Raport asupra vizitei în Centrul de reținere și arestare preventivă din subordinea Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova

04.04.2014
Print Friendly, PDF & Email

La data de 4 aprilie 2014, reprezentanți ai APADOR-CH și RHRN au vizitat Centrul de reținere și arestare preventivă (CRAP) din județul Prahova.

Aspecte generale

Centrul funcționează la demisolul poliției municipiului Câmpina, fiind singurul de acest fel din județul Prahova (din decembrie 2005). Toți arestații sunt plimbați între Câmpina și Ploiești pentru cercetări, vizite medicale etc. (conform afirmației șefului de arest, cheltuielile pe nouă ani de transport ar fi putut contribui la construirea unui nou centru în Ploiești. De altfel, IPJ Prahova are în proiect construirea unui asemenea centru pe terenul unei foste unități militare).

Perioada de şedere în arest este în medie de o lună – o lună și jumătate (maximum legal este de 180 de zile). Cu o capacitate de 34 de locuri, la momentul vizitei erau găzduite 20 de persoane (18 arestați preventiv și doi condamnați definitiv, toți bărbați) în șase camere (cinci dintre ele cu șase paturi și una cu patru paturi) separat pentru fumători și nefumători. Suprafața fiecărei camere este de aproximativ 18-20 m. APADOR-CH semnalează faptul că suprafața per deținut este sub standardul de 4 mp deci camerele ar fi supraglomerate dacă toate paturile sunt ocupate. (Ar reveni cam 3,5 mp per deţinut.) De precizat că, în aresturile poliţiei, norma de cazare este tot cea veche de 6 mc per deţinut, cu toate că CPT a insistat, în raportul său după vizita din 2010, să se adopte norma de 4 mp.

Efective, spații de deținere, igienă, hrană

Personalul centrului este compus din 28 de agenți (un șef de arest, patru șefi de schimb, trei conducători auto, 20 de agenți de pază).

La depunerea în arest, pentru îndeplinirea procedurii de depunerere, persoanei arestate i se efectuează un examen medical la spitalul din Ploiești. a În situația în care persoana este reținută noaptea, aceasta este dusă întâi pentru un consult medical la spitalul civil de urgențe și apoi adusă în arest.

Există o cameră mică, curată, în care funcționează frizeria, dar arestații s-au plâns că nu se pot tunde, cererile în aceste sens fiind respinse, printre altele ,pentru că mașina de tuns este stricată. De asemenea arestații nu ai voie să dețină o mașină de tuns în camera. .

În fiecare cameră există un WC turcesc al cărui orificiu este acoperit cu un recipient din plastic umplut cu apă pentru a împiedica mirosul să se răspândească în cameră și pentru a preveni intrarea șobolanilor în camere. Salubrizarea grupurilor sanitare trebuie făcută de urgență.

Paravanul care separă grupul sanitar de restul camerei este o pânză prinsă în cuie de către cei din camere. Nu există mobilier în cameră – rafturi sau dulapuri, lucrurile fiind ținute pe jos în pungi (sub pat).

Arestații își cumpără din bani proprii materiale pentru curățenie și asigură igiena în cameră. Unul dintre arestați afirma că nu a primit hârtie igienică sau săpun de când a fost arestat (36 de zile), ci doar lenjeria de pat pe care nu o folosea din cauza mirosului. Saltelele au un grad de uzură vizibil, sunt subțiri și au căptușeala ruptă. Cele două asociaţii consideră că se impune asigurarea unui cazarmament nou.

Arestații pot face duș de două ori pe săptămână. Sala de dușuri are robinete vechi şi emană un miros neplăcut. Arestații își spală singuri hainele la duș pentru că nu au acces la maşina de spălat a centrului care se foloseşte doar pentru curăţarea lenjeriei de pat. În camere nu există televizoare. De altfel, ar fi imposibil să funcționeze din cauza lipsei prizelor ceea ce face ca arestații să folosească doar aparate pe baterii. În schimb există:

–        bec aprins permanent (obișnuința cu lumina produsă de acesta provoacă o senzație de amețeală în contactul cu lumina naturală); APADOR-CH şi RHRN atrag atenţia că în locuri de deţinere este obligatoriu să se asigure pătrunderea luminii naturale. Iluminatul artificial permanent poate dăuna vederii iar poliţia este direct răspunzătoare de starea de sănătate a persoanelor aflate în custodia sa; Pentru aceste motive considerăm că se impune stingerea luminii pe timpul nopții și asigurarea unui iluminat decent pe timpul zile;

–        cameră video cu funcționare permanentă în proximitatea becului. Conform declarațiilor angajaților din Centrul de reținere, camerele video sunt utile „pentru protecția arestaților”. Ele au fost montate după ce în 2001 „un arestat a murit în urma agresiunilor unui coleg de cameră”; APADOR-CH şi RHRN consideră prezenţa camerelor video drept o imixtiune inacceptabilă în intimitatea persoanelor private de libertate şi cer eliminarea acestor echipamente;

–        difuzor cu funcționare între orele 6 și 22 (arestații nu pot schimba postul sau da mai încet, fiind obligați să asculte în acest interval orar un post de radio ales de către angajați). Este necesară montarea în fiecare cameră a unui întrerupător pentru difuzor la care să aibă acces arestaţii.

–   geamuri deschise permanent – nu se ştie dacă și noaptea (sub ușa uneia dintre camere erau puse ziare pentru a împiedica curenții de aer);

–   gratii la geamuri cu ochiuri foarte dese, astfel încât lumina naturală este practic inexistentă, arestul fiind plasat la demisol.

O practică generalizată în centrele de reținere și arestare preventivă este ca angajații să facă cumpărături pentru persoanele private de libertate, dar această cutumă nu se aplică și la Câmpina, unde reprezentanții au găsit o metodă care nu naște suspiciuni și nu creează o dependență a persoanei private de libertate de un angajat de la arest.

Cumpărăturile sunt făcute de o firmă care le transportă la sediu, după ce angajații Centrului strâng listele de la arestați cu solicitările acestora. La data vizitei erau mai multe pungi cu produse aduse de firma respectivă și care avea fiecare un bon fiscal al produselor alături de lista solicitantului.

Cele două asociaţii apreciază soluția găsită de angajații arestului și consideră că ideea poate fi preluată ca bună practică și în alte centre de deținere. Limita de bani ce poate fi folosită la cumpărături este de 400 de RON pe lună.

Mâncarea este adusă de la școala de poliție din Câmpina (în ziua vizitei, prânzul încă nu venise la 14.30, oră destul de târzie pentru servirea mesei ). Arestații spuneau că mâncarea de la prânz este bună. În bucătărie există trei frigidere și o mașină de spălat, dar arestații nu au acces decât la frigidere.

2. Asistența medicală

Există un punct medical (înființat în martie 2014) unde este prezent un asistent medical între orele 8.00 şi 16.00. Medicul vine doar dacă există cereri de consult. Punctul medical  nu este dotat cu pansamente sau alte medicamente de strictă necesitate în caz de urgență. Practic, în afară de eventuale consultări, aici doar se distribuie medicamente pentru tratamentul curent prescris de un medic specialist.

Arestații se plâng de calitatea asistenței medicale (sunt consultați din privire; la vizitele trecute în registru se menționează în multe cazuri „educație medicală”, aceasta însemnând că li se dau explicații arestaților despre medicația pe care o iau).

Un tânăr, A.M., închis pentru trafic de droguri (pe baza art. 16 din Legea nr. 143/2000) ia zilnic „medicamente ușoare de liniștire” (trei, printre care alprazolam și zolpidem, conform asistentului medical). Acesta nu știa că are posibilitatea de a beneficia de consiliere psihologică.

Același tânăr a declarat că a fost dus la spital pentru un control de specialiate la o săptămână după ce a făcut cerere și a primit medicamentele la două zile după vizita la medicul specialist psihiatru care i-a prescris tratamentul adecvat. Cele două asociaţii consideră că întârzierea de aproape 10 zile în a administra un tratament de specialitate unei persoane aflate într-o stare care necesită medicaţie psihiatrică este de neacceptat având în vedere consecinţele medicale ce pot apărea la pacientul arestat.

3. Activități

În incinta arestului este amenajată o „camera de socializare” care conține o masă și două scaune. Această cameră este folosită ca spațiu de depozitare pentru dosare și nu pentru activitățile arestaților.

Există două mini-curți de plimbare cu acoperiș de plexiglas (una de aproximativ 4 m2, cealaltă de 2-3 m2). Durata ieşirii la aer variază între 30 şi 60 de minute zilnic.

4. Corespondență și vizite

Telefonul este separat de biroul supraveghetorului de un paravan de sticlă. Arestaţii au dreptul la 10 minute de convorbiri telefonice pe săptămână. Nu mai există cartele Romtelecom pe piață , prin urmare telefonul este practic imposibil de utilizat ceea ce înseamnă o reducere substanţială a dreptului de a comunica cu exteriorul atâta timp cât arestaţii nu pot achiziţiona în prezent cartele telefonice. Supraveghetorul stă în imediata apropiere (la 1 m) chiar și în timpul discuțiilor dintre arestați și avocați, astfel că nu se respectă dreptul la confidențialitatea convorbirilor, fie cu familia, fie cu avocatul.

Sunt asigurate din oficiu plicuri pentru corespondență pentru cei care nu au posibilități financiare.

Regulamentul intern prevede înregistrarea scrisorilor într-un registru (cu data primirii/trimiterii, destinatar, expeditor).

Asociaţiile consideră că dreptul la corespondenţă al arestaţilor este îngrădit atâta timp cât sunt înregistate scrisorile trimise.

Camera de vizite (de aproximativ 10 m2) este dotată cu două mese și câteva scaune – nu există geam ori altă modalitate de separare, astfel că vizitele se fac cu supraveghetorul alături (30 de minute pe săptămână).

În mod evident, se încalcă principiul confidenţialităţii. APADOR-CH şi RHRN cer CRAP Câmpina să pună la dispoziţia arestaţilor şi vizitatorilor un spaţiu amenajat corespunzător cu precizarea expresă că supravegherea trebuie să fie exclusiv vizuală (supraveghetorii trebuie să stea la o distanţă de la care să vadă dar nu să şi audă ce se discută).

Arestatul nu este de față la primirea pachetului, care are loc într-o altă încăpere. Angajatul îi aduce pachetul arestatului după desfacere şi control. Pentru evitarea unor posibile suspiciuni, APADOR-CH şi RHRN cer CRAP Câmpina ca desfacerea şi controlul pachetului să aibă loc în prezenţa arestatului şi vizitatorului care l-a adus, aşa cum se procedează în sistemul penitenciar.

5. Discuții cu deținuții

Au fost vizitate camerele 1 și 4. Aici erau afișate la intrare informații despre regulile arestului și despre Legea nr.275/2006 (abrogată). Arestații s-au plâns că semnăturile la intrarea în arest sunt puse în grabă, fără a fi citit ceea ce semnează: în principal, o lege abrogată ( Legea nr.275/2006) și aproximativ cinci foi cu drepturi pe care nu și le cunosc. Angajații au precizat că nu au modificat mapa cu noua lege a executării pedepselor fiindcă așteaptă apariția regulamentului; până atunci, arestații semnează că au luat la cunoștință de o lege abrogată.

Concluzii:

1. APADOR-CH şi RHRN cer eliminarea aparaturii de supraveghere video din camerele de deținere. Prezența lor înseamnă o încălcare vădită a dreptului la viață privată, drept ce trebuie respectat chiar și în cazul privării de libertate.

2. Asociațiile solicită măsuri concrete pentru asigurarea dreptului la confidențialitatea discuţilor dintre arestaţi şi avocaţi, corespondenței scrise și a apelurilor telefonice.Se impune, de urgenţă, reamenajarea camerei de vizită astfel încît să fie posibilă supravegherea vizuală

3. Schimbarea afișelor cu legislația aflate în interiorul camerelor și modificarea procesului verbal de înștiințare la introducerea în arest. Asigurarea unui timp suficient ca persoanele private de libertate să ia la cunoștință de drepturile lor.

Dragoş Roşca                                                                                    Nicoleta Popescu

RHRN                                                                                               APADOR-CH

Raspuns IJP Prahova