Raport asupra vizitei la Penitenciarul Baia Mare

14.12.2006
Print Friendly, PDF & Email

La data de 14 decembrie 2006, două reprezentante ale Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România (APADOR-CH) au vizitat Penitenciarul Baia Mare. Ultima vizită în acest penitenciar a avut loc la data 14 iulie 2005.

1. Aspecte generale

Penitenciarul cu regim de maximă siguranţă este destinat, în special, persoanelor condamnate din
judeţul Maramureş şi nu are secţii exterioare.

1.1.  Efective deţinuţi şi cadre

La data vizitei, în penitenciar se aflau 566 deţinuţi, dintre care 545 de bărbaţi şi 21 de femei.
Intre deţinuţii de la Baia Mare, 36 erau arestaţi preventiv şi 27 condamnaţi doar în primă instanţă.

Faţă de capacitatea de deţinere a unităţii potrivit normei de 6 m.c.aer/deţinut, care este de 540 de locuri, numărul paturilor rămâne în continuare foarte mare, la data vizitei fiind instalate 760 de paturi, chiar dacă se înregistrează o scădere faţă de iulie 2005. Dacă se ia în considerare faptul că suprafaţa efectivă a spaţiilor de cazare – a camerelor de detenţie – este de numai 1200 m.p., aplicând norma recomandată de Comitetul Pentru Prevenirea Torturii (CPT) de minim 4 m.p.
necesari pentru fiecare deţinut, rezultă că penitenciarul ar putea caza maxim 300 de persoane. Întrucât în prezent numărul acestora este aproape dublu, rezultă că supraaglomerarea rămâne o
problema la Baia Mare, chiar dacă a scăzut faţă de cea existentă la data ultimei vizite a Asociaţiei.

Asociaţia recomandă, ca măsură imediat până la rezolvarea problemei, scoaterea paturilor nefolosite care aglomerează inutil camerele de detenţie.

Clasificarea pe regimuri de detenţie potrivit noii legi a executării pedepselor nr. 275/2006 era în curs, deţinuţii fiind audiaţi de comisia de clasificare. 4 deţinuţi fuseseră încadraţi în categoria  regim de maximă siguranţă iar alţi 186 la regim închis, în timp ce numai 5 persoane fuseseră
încadrate la regimul semi-deschis. Termenul pentru finalizarea încadrării de către comisia de individualizare este 18 ianuarie 2007. Nicio persoană nu mai executa pedeapsa în regim restrictiv”, după intrarea în vigoare a noii legi a executării pedepselor, care a eliminat această sancţiune.

Circa 40 % din efectivul de persoane deţinute erau scoase la muncă. Majoritatea lucrau la
reparaţii curente (23 de persoane) şi deservire (48) în interior şi la confecţionat încălţăminte, în camerele de deţinere, pe baza unui contract pe care penitenciarul l-a încheiat cu firma RILUG. Zece femei lucrau într-un atelier instalat pe secţia lor, la confecţionat cabluri electrice pentru maşini de spălat, ca urmare a unui contract cu firma DIETER EIFLER, firma care le-a pus la dispoziţie utilajele. Contractul urma să fie extins la alte 15 deţinute de la 1 ianuarie 2007 In decembrie a fost încheiat un contract cu o firmă de confecţionat ansamble metalice, pentru care urma să lucreze 20 de deţinuţi, cu posibilitatea de a obţine şi calificare.

25 de deţinuţi au lucrat în exterior la ecologizarea râului Săsar, pe baza unui contract u Primăria Baia Mare care urma să fie reînnoit pentru 2007.

Ca şi în alte penitenciare, nici la Baia Mare nu exista o modalitate standard de comunicare a valorii veniturilor lunare ale deţinuţilor. Aceştia pot afla cât au câştigat într-o lună numai de la şeful biroului de organizare a muncii, dacă solicită să fie informaţi verbal. Directorul penitenciarului a
acceptat sugestia reprezentantelor asociaţiei de a comunica în scris fiecărei persoane care munceşte, suma primită lunar.

Din 201 cadre, 140 lucrează în sectorul operativ, din care 28 la pază perimetru. Sunt vacante 59 de posturi. In aceste condiţii, la care se adaugă faptul că cei din sectorul operativ lucrează în schimburi, raportul dintre cadre şi deţinuţi, pe fiecare schimb (în ipoteza că există 3 schimburi), este mult mai mare de 5 deţinuţi (aproximativ dublu) pentru fiecare cadru, cum prevede recomandarea Comitetul pentru prevenirea Torturii.

1.2.  Spaţiile destinate deţinuţilor

Spaţiile destinate deţinuţilor au rămas cam aceleaşi din anii ’70. Renovările şi amenajările demarate relativ recent sunt doar parţial finalizate. Insă camerele vizitate de reprezentantele
asociaţiei, sala de duşuri, blocul alimentar aveau, în general, un aspect cel puţin impropriu locuirii sau destinaţiei prevăzute pentru acestea.

Potrivit directorului penitenciarului, chiar în ziua vizitei se ţinea licitaţia pentru proiectarea unui nou pavilion modern, cu o capacitate de 700 de locuri, investiţie pentru care s-au obţinut deocamdată primele 100 de milioane de lei vechi. 

Având în vedere că încă de la vizita precedentă, în urmă cu un an şi jumătate administraţia penitenciarului promitea demararea lucrărilor, asociaţia recomandă urgentarea procedurilor, astfel încât construcţia noului pavilion să înceapă cât mai curând.
Cele câteva amenajări recente, pe care deţinuţii se pare că le apreciază, erau o sală de forţă
acoperită şi o bază sportivă reamenajată în locul unei foste hale industrială din incinta penitenciarului, aceasta putând servi şi ca sală de spectacole, dat fiind că dispune de o scenă
şi de instalaţie de iluminare nocturnă. Patru camere din penitenciar erau aproape renovate –
două foste camere de izolare severă şi alte două camere mari în care anterior renovării erau instalate câte 39 de paturi . Fostele camere de izolare, fuseseră reamenajate complet, refăcută
pardoseala, pereţii, instalaţia de încălzire şi grupul sanitar propriu, urmând să aibă fiecare câte patru locuri. Cele două camere mari care urmau să aibă fiecare câte 20 de locuri fuseseră renovate similar, cu diferenţa că grupul sanitar fusese mult lărgit şi se compunea din trei cabine de toaletă şi un hol de dimensiuni mari care să poată fi folosit şi ca loc pentru fumat. Cele patru camere mai aşteptau doar montarea instalaţiilor la grupurile sanitare, urmând a fi ocupate până la sfârşitul lunii decembrie.

Asociaţia apreciază iniţiativa demarării acestor lucrări de renovare, ca şi rezultatul obţinut care oferă condiţii acceptabile de cazare pentru deţinuţi în ce priveşte igiena şi spaţiul disponibil. Potrivit administraţiei penitenciarului, există deja un plan de reparaţii capitale care va cuprinde toate secţiile.

APADOR-CH solicită Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor să sprijine realizarea acestui plan prin acordarea fondurilor necesare  extinderii lucrărilor de renovare la toate  celelalte camere de detenţie.

Perspectivele de ameliorare a calităţii mediului de viaţă al peroanelor deţinute la Baia Mare ţin şi de apropiata desfiinţare a fermei zootehnice (GAZ), care se află la numai 30 de metri de spaţiile de cazare din penitenciar. Desfiinţarea GAZ de la 1 ianuarie 2007 ar rezolva, potrivit directorului penitenciarului, şi problema şobolanilor. Perimetrul destinat în prezent GAZ ar urma să fie reamenajat ca ateliere de producţie pentru deţinuţi.

Potrivit conducerii, s-a refăcut licitaţia pentru magazinul alimentar din incinta penitenciarului, chioşcul urmând să fie mutat în sectorul de deţinere pentru a uşura accesul persoanelor deţinute. Directorul a avut, de asemenea, iniţiativa constituirii unei comisii care va monitoriza preţurile practicate de punctul comercial.

2. Protestele deţinuţilor din 9-11 decembrie 2006

Si la Baia Mare s-au înregistrat proteste, în aceeaşi perioadă cu cele din alte penitenciare din România, după ce, în luna septembrie 2006, mai avuseseră loc alte proteste ale deţinuţilor, puse pe seama numirii noului director, proteste de care o parte din cadre nu ar fi fost străine.

Potrivit directorului penitenciarului, circa 120 de persoane au refuzat hrana oferită de
penitenciar şi s-au manifestat gălăgios, cerând “dreptate şi libertate” dar şi “condiţii europene de detenţie”. Unul din deţinuţi, T.M., a dorit să intre în refuz de hrană şi a fost audiat de judecătorul delegat.

In ziua de duminică, câţiva deţinuţi au incendiat câlţii din saltea şi bucăţi de pătură. La apelul de seară, deţinuţii de la camera 17 au blocat accesul în camera de detenţie, folosindu-se de paturile metalice. După discuţii purtate cu deţinuţii, aceştia au permis accesul în cameră directorului şi şefului de tură.

Protestele au continuat şi luni, când deţinuţii de la camera 17 au blocat din nou accesul în cameră. Grupa specială de intervenţie a pătruns în forţă, pentru imobilizarea unui deţinut care ar fi refuzat
transferul la instanţă. Intervenţia a fost filmată cu camera video portabilă.

Ca principală cauză a protestelor din decembrie 2006, cadrele au indicat mediatizarea excesivă a protestelor din alte penitenciare, ceea ce ar fi generat un fenomen de solidarizare între deţinuţi. Totuşi, cadrele au recunoscut că şi condiţiile de detenţie au constituit o motivaţie.

Nici cu ocazia protestelor din septembrie 2006, nici la cele mai recente, nu s-au înregistrat
agresiuni, deţinuţii cu care au stat de vorbă reprezentantele Asociaţiei, confirmând acest lucru.

3. Vizita in penitenciar

3.1.  Blocul alimentar

Blocul alimentar nu a mai fost renovat din anii ’90 si avea un aspect absolut impropriu destinaţiei sale. Pereţii şi tavanul de la bucătărie şi spălător erau negrii de funingine şi de mucegai iar faianţa era grav deteriorată. Administraţia penitenciarului a recunoscut că centrala termică care ar trebui
să deservească şi blocul alimentar cu apă caldă este subdimensionată. Pentru dezinfectare se foloseau 10 kg de sodă caustică, pe lună. Vesela era spălată în jgheaburi de ciment,  în condiţii nerecomandate din punct de vedere igienico-sanitar .

In momentul vizitei, mâncarea era gata pregătită urmând a fi distribuită pe camere.Meniul consta în ciorbă ţărănească cu carne (pentru care se folosiseră 50,6 kg de carne de porc, în carcasă, degresată) şi iahnie de fasole (pentru care se folosiseră 18,5 kg de subproduse). Carnea era
pregătită şi distribuită separat, fiecare deţinut primind câte o bucată, pentru a se evita astfel nemulţumirile legate de absenţa cărnii din felurile de mâncare distribuite. Pentru persoanele
care necesită regim hipercaloric („norma 18”) – erau prevăzute în total 15,5 kg de carne.

Potrivit responsabililor de la blocul alimentar, în penitenciar există 15 deţinuţi cu regim musulman, comun cu cel pentru diabetici. Aceştia urmau să primească la prânz ciorbă de varză şi cartofi fierţi
cu brânză. Carnea de vită lipsea complet din meniu dar  direcţiunea penitenciarului nu fusese
informată despre lipsa din stoc a acestui produs.

Pentru seară, meniul conţinea ghiveci, la comun şi griş cu lapte, pentru regim, cu tocăniţă de cartofi. Deţinuţii la regim mai primeau la ora 16.00 un supliment de mămăligă cu brânză.

In magazia de alimente se afla depozitat şi detergentul, pe lângă conserve de pastă de roşii şi saci cu cereale (orez) care nu aveau termenul de valabilitate marcat.In magazie mai existau saci cu cartofi „trataţi”, având coaja acoperită de un praf verde-albăstrui. Pâinea urma să sosească la ora 15.00 şi să fie distribuită deţinuţilor fără a fi stocată în magazie.

APADOR-CH reaminteşte că hrana deţinuţilor este încă departe de normele unei alimentaţii sănătoase. O soluţie pe care asociaţia o susţine şi care s-a aplicat, pare-se cu succes, la secţia externă de la Cluj a Penitenciarului Gherla, este externalizarea acestui serviciu. În acest fel, administraţia penitenciară ar fi degrevată de obligaţiile de procurare a materiilor prime şi de pregătire a hranei şi s-ar elimina suspiciunile privind cantitatea şi calitatea alimentelor folosite (în principal carnea).

Condiţiile în care se pregăteşte hrana deţinuţilor sunt total improprii şi pun în pericol starea de sănătate a acestora. APADOR-CH cere măsuri urgente pentru eliminarea deficienţelor semnalate.

3.2. Secţia de femei

In camera 5, erau cazate 6 persoane, fiind instalate 12 paturi Camera era curată, călduroasă, dar urmele de condens erau vizibile, deşi fusese igienizată (văruită) în urmă cu aproximativ o lună.
Camera era dotată cu grup sanitar separat, cu WC turcesc si chiuvetă numai cu apă rece. Până în urmă cu câteva luni, apa rece era oprită în timpul nopţii, situaţie de care deţinutele se plângeau şi care a fost remediată o dată cu schimbarea directorului penitenciarului.

Deţinutele au spus că merg la duş de două ori pe săptămână, câte 15 minute. Ele primesc o jumătate de săpun pe lună, o cană de detergent, 100 g de vată şi o pastă de dinţi o dată la
3 luni. Ele au voie să deţină parfumuri şi deodorante. In ce priveşte asistenţa medicală de specialitate obstetrică-ginecologie, deţinutele au spus că sunt prezentate la spitalul judeţean, cu programare prealabilă.

Deţinutele au un program zilnic de plimbare de 3 ore. Ele au dreptul lunar, la 8 apeluri telefonice şi la 3 vizite din partea familiei. Cele care muncesc, au dreptul la vizite la masă.

APADOR-CH consideră că vizitele la masă trebuie acordate numai în funcţie de clasificarea pe categorii a persoanelor pe durata detenţiei şi nu trebuie să fie condiţionate de prestarea unei munci.

Curăţenia în sectorul de detenţie la secţia de femei, nu este remunerată, însă deţinutele primesc recompense în suplimentarea dreptului la pachet sau la vizită. Ele primesc plicuri cu timbre de 4 ori pe lună, dacă solicită.

Sâmbăta, se primesc vizite din partea cultelor religioase la care participă cine doreşte fără să fie nevoie de o programare prealabilă. Deţinutele au primit de două ori şi vizita judecătorului delegat – care nu era în penitenciar la data vizitei – şi au avut posibilitatea să consulte noua lege a executării pedepselor.

Accesul la programele TV este fără întrerupere, aparatele de recepţie fiind însă aduse de persoanele aflate în detenţie. Femeile de la camera 6 au declarat că au fost scoase şi în afara penitenciarului, la teatru, la spectacol de colinde şi la căminul de bătrâni. Pentru duminica
următoare, era programată o vizită la biserica baptistă, împreună cu un grup de deţinuţi.

In cadrul secţiei de femei există şi un punct de lucru, unde lucrau patru deţinute, în tura de dimineaţă, cu program între 6.30 şi 14.30, având pauză de masă la ora 12.00.

3.3. Baia deţinuţilor

In afara secţiei pentru femei, penitenciarul Baia Mare dispune, pentru cei peste 500 de
deţinuţi, de o singură sală unde funcţionează 15 duşuri. Aceasta avea un aspect extrem de critic: faianţa era în bună parte distrusă, instalaţia de duşuri se compunea de fapt dintr-o reţea de ţevi suspendate sub nivelul plafonului, robinetul de apa caldă, unic pentru toată instalaţia de 15
duşuri, fiind acţionat din exteriorul încăperii, de către agenţii de pază.

Asociaţia recomandă renovarea cu prioritate a sălii de baie pentru deţinuţi şi instalarea de duşuri individuale.

3.4. Sala de forţă

Din august 2006, penitenciarul dispune de o sală de forţă acoperită, în care erau instalate mai multe aparate. La sală pot lucra până la 14 deţinuţi pe şedinţă, sub supravegherea unui monitor,
fost sportiv de performanţă. In sală, erau afişate vizibil regulile de securitate a folosirii aparatelor.

In cursul vizitei în penitenciar, deţinuţii şi-au exprimat satisfacţia cu privire la noua sală de forţă şi la activităţile sportive, sub coordonarea monitorului.

3.5. Camerele 16 şi 17

La camera 16, una din cele mai aglomerate din penitenciar, erau cazate 37 de persoane, fiind instalate 39 de paturi iar la camera 17 erau cazaţi 20, fiind instalate 26 de paturi, fără ca să mai rămână, practic, nici un pic de loc, în afara unor culoare înguste, între paturi, astfel încât deţinuţii sunt obligaţi să stea în pat şi ziua şi noaptea. Paturile erau dotate cu saltele vechi de 20 de ani ,
adevărate focare de infecţii.

Fiecare camera era dotată cu grup sanitar izolat de restul camerei, cu un singur WC, insuficient pentru numărul mare de deţinuţi din camere şi cu un jgheab de ciment, la care curgea numai apă rece, pe post de chiuvetă.

Camerele erau călduroase şi luminate natural. Deţinuţii din aceste camere care nu lucrau şi îşi petreceau tot timpul stând în paturi şi uitându-se la televizor.

Unul din deţinuţii de la camera 17, Istvan Vinto David s-a plâns că nu e scos la cabinetul medical şi nu primeşte medicamente. De asemenea, el s-a plâns că nu poate frecventa cursurile pe timpul iernii pentru că în şcoală este frig, fapt care nu a fost infirmat nici de responsabilii penitenciarului. Deţinutul  a recunoscut că s-a înscris la şcoală „de plictiseală”.

Mai mulţi deţinuţi de la camera 17 s-au plâns că nu au doctor în permanenţă şi indiferent ce afecţiuni ar acuza primesc invariabil paracetamol. Deţinutul Mihalca Ştefan, bolnav de ulcer şi gastrită s-a plâns că nu a primit tratament în luna august. Un alt deţinut, pe nume Ciurar Alexandru, a reclamat că nu a primit niciun tratament pentru afecţiunea sa la nivelul urechii, deşi
s-a plâns de mai multe ori de senzaţii supărătoare de zgomot în ureche. Medicul penitenciarului le-a precizat reprezentatelor asociaţiei că acest deţinut are nevoie de o proteză auditivă însă
până în prezent nu a fost iniţiat nici un demers.

Cele mai multe plângeri ale deţinuţilor de la camerele 16 şi 17 priveau lipsa asistenţei medicale. Aceştia erau relativ mulţumiţi de hrană, de calitatea pâinii şi de activitatea cu monitorul sportiv.

3.6. Asistenţa medicală

Asistenţa medicală este asigurată de un medic, pentru peste 500 de deţinuţi, medicul-şef fiind în concediu medical pentru o perioadă mai lungă, şi 6 asistenţi. In medie, medicul examinează zilnic un număr de 60 de deţinuţi iar după programul de consultaţii de 7 ore consacrat deţinuţilor,
examinează şi cadrele timp de o oră – o oră şi jumătate, pe zi.

Confruntată cu problema insuficienţei asistenţei medicale, administraţia penitenciarului a găsit soluţia detaşării unuia din medicii de la Gherla, care urma să devină efectivă în scurt timp.

Totuşi, în condiţiile în care personalul medical este, oricum, insuficient, în întreaga reţea de penitenciare, soluţia detaşărilor nu poate fi de natură să rezolve problema, fiind necesară suplimentarea posturilor de medici şi asistenţi.

Cele mai frecvente boli cronice în Penitenciarul Baia Mare sunt tulburările psihice, gastritele
şi dermatitele – toate, boli legate de condiţiile materiale (de supraaglomerare, igienă şi hrană), deosebit de precare.

Asociaţia recomandă achiziţionarea cu prioritate de saltele şi lenjerie de pat noi, fără de care nu se poate ajunge la eradicarea  bolilor de piele, indiferent dacă au fost dobândite înainte sau după transferarea deţinuţilor la penitenciar.

In anul 2006 s-a înregistrat un deces care a avut ca diagnostic infarctul, deţinutul figurând în evidenţele cabinetului cu afecţiuni cardio-vasculare. După ce i s-a făcut rău, acesta a fost transportat la spital de urgenţă, unde a şi decedat Autopsia s-a realizat la spital, cu participarea medicului din penitenciar.

La data vizitei nu exista niciun deţinut infectat cu HIV. Cabinetul avea sub observaţie
şi două cazuri de suspecţi TBC nou transferaţi în penitenciar. 12 foşti consumatori de drog sunt ţinuţi sub observaţie, împreună cu centrul anti-drog de la Cluj.

La cabinetul medical s-au înregistrat şi patru cazuri de agresiuni sexuale între deţinuţi, unitatea fiind cea care a achitat costul expertizelor medico-legale şi care a sesizat parchetul. Pe parcursul detenţiei se distribuie prezervative, la cerere, fapt confirmat şi de deţinuţi. APADOR-CH sugerează din nou ca prezervativele să fie plasate într-un loc accesibil tuturor deţinuţilor fără ca beneficiarii să fie nevoiţi să facă vreo cerere. Noua lege privind regimul executării pedepselor, include distribuirea gratuită a prezervativelor, fără nicio condiţie sau limitare sau control, ca metodă de prevenire a contaminării cu HIV

In infirmerie, erau internate, la data vizitei, 24 de persoane, majoritatea cu boli cronice.

3.7. Activitatea social – educativă

Personalul
compartimentului de asistenţă psihologică şi educaţie
este compus din 6 cadre (inclusiv preotul ortodox), dintre care doi psihologi:
unul, angajat de la 1 decembrie 2006, iar celălalt, plătit cu ora
şi lucrând exclusiv pe testarea deţinuţilor.

În prezent întreg personalul compartimentului este implicat în Comisia de individualizare a regimului de detenţie impus de noua lege a executării pedepselor.

Numai circa 30% din deţinuţi participă la programele realizate în penitenciar. Compartimentul
educativ organizează şi un curs de limba engleză. Cele mai multe dintre programe sunt orientate către femei şi tinerii din penitenciar. Problema principală rămâne, în continuare, faptul că un număr foarte mic de persoane aflate în detenţie sunt implicate în programele cultural-educative. Cum puţini deţinuţi sunt scoşi la muncă, rezultă că cei mai mulţi dintre ei rămân niciun fel de activitate în afară de plimbarea zilnică.

Există un program special, care se derulează în ultima săptămână dinainte de liberare şi care cuprinde consiliere şi „prescripţii comportamentale” şi oferă informaţii care să ajute persoanele liberate să îşi găsească un loc de muncă sau să se integreze în mecanismele de protecţie socială. În opinia asociaţiei, un program de o singură săptămână de „consiliere şi prescripţii comportamentale” pentru cei care urmează să se libereze este
insuficient pentru a asigura reinserţia socială a foştilor deţinuţi.

Asociaţia recomandă extinderea acestui program şi ca timp şi ca activităţi, în colaborare cu Serviciul de probaţiune local.

Asociaţia apreciază că departamentul socio-educativ a organizat şi activităţi în afara spaţiului de deţinere, însă numai pentru minorii care, între timp, au plecat din penitenciar. Ei au beneficiat de
vizite la  muzeul de minerale, muzeul de artă, grădina zoologică, Planetarium şi biblioteca
judeţeană. În cursul anului 2006, trei minori şi-au expus lucrările de pictură în holul Prefecturii.

Compartimentul colaborează cu Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba, aceştia deplasându-se în penitenciar de 3-4 ori pe săptămână, unde participă la comisia de individualizare a regimului de detenţie.

In fiecare duminică are loc serviciul religios în capela ortodoxă aflată în incinta penitenciarului. Celelalte culte religioase au acces în penitenciar, fără dificultăţi. Cu colaborarea cultelor, se
organizează şi ieşiri cu deţinuţii în colectivitate, de exemplu la biserica baptistă din oraş.

4. Concluzii 

Recomandările asociaţiei ca urmare a celor constatate cu ocazia vizitei în penitenciar se află cuprinse în textul prezentului raport.

Nicoleta Popescu

Adriana Dăgăliţă 

Raspuns ANP Baia Mare 2006