată de telefonie. Deținuții le pot folosi pe baza unei cartele, dar s-au plâns că sunt prea scumpe convorbirile, cele 40 de minute la care au dreptul zilnic îi costă 50 de ron. Telefoanele nu sunt prevăzute cu panouri de izolare, astfel încât orice convorbire poate fi ascultată de gardieni sau de alți deținuți.

2.3 Pavilionul 1, Secția 4 de maximă siguranță

Secția în care sunt ținuți deținuții cu grad de risc este mai bine întreținută, iar camerele sunt mai mici, cu mai puține paturi. Există camere cu 7-8 paturi sau cu două sau trei. Deși condițiile de igienă sunt mai bune, lipsa apei dă naștere și aici la aceleași improvizații pentru ca grupurile sanitare să poată fi folosite.

Pe holurile secției sunt montate același tip de telefoane ca și la Pavilionul 2, singurul care asigură o oarecare confidențialitate fiind cel montat în curtea de plimbare aferentă secției de maximă siguranță. Curtea este lungă și fără alte dotări în afară de o bancă și un umbrar de plexiglas. Nu există sistem de alarmare, atunci când un deținut are nevoie de ceva bate în ușă. Deținuții de aici sunt încătuşaţi la fiecare scoatere din camere (cu excepţia curţii de plimbare), inclusiv la vizite şi sunt însoţiţi de agenţi cu cagule.

„Mascații” sunt o prezenţă constantă în întrega secţie, iar cu ocazia vizitei s-a putut constata că ordinul ANP pentru montarea ecusoanelor cu numere de identificare pe uniformele mascaților nu a ajuns încă la cunoștința conducerii penitenciarului și deci nici nu a fost pus în aplicare. Există număr de identificare numai pe cască, la spate însă de cele mai multe ori intervenția nu se face cu cască ci doar cu cagule. APADOR-CH cere ANP să verifice dacă deciziile sale cu privire la renunţarea la cagulă, inscripţionarea pe cască şi obligaţia de a purta ecusoane la vedere sunt aplicate în toate penitenciarele.

Cazul Alexandru Valentin Toboșaru

Reprezentantele asociației au discutat cu Alexandru Valentin Toboșaru care a relatat că în ziua de 8 august 2013, colegul său de cameră A.C.N. și-a bătut un cui în cap, moment în care a intervenit grupa de ”mascați” a penitenciarului, care a acționat în forță. Ulterior și el a amenințat că se va tăia cu o oglindă la gât. În timpul acțiunii, unul dintre agenții din grupa de intervenție l-a călcat pe Al. Toboșaru pe mâna stângă în zona încheieturii și i-a aplicat mai multe lovituri pe spate. Așa cum rezultă din dosarul medical al deținutului în urma incidentului Al.Toboșaru a suferit o contuzie la mâna stângă și i-a fost pusă o atelă gipsată. Pentru leziunile suferite deținutul a solicitat eliberarea unui certificat medico-legal, document care la data vizitei nu se afla la dosarul medical. Din relatările deținutului și a colegului său de cameră A.C.N, acest incident nu a fost filmat de către angajații penitenciarului, fapt ce ridica suspiciuni asupra modului de a acționa a trupei de intervenție. La data de 14 august 2013 pe fondul unui refuz de a intra în camera de deținere, grupa de intervenție a acţionat din nou, De data aceasta Al. Toboșaru a fost culcat la podea şi a suferit o contuzie la genunchiul drept. I s-a pus o atelă gipsată. Aceasta intervenție a fost filmată de angajații penitenciarului. La momentul vizitei Al. Toboșaru purta o fașă elastică la genunchi și se deplasa cu ajutorul unei cârje. Din fișa medicală a deținutului a reieșit că acesta a mai suferit în anul 2010 o entorsă la genunchiul drept și a fost supus unor controale ortopedice de-a lungul anilor.

Incidentele în care a fost implicat deținutul Al.Toboșaru au survenit în contextul unor neînțelegeri cu alți deținuți și a revoltei acestuia că angajații penitenciarului nu intervin pentru a stopa aceste conflicte. Este într-adevăr greu de crezut că un psiholog la peste 900 de deținuți poate gestiona aceste manifestări specifice mediului penitenciar, în contextul unui număr mare de deținuți cu tulburări de comportament de tip antisocial.

În contextul acestei stări conflictuale existente între diferiți deținuți APADOR-CH consideră că este necesar ca reprezentanții penitenciarului să găsească soluții alternative de a pune capăt conflictelor dintre deținuți, iar forța să fie folosită doar ca ultimă soluție. Asociația recomandă filmarea tuturor intervențiilor grupei de mascați pentru a se putea analiza daca intervenția era justificată și mai ales modul de a acționa a membrilor grupei de intervenție.

2.4. Asistenţa medicală

Serviciul medical este asigurat de un singur medic şi 8 asistenţi medicali, dintre care un asistent farmacist, un tehnician dentar și unul registrator. Când medicul este în concediu, cum era și la momentul vizitei, este suplinit de un asistent medical coordonator.

Asistentul a declarat că deținuții sunt trasportați pentru consultații la Policlinica Târgoviște, dar care nu are medici pentru toate specializările, și atunci se mai apelează și la spitalele din alte penitenciare sau la cele civile apropiate. O situație semnalată atât de asistent, cât și de directorul penitenciarului este aceea că unii medici din policlinică refuză să mai consulte deținuți pe motiv că unii dintre aceștia au reclamat în trecut personalul medical sau au dat diverși medici în judecată. Acesta ar fi motivul pentru care durează foarte mult programarea unui deținut la un consult la policlinică.

Dat fiind raportul disproporționat între numărul deținuților și personalul medical al penitenciarului, numărul consultațiilor zilnice este foarte mare – 166 în medie pe zi lucrătoare. Asta ar însemna cam 2-3 minute pentru fiecare deţinut ceea ce impietează, în mod evident, asupra calităţii actului medical. APADOR-CH solicită măsuri urgente pentru asigurarea asistenței medicale corespunzătoare.

La infirmerie există și șapte paturi pentru deținuții cu diverse afecțiuni ce necesită supraveghere, precum și două camere de izolare pentru cei cu boli contagioase. Asistentul afirmă că nu s-au mai făcut în ultimii ani testări pentru depistarea virusului HIV sau a hepatitei, și nici nu se dau prezervative deținuților, deși chiar cu o zi înainte de vizita APADOR-CH avusese loc o agresiune sexuală asupra unui deținut, care fusese transportat la IML pentru consultație și constatare.

APADOR-CH cere asigurarea distribuirii de prezervative pe durata detenţiei, fie direct în camerele de detenţie, fie prin intermediul cabinetului medical, fără nicio formalitate sau evidenţă. Este cea mai simplă şi mai puţin costisitoare metodă de prevenire a bolilor cu transmisiune sexuală.

2.5. Activitatea cultural – educativă

Personalul compartimentului este compus din 13 cadre (inclusiv preotul ortodox), din care un psiholog, un asistent social, șase educatori şi patru agenți. Conducerea penitenciarului admite că un singur psiholog este insuficient la numărul mare de deținuți și că practic există deținuți care trec prin penitenciar fără să fie văzuți vreodată de psiholog.

Programele uzuale educative derulate de ANP sunt, teoretic, în curs și aici, dar practic cea mai mare parte a deținuților nu sunt cuprinși în vreunul. Directorul afirmă că nu pot fi derulate programe educative de calificări în diverse meserii cu deținuții închiși în regim de maximă siguranță, pentru că nu se încadrează, conform legislației, în categoria celor care mai au puțin timp până la liberare. În plus, cei care sunt în arest preventiv nu sunt nici ei eligibili pentru calificări, neavând încă stabilită pedeapsa. Întrebați ce fac toată ziua, deținuții din arest preventiv au spus că nu fac nimic, în afară de activitățile curente – masă, plimbat în curte sau curățenie. Unul dintre ei a spus că nici pe preot nu l-au văzut vreodată.

În Pavilionul 1 este amenajat un club cu două camere – una pentru activități diverse și una dotată cu o masă de ping pong. La momentul vizitei APADOR-CH clubul a fost deschis și după toate aparențele nu fusese folosit demult. Directorul admite că pusese masa de ping pong în urmă cu două săptămâni, dar că nu știe cum s-o folosească pentru că nu poate organiza un campionat între deținuți, cei de la maximă siguranță neavând voie să interacționeze între camere.

Conducerea penitenciarului a afirmat că nu a mai făcut angajări din 2009 și că are multe posturi neocupate atât la serviciul socio-educativ, cât și la alte compartimente, și că acestea rămân neocupate din două motive: unele sunt blocate prin ordonanță de urgență la nivel național, iar altele nu se ocupă fiind neatractive pentru aboslvenții școlilor de poliție sau de gardieni.

APADOR-CH consideră că neatragerea în activități educativ-culturale a deținuților împiedică reinserţia socială a acestora, dar mai ales contribuie la menținerea unei stări de spirit negative în rândul deținuților. În plus, în unele camere nu există nici televizor sau alte surse de informare. Asociația recomandă diversificarea programelor educative şi ocupaţionale pentru deţinuţi;

2.6 Judecătorul delegat

Judecătorul delegat se află la al treilea mandat – este de 7 ani în funcție în Penitenciarul Mărgineni. Acesta s-a plâns de penuria de consumabile, aspect semnalat și de directorul închisorii. A afirmat că acordă audiențe zilnic unui număr mare de deținuți – 4300 de audiențe numai în 2012 – și că este informat ori de câte ori există incidente în penitenciar, în special dacă există intervenții ale grupelor de „mascați”. Aceștia, conform directorului, înregistrează cu cameră video intervențiile, iar înregistrările pot fi vizualizate la cererea judecătorului delegat. Totuși, mai mulți deținuți s-au plâns că judecătorul delegat nu le-a dat răspunsuri la problemele semnalate, dar nici nu au făcut plângeri scrise la acesta, ci numai verbale.

2.7. Atelierul de tâmplărie

20 dintre deținuți lucrează în atelierul penitenciarului. Confecționează uși din lemn, sculptează figurine de șah sau leagă cărți pentru Universitatea București. Atmosfera în atelier pare a fi una dintre cele mai relaxate din unitate.

Conducerea penitenciarului afirmă că a devenit foarte greu în ultima vreme să mai găsească deținuți cu pedepse pretabile la activitățile de deservire sau pentru a fi folosiți la lucru. Majoritatea celor închiși la Mărgineni sunt condamnați pentru trafic de droguri, de persoane sau crimă organizată, infracțiuni incompatibile cu activitățile lucrative în penitenciar.

2.8. Magazinul

Magazinul din incinta penitenciarului este foarte bine aprovizionat, inclusiv cu fructe și legume și legume proaspete, și are prețuri similare cu cele de supermarket. Majoritatea deținuților aveau în camere mâncare sau produse cumpărate, chiar dacă unii se plângeau că prețurile sunt mari.

3.Concluzii şi recomandări

În penitenciar este vizibilă starea de nervozitate a deținuților, generată de condițiile proaste de detenție, de lipsa apei, de calitatea slabă a hranei, de supraaglomerare și de lipsa activităților alternative.

APADOR-CH recomandă următoarele:

  • rezolvarea problemelor legate de aprovizionarea cu apă;
    urgentarea alocării fondurilor necesare pentru reparații capitale la Pavilionul 2;
    igienizarea blocului alimentar sau, ca măsură alternativă, externalizarea serviciului (contracte cu firme de catering). În acest fel, administraţia penitenciară ar fi degrevată de obligaţiile de procurare a materiilor prime şi de pregătire a hranei şi s-ar elimina suspiciunile privind cantitatea şi calitatea alimentelor folosite (în principal carnea).

Alte concluzii și recomandări sunt incluse în raport.

Nicoleta Popescu
Dollores Benezic

Raspunsul ANP in acest caz