Raport asupra vizitei la penitenciarul Bucuresti – Rahova

12.11.2002
Print Friendly, PDF & Email

In ziua de 12 noiembrie
2002, doi reprezentanti ai APADOR – CH au vizitat penitenciarul Bucuresti
– Rahova.

Reprezentantii asociatiei
si-au propus ca obiective o scurta discutie cu directoarea unitatii, vizitarea
blocului alimentar, a sectorului destinat executarii pedepselor disciplinare
cu izolarea si regim restrictiv si o discutie cu detinutii Cristian – Alexandru
Bamfi, Florea Dragan si Paul Surdu.

1.     
Discutia cu directoarea penitenciarului

La data vizitei, in penitenciar
se aflau 1991 de detinuti, dintre care 145 erau femei (140 de adulte si 5 minore),
153 de minori, 806 recidivisti si 1032 nerecidivisti.

Unitatea este una din foarte
putinele din Romania care nu se confrunta cu fenomenul supraaglomerarii. La
o capacitate normata de 2174 de locuri, raportata la numarul total al detinutilor,
rezulta un “indice de ocupare” de 91, 58%. La ferma agricola proprie,
de la Bragadiru erau cazati 40 de detinuti, aflati in regim fara paza.

Incepand cu luna septembrie
anul acesta, un numar de 30 de detinuti sunt folositi in constructii pe un santier
apartinand Regiei Autonome “Monitorul Oficial”.

Numarul detinutilor condamnati
pe viata era de 37, toti fiind cazati intr-o singura sectie. Doamna directoare
a precizat ca la nivelul conducerii unitatii acestei categorii de detinuti i
se da o atentie aparte. Compartimentul cultural – educativ are programe
speciale cu ei, vizand mai ales buna cunoastere a lor, a problemelor si nevoilor
pe care ei le au. In ultimele luni, detinutii pe viata au participat la activitati
care presupun o buna incredere reciproca intre ei si cadrele unitatii. Conducerea 
organizat cu toti acesti detinuti o intalnire la clubul unitatii iar cu o alta
ocazie ei au participat, alaturi de alti detinuti, din alte categorii, la un
spectacol de teatru prezentat in unitate. Zilnic sunt scosi la plimbare, fara
catuse, iar sambata si duminica pot sa joace fotbal. Se intentioneaza amenajarea
unui teren de fotbal separat, pentru a crea conditii acestor detinuti sa iasa
zilnic sa joace fotbal.

In incinta penitenciarului
este in curs o investitie importanta a Directiei Generale a Penitenciarului,
construirea unui spital propriu de chirurgie. Spitalul va acoperi in aceasta
specialitate nevoile sistemului penitenciar, fapt ce va evita in viitor actualele
dificultati derivand din internarea detinutilor in spitale din reteaua Ministerului
Sanatatii (paza detinutilor bolnavi, costuri mai mari ale serviciilor medicale
etc).

Reprezentantii asociatiei
au fost surprinsi sa afle ca exista un ordin al DGP care stabileste ca la camerele
detinutilor pe viata trebuie sa existe doua randuri de grilaje metalice.

Directoarea penitenciarului
a precizat ca de la venirea sa, in martie 2002, in unitate nu au fost folosite
in absolut nici un caz lanturi pentru imobilizarea detinutilor.

2.     
Vizita la blocul alimentar

Meniul zilei fusese urmatorul:
dimineata – la comun si la regim (194 de portii), ceai, branza, marmelada
si biscuiti (diabeticilor li s-au dat oua si lapte); la pranz – la comun
si regim, ciorba de legume si tocanita de cartofi cu carne; seara – la
comun, paste fainoase cu sos si carne de porc iar la regim, paste fainoase cu
lapte. Pentru masa de pranz si cea de seara fusesera scoase de la depozit 99
kg de carne de porc, 51 de kg de subproduse si 100 de kg de slanina. 

In felul doi de la comun
existau practic numai bucati de slanina (desi cantitatea de carne inscrisa in
documentele contabile era egala cu cea de slanina), iar “carnea”
pentru felul doi de la regim, aflata intr-un vas separat,  insemna aproape
numai oase si grasime. “Carnea” pentru prepararea mesei de seara,
aflata in frigider, insemna si ea aproape numai grasime.

In unitate se gatisera si
circa 800 de portii pentru aresturile Politiei Capitalei.

3.     
Vizita la camerele de izolare si regim restrictiv

Camerele pentru izolare,
in numar de trei, sunt amenajate identic: fara ferestre, deci si fara lumina
naturala, un pat din beton si un WC turcesc, in camera, fara a fi separat prin
absolut nimic de restul incaperii. In opinia APADOR-CH, folosirea in astfel
de conditii a WC-ului supune detinutii unui tratament degradant. Un tratament
asemanator poate fi considerat si faptul ca in camera nu patrunde lumina naturala
si ca aerisirea camerei se poate face numai atunci cand supraveghetorii deschid
usa camerei (usa da in holul sectiei si are montate doua randuri de grilaje
metalice). Conditiile foarte proaste de la izolare sunt agravate de regula dupa
care de la desteptare si pana la stingere detinutilor li se ridica cazarmanentul
si lenjeria de pat.

In camera de regim restrictiv
se afla un singur detinut, Georgica Milea, in varsta de 20 de ani (camera avea
patru paturi). Grupul sanitar consta dintr-o incapere separata avand un dus,
un jgeab din beton cu trei robinete si o cabina cu un WC turcesc. Din datele
de care dispune conducerea penitenciarului rezulta ca in toamna anului 2001,
Georgica Milea ar fi ucis, in penitenciarul Jilava, unde era inchis, un detinut
(la Jilava el era inchis pentru ca in libertate ar fi comis o tentativa de omor).
Directoarea penitenciarului a precizat ca atunci cand a venit la Rahova, in
vara acestui an, Milea se afla practic intr-o stare de “animalitate”
(era ca un “animal haituit”, foarte speriat cand ii vedea pe subofiteri,
incapabil sa vorbeasca sau sa comunice in vreun alt fel cu cineva). Potrivit
cadrelor unitatii, in lunile petrecute la Rahova, Milea a “facut mari
progrese”, mai ales in sensul ca prezenta subofiterilor nu-l mai sperie
iar educatorii si celelalte cadre pot sa comunice intr-o anumita masura cu el.
Reprezentantii APADOR-CH au constatat ca detinutul are probleme grave de vorbire
(cand i se pune o intrebare abia reusind sa articuleze cateva silabe) si ca,
practic, este intr-o stare de totala inconstienta (ii este greu sa spuna pana
si cum il cheama, cati ani are, pentru ce se afla in penitenciar si in camera
respectiva etc). Reprezentantii asociatiei au exprimat rezerve cu privire la
masura luata impotriva lui Milea – regim restrictiv – mai ales in sensul
ca aceasta s-ar justifica in vreun fel, inclusiv sub aspectul eficacitatii ei.
Argumentul cadrelor a fost ca daca ar fi tinut la un loc cu alti detinuti, Milea
ar putea sa fie o amenintare pentru colegii lui ori acestia ar putea sa abuzeze
de el (inclusiv sexual, asa cum se pare ca s-a intamplat la penitenciarul Jilava).
Potrivit reprezentantilor penitenciarului, in cadrul procesului in care a fost
condamnat pentru tentativa de omor, expertiza medico – legala a stabilit
ca de Milea avea “discernamant diminuat”. Insa din ceea ce au observat
reprezentantii APADOR-CH si din explicatiile psihologului unitatii si ale altor
cadre rezulta aproape cu certitudine ca Milea este complet lipsit de discernamant.
Cazarea detinutului in camera de regim restrictiv pare fara alternativa mai
ales in conditiile in care in Romania nu exista un cadru legislativ si institutional
adecvat care sa trateze, din punct de vedere judiciar si medical, cazuri precum
cel al lui Georgica Milea. O imprejurare care inmulteste semnele de intrebare
cu privire la acest caz este ca de la transferarea detinutului in penitenciarul
Rahova, de circa patru sau cinci luni, parchetul nu a facut nici un fel de acte
de cercetare, care sa-l implice in vreun fel, in legatura cu presupusul omor
pe care acesta l-ar fi comis in penitenciarul Jilava.

La clubul sectiei detinutilor
pe viata se aflau doi detinuti care tocmai se pregateau sa inceapa o partida
de biliard. Din discutia cu cei doi a reiesit ca sunt destul de multumiti de
conditiile de aici si de comportamentul personalului. La plimbare ies zilnic,
de luni pana duminica, cate circa doua ore. La club pot sa iasa o data la doua
zile pentru a juca biliard, tenis de masa, sah sau pentru ore de limba romana,
de engleza (cu unul din colegii lor) sau matematica. Unii dintre ei lucreaza
goblenuri si decoruri pentru piesele de teatru jucate in penitenciar de detinuti.
Doamna psiholog are periodic activitati cu ei, pe grupuri constituite in functie
de preferintele detinutilor, de personalitatea si nevoile lor. In incapere era
destul de frig intrucat pana la data vizitei in penitenciar nu se daduse inca
drumul la caldura.

4.     
Discutia cu detinutii Cristian – Alexandru Bamfi si Florea Dragan

In data de 28 octombrie
2002, in timp ce colegii din camera urmareau un meci de fotbal la televizor,
Cristian – Alexandru Bamfi, care acuza dureri de stomac, a batut in gratiile
de la camera solicitandu-i supraveghetorului sa-l scoata la infirmerie. Supraveghetorul
i-a reprosat ca a batut prea insistent in gratii si ca l-ar fi injurat; in realitate,
insa, sustine detinutul, el il injurase pe unul din colegii de camera. Deranjat
de cele intamplate, subofiterul (“domnul Paul”) a intrat in camera
si le-a ordonat tuturor detinutilor sa sara din paturi si sa se culce cu fata
in jos. Pentru ca nu apucase sa execute dispozitia subofiterului, Dragan Florea,
un detinut in varsta de aproape 60 de ani, a fost tras din pat de acesta, de
la nivelul al doilea de paturi, a cazut pe pardoseala din ciment  si si-a
fracturat calcaiul piciorului drept. Dupa ce a cazut din pat, detinutul a mai
primit si doua picioare in coaste de la subofiter. Conducerea unitatii l-a caracterizat
pe Dragan Florea ca pe un detinut care “nu ne-a facut nici un fel de probleme”.

Pentru ca ii era tot mai
rau, Cristian – Alexandru Bamfi a fost dus in cursul noptii la infirmerie
iar de acolo la unul din spitalele civile din Bucuresti (din documentele de
la cabinetul medical nu a fost clar daca la Spitalul Universitar Bucuresti sau
la cel de Urgenta din Floreasca). La spital, s-a constatat ca Bamfi suferea
de o gastroenterocolita acuta, ceea ce arata ca insistenta sa in a cere supraveghetorului
sa-l scoata la infirmerie a fost deplin justificata. Iar imprejurarea aceasta
face practic de neinteles faptul ca pentru cele intamplate in seara de 28 octombrie,
pentru “atitudine necuviincioasa fata de cadre”, Bamfi a fost pedepsit
disciplinar nici mai mult nici mai putin decat cu 10 zile de izolare. Contrar
reglementarilor DGP in materie, el nu a fost audiat de comisia de disciplina.
Mai mult, detinutul a aflat de invinuirile care i se aduceau si de pedeapsa
care i-a fost aplicata numai in momentul in care “un ofiter de la paza”
a venit in camera si l-a luat pentru a-l introduce la izolare. Din fisa medicala
a detinutului a reiesit ca Cristian – Alexandru Bamfi a mai fost dus o
data la spital (la spitalul Universitar Bucuresti), prezentand “contuzii
cu excoriatii la mana dreapta”. Examinand dosarul care ii fusese intocmit
pentru cele 10 zile de izolare, reprezentantii APADOR-CH au constatat lipsa
piesei cele mai importante in asemenea dosare, declaratia celui pedepsit (precum
si faptul ca nicaieri nu era consemnata imprejurarea ca Bamfi ar fi refuzat
sa dea o asemenea declaratie). Una din mai multele consecinte – injuste,
in opinia reprezentantilor asociatiei – ale masurilor luate impotriva
lui Cristian – Alexandru Bamfi a fost si separarea celor patru frati Bamfi,
aflati cu totii pana atunci in aceeasi camera, in patru camere diferite.

Florea Dragnea a ajuns si
el in aceeasi zi la spital (la Spitalul de Urgenta Floreasca), unde, potrivit
declaratiilor sale si actelor pe care reprezentantii APADOR-CH le-au vazut la
cabinetul medical, s-a constatat ca a avut “fractura de calcaneu”
iar piciorul i-a fost imobilizat in gips pentru 45 de zile. La data vizitei,
detinutul se pregatea sa sesizeze Parchetul militar cu privire la agresiunea
subofiterului. El a solicitat serviciului medical al unitatii sa-i asigure medicamentele
de care are nevoie intrucat familia sa nu are posibilitati sa i le cumpere.

5.     
Discutia cu detinutul Paul Surdu

Detinutul a sesizat reprezentantilor
APADOR-CH ca de circa patru luni si jumatate i s-a interzis, fara sa i se spuna
de ce, sa mai primeasca vizite la masa (de care beneficiaza detinutii care nu
ridica nici un fel de probleme) si a fost trecut in categoria celor care pot
primi numai vizite “la cabina” (detinutii considerati “periculosi”
si, potrivit Ordinului DGP nr 3320 din 12 noiembrie 2001, detinutii “consumatori
de droguri”). Cadrele de la compartimentul “evidenta” au aratat
reprezentantilor asociatiei un formular tipizat, intitulat “Declaratie”,
intocmit la 14 mai 2002 la spitalul penitenciar Jilava si semnat de Paul Surdu,
prin care acesta ar fi recunoscut ca este “consumator de droguri”.
(Initial, reprezentantilor asociatiei li se spusese ca detinutul ar fi considerat
consumator de droguri pe baza unei adnotari de pe coperta dosarului facuta de
politistii sectiei 14 din Bucuresti). Paul Surdu a insistat, in discutia cu
reprezentantii asociatiei, ca nu este consumator de droguri si ca la spitalul
penitenciar Jilava a fost intr-adevar intrebat daca consuma droguri, insa raspunsul
sau a fost negativ. Reprezentantii serviciului de paza si tratament si cei de
la compartimentul de evidenta au motivat categorisirea lui Surdu drept consumator
de droguri si printr-o hotarare de sanctionare a detinutului datata 25 mai 2001,
document in care se precizeaza ca Surdu a fost sanctionat pentru si-ar fi “injectat
un praf alb”. Numai ca din documentele din dosar nu rezulta, si nici cadrele
respective nu au putut face vreo dovada in acest sens, ca “praful alb”
ar fi fost un narcotic. In schimb, pentru reprezentantii asociatiei a fost destul
de relevant faptul ca procurorul unitatii a admis contestatia detinutului si
a schimbat pedeapsa pe care comisia de disciplina i-a aplicat-o, 10 zile de
izolare severa, in… mustrare. Mai trebuie precizat si faptul ca Paul Surdu
nu se afla in evidentele serviciului medical cu privire la detinutii consumatori
de droguri. Fata de aceasta situatie, reprezentantii APADOR-CH au fost nevoiti
sa ia in considerare doua ipoteze. Prima, ca formularul semnat de Paul Surdu
a fost completat gresit din neatentie, iar a doua ca trecerea, fictiva, a detinutului
in categoria consumatorilor de droguri (si supravegherea lui severa la vizite)
are legatura cu plangerile pe care acesta le-a facut la Parchetul militar impotriva
unor cadre din penitenciarul Rahova care, cu mai mult timp in urma, l-au batut.
In favoarea celei de-a doua ipoteze pare sa fie si imprejurarea ca Paul Surdu
a fost pedepsit in repetate randuri pentru “atitudine necuviincioasa fata
de cadre”.

6.     
Concluzii

Sub unele din aspectele
pe care reprezentantii APADOR-CH le-au avut in vedere s-au constatat anumite
imbunatatiri in comparatie cu vizita precedenta, din septembrie 2000. Asociatia
considera cat se poate de bine venita atentia sporita pe care actuala conducere
a penitenciarului o da categoriei detinutilor pe viata, mai ales ocuparii timpului
lor. De asemenea este de notat faptul ca incepand cu luna martie anul acesta,
odata cu numirea doamnei directoare, penitenciarul a renuntat complet la folosirea
lanturilor impotriva detinutilor.

APADOR-CH considera drept
injusta – si evident neregulamentara din punctul de vedere al procedurilor diciplinare
– sanctionarea detinutului Cristian – Alexandru Bamfi. Reprezentantii
asociatiei au constatat ca in penitenciar continua practica pedepsirii detinutilor
pentru “atitudine necuviincioasa” la adresa personalului si ca la
nivelul comisiei de disciplina si a conducerii unitatii se impune in continuare
mai multa atentie ca supraveghetorii sa nu fie excesivi si subiectivi in relatiile
pe care le au cu detinutii. Asociatia considera injusta pedepsirea detinutului
Bamfi cu 10 zile de izolare mai ales in conditiile in care solicitarea acestuia
de a fi scos de urgenta la cabinetul medical s-a dovedit complet legitima.

APADOR-CH solicita conducerii
unitatii sa faca verificari proprii in cazul agresarii detinutului Florea Dragan,
sa ia masurile care se impun si sa faciliteze detinutului sesizarea Parchetului
militar.

Asociatia apreciaza ca este
destul de posibil ca trecerea nejustificata a detinutului Paul Surdu in categoria
consumatorilor de droguri (si in categoria celor vizitati “la cabina”)
sa fie in legatura cu plangerile pe care el le-a adresat Parchetului militar
impotriva cadrelor care l-au batut. Asociatia solicita conducerii penitencarului
sa analizeze situatia detinutului, sa dispuna masurile care se impun si sa descurajeze
comportamentul resentimentar si sicanator al cadrelor fata de el. 

APADOR-CH considera ca este
necesar ca penitenciarul sa faca demersurile care se impun pentru ca organele
in drept sa clarifice invinuirea care i se aduce detinutului Georgica Milea
ca si-ar fi ucis un coleg in penitenciarul Jilava. Este necesar ca penitencarul
sa continue, cu posibilitatile pe care le are,i ”recuperarea” si
ingrijirea acestui detinut.

Asociatia considera ca este
necesara reamenajarea camerelor de izolare intrucat conditiile actuale din aceste
spatii echivaleaza cu un tratament inuman si degradant.

Este de asemenea necesar
sa se dea o mai mare atentie folosirii intregii cantitati de alimente, in special
a carnii, la prepararea hranei detinutilor. Fata de vizita precedenta, mancarea
arata mai bine, insa lipsa aproape completa a carnii a ramas aceeasi problema
serioasa. 

Manuela Stefanescu
Valerian Stan