Raport asupra vizitei în centrul de reţinere şi arestare preventivă din incinta secţiei a 9-a de poliţie din Bucureşti

15.11.2011
Print Friendly, PDF & Email

Două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat arestul secţiei a 9-a de poliţie din sectorul 2 al municipiului Bucureşti pe data de 9 noiembrie 2011. Faţă de constatările asociaţiei de la precedenta vizită din  2006, se observă doar trei  îmbunătăţiri: creşterea numărului de camere de deţinere de la 3 la 4 (însă spaţiul de deţinere este, în continuare, calculat în metri cubi de aer (6) pe arestat şi nu în metri pătraţi (4) de persoană, aşa cum solicită Comitetul pentru Prevenirea Torturii de ani buni),  permisiunea ca arestaţii să aibă televizoare în camere dar numai din resurse proprii  şi folosirea unei cutii poştale adevărate  (nu improvizaţie din carton) în care persoanele din arest îşi depun singure corespondenţa. Arestul a fost închis şi reamenajat din 29 iunie până pe 4 noiembrie 2011.

Spaţii de deţinere, efective

Camerele de deţinere, situate în subsol,  sunt prea mici (aproximativ  12  mp fiecare; camera nr. 3 are în plus cam un mp în care încap o măsuţă şi un scaun) şi întunecoase. Ferestrele  sunt prevăzute cu plase de metal foarte dese interioare, apoi bare de fier, apoi geamul şi încă o plasă metalică în exterior. Este evident că sursa de lumină naturală este foarte redusă iar becul de „veghe” ce rămâne aprins 24 de ore din 24 nu le este de folos arestaţilor (pentru a citi ceva ei trebuie să se aşeze chiar sub bec). În plus, ferestrele se deschid numai din exterior, de către agenţi desigur, iar persoanele private de libertate nu au acces la comutator (plasat pe coridor) pentru a stinge becul de veghe măcar pe timpul zilei.  Legea nr.275/2006 precizează că autorităţile din locuri de deţinere au obligaţia de a se asigura  că persoanele private de libertate se bucură de lumină naturală satisfăcătoare iar lămpile de veghe rămân aprinse doar dacă este necesar.  Acesta este un  alt exemplu (despre încătuşarea obligatorie le scoaterea din arest, vezi mai jos) de modul în care poliţia ignoră – sau interpretează după bunul plac – prevederile din Legea 275, sub pretextul respectării propriului regulament adoptat în 2005 şi nerevizuit după intrarea în vigoare a acestei legi, în 2006. Asociaţia solicită fie renunţarea la una din cele două plase, fie înlocuirea lor cu altele cu ochiuri mai mari, care să permită trecerea luminii naturale. Dacă se realizează aceste modificări, atunci asociaţia cere şi stingerea lămpii de veghe, măcar pe durata zilei.

Cei 22 de arestaţi sunt toţi adulţi, cu mandate de arestarea preventivă. Majoritatea provin din arestul secţiei a 7-a de poliţie, închis pentru „reparaţii”. Coincidenţă sau nu, închiderea s-a produs  la scurt timp după decesul lui George-Dan Bălan, unul dintre arestaţi  şi, mai ales, pentru că  în acea zi, câţiva  arestaţi au dat declaraţii unor posturi de televiziune prin ferestrele ce dau spre stradă. Probabil că se va căuta soluţia tehnică pentru mutarea ferestrelor camerelor de deţinere spre un loc  mai puţin accesibil publicului.

Reprezentantele APADOR-CH au vizitat 3 din cele 4 camere de deţinere din arestul secţiei a 9-a. Camerele 1 (5 persoane la 5 paturi) şi 2 (4 persoane la 4 paturi) sunt similare ca dimensiuni. Camera 3 (6 deţinuţi la 6 paturi) este puţin mai mare, cu un spaţiu pentru măsuţă şi scaun, dar şi mai întunecoasă. În această cameră, reprezentantele asociaţiei au discutat cu un arestat transferat de la secţia a 7-a, care a fost coleg de cameră  cu persoana  decedată. (Cazul lui Dan Bălan, mort în arest, formează  obiectul unui raport separat al asociaţiei.) Arestaţilor nu li se asigură decât patul, cerceafuri, pernă şi pătură. În rest, – săpun, pastă de dinţi, hârtie igienică, ustensile de ras etc. – totul cade în sarcina persoanelor private de libertate. Instalaţiile sanitare sunt funcţionale iar arestaţii au afirmat că apa caldă este disponibilă în fiecare zi. Camerele sunt încălzite la un nivel satisfăcător.

Personalul arestului este format din 13 angajaţi din care doi  sunt transferaţi de la  secţia a 7-a. Nu este clar de ce agenţii rămaşi disponibili prin închiderea arestului de la secţia a 7-a nu sunt repartizaţi acolo este mai multă nevoie de personal (de exemplu la ordine publică) cu atât mai mult cu cât, după ştiinţa asociaţiei, nu există o „specializare” pe aresturi nici la şcoala de poliţie şi nici la academia de poliţie.

Hrana, plimbarea zilnică, corespondenţă, vizite

Hrana zilnică este furnizată de penitenciarul Rahova. Calitatea este cel puţin îndoielnică şi de aceea numai arestaţii care nu dispun de bani  şi nu primesc pachete o mănâncă. Fiecare persoană arestată preventiv poate primi  în fiecare lună pachete în limita a 10 kg.  de alimente, 6 kg. de fructe şi 20 de sticle cu apă sau suc.. Arestaţii au la dispoziţie frigidere în care îşi pot depozita hrana şi un cuptor cu microunde puntru încălzit.

Plimbarea zilnică este mai degrabă stat la aer decât posibilitate de exerciţiu fizic. Curtea de plimbare – o „cuşcă” de circa 24 mp – ar permite eventuala instalare a unor echipamente de sport (măcar bare fixe). În lipsa acestora, arestaţii  nu pot face altceva în  ora de ieşit la aer decât  câţiva paşi  sau  să stea în picioare. APADOR-CH propune instalarea unor echipamente sportive în curtea de plimbare şi/sau permiterea unor jocuri cu mingea. Totodată, ar fi de dorit ca undeva în spaţiul de deţinere să se înfiinţeze un club care să ofere persoanelor private de libertate posibilitatea de a face şi altceva decât să stea în camere 23 de ore din 24.

Arestaţii au acces la o cutie poştală mobilă în care îşi depun singuri corespondenţa. După toate aparenţele, secretul corespondenţei este respectat. Nu acelaşi lucru se poate afirma despre  convorbirile telefonice. Telefonul public este instalat pe coridor, chiar în dreptul biroului supraveghetorilor, uşa fiind permanent deschisă. Este practic imposibil ca agenţii să nu audă ce vorbeşte arestatul. În plus, aparatul era defect de o săptămână iar poliţiştii ridicau din umeri a neputinţă pentru că ei ar fi făcut „repetate reclamaţii” la Romtelecom, dar fără succes! Atitudinea poliţiştilor denotă nu numai nepăsare faţă de persoanele aflate în custodia lor ci chiar ignorarea unui drept legal  cu consecinţe negative asupra dreptului la apărare (arestaţii nu au cum să îşi contacteze avocaţii). Asociaţia speră că defecţiunea tehnică a fost deja remediată dar cere ca Servicul de reţinere şi arestare preventivă din cadrul DGPMB să prelucreze acest incident cu toţi angajaţii din aresturile din subordine.

Vizitele au loc într-o încăpere de la parter, măsurând cam 8 mp . La intrare, în dreapta, este un spaţiu de circa 1 mp, complet separat de restul camerei printr-un grilaj până în tavan, în care este introdus arestatul. Vizitatorii stau în picioare şi discută cu arestatul, în prezenţa permanentă a unui agent aşezat la nici 3 m. distanţă. APADOR-CH reaminteşte că, potrivit Legii 275/2006, supravegherea vizitelor trebuie să fie exclusiv vizuală, pentru asigurarea confidenţialităţii. Asociaţia cere ca agentul de supraveghere să fie mutat pe coridor, în dreptul uşii ce va rămâne deschisă pe toată durata vizitei. În acelaşi timp, cabina trebuie mutată în apropierea ferestrei şi folosită numai pentru arestaţii periculoşi. Pentru ceilalţi, ar fi necesare bănci sau scaune şi, eventual, o măsuţă. Orice eventuală suprapunere a celor două tipuri de vizite poate fi uşor eliminată prin programare.

Încătuşarea persoanelor private de libertate la scoaterea din arest

Legea 275/2006 prevede că încătuşarea persoanelor private de libertate este autorizată doar „în situaţii excepţionale” (art.37 alin.2) iar alin.1 din acelaşi articol precizează că imobilizarea temporară are ca scop prevenirea unui „pericol real şi concret” în cazuri de evadare, acte violente, vătămare corporală, distrugere de bunuri. Poliţiştii susţin că toate persoanele private de libertate din custodia lor  sunt suspecte de planuri de evadare şi deci încătuşarea în mod automat la scoaterea din arest este  justificată şi legală. Pe de o parte  aceasta înseamnă răsturnarea balanţei pentru că excepţia devine regulă, iar pe de alta, este greu de crezut că poliţia s-a obosit să analizeze vreodată caracterul real şi concret al pericolului de evadare în cazul fiecărui arestat în parte.

Poliţiştii sunt acoperiţi şi de Regulamentul lor ce datează din 2005, deci dinaintea adoptării Legii nr.275/2006, şi care nu a fost modificat  în sensul  armonizării cu noile prevederi legale.

Prin urmare, în toate aresturile se practică încătuşarea tuturor persoanelor private de libertate cu excepţia minorilor, femeilor însărcinate şi arestaţilor în vârstă de peste 60 de ani. Măsura este luată indiferent de destinaţie: instanţă, parchet, transfer etc. Asociaţia cere modificarea radicală a procedurilor la scoaterea din arest în sensul aplicării prevederilor  art.37 din Legea 275/2006, ceea ce presupune o analiză individuală a „pericolului real şi concret” de a comite vreuna din faptele precizate în alin.1. 

Recomandări:

a)      Îmbunătăţirea substanţială a iluminatului natural;

b)      Furnizarea de către aresturi a unor produse absolut necesare pentru igiena individuală, cu prioritate pentru arestaţii care nu sunt vizitaţi şi nu au bani;

c)      Îmbunătăţirea substanţială a condiţiilor în care se desfăşoară vizitele;

d)      Renunţarea la încătuşarea automată la scoaterea din arest a persoanelor private de libertate.

Alte recomandări sunt incluse în raport.

Manuela Stefănescu                                                                            Maria-Nicoleta Andreescu

Raspunsul IGPR in acest caz