Raport asupra vizietei la Penitenciarul de Femei Târgşor

10.09.2009
Print Friendly, PDF & Email

La data de 10
septembrie 2009 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul de
Femei Târgşor.

1.
Aspecte de principiu

Penitenciarul
Târgşor, situat în vecinătatea oraşului Ploieşti, judeţul Prahova, este unicul
din ţară destinat femeilor şi găzduieşte  persoane condamnate definitiv la
pedepse privative de libertate şi pe cele deja condamnate
printr-o hotărâre definitivă  dar care sunt cercetate în stare de arest
preventiv în altă cauză. Existenţa unui singur penitenciar pentru femei în România
generează o problemă serioasă cu privire la  aplicarea   Art.
5
[1] al Legii
nr. 275/2006
referitor la executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal  
care devine dificilă în cazul femeilor private de libertate. Astfel, în
vreme ce pentru bărbaţii încarceraţi  se ţine cont de apropierea domiciliului
la stabilirea locului (penitenciarului) în care  îşi execută pedeapsa, pentru
femei acest criteriu, al apropierii geografice de domiciliu şi implicit de
familie  este greu  de aplicat în cazul celor repartizate la Târgşor. Este
adevărat că există secţii de femei în cele mai multe penitenciare cu avantaje
şi dezavantaje; avantaj ar fi apropierea – relativă – de familie şi domiciliu,
iar dezavantaje, spaţiu restrâns cu consecinţa nerespectării
prevederilor specifice fiecărui regim de executare a pedepselor
(de
maximă siguranţă, închis, semi-deschis, deschis), probabilitatea redusă de a
ieşi la muncă, număr mic de activităţi socio-educative zilnice etc.

La penitenciarul
Târgşor se respectă caracteristicile fiecărui regim de executare a pedepselor,
există şanse de a munci (mai rar în cazul deţinutelor în regim închis), se
organizează diverse activităţi zilnice, inclusiv ieşiri în comunitate. În plus
atmosfera generală este relativ relaxată, lucru ce se datorează, în mare
măsură, modului înţelegător dar suficient de autoritar în care se comportă
directoarea faţă de deţinute.  Sunt, însă, şi neajunsuri concrete pe care le
întâmpină cel puţin o parte dintre femeile deţinute în   penitenciar, respectiv
cele care au domiciliul la distanţe mari. Vizitele aparţinătorilor sunt foarte
rare (o călătorie de la Suceava, de exemplu, până la Târgşor şi retur durează
două zile şi este costisitoare) sau inexistente, numărul de pachete primite
scade proporţional, legăturile cu comunitatea (atât cât există) se dezvoltă
într-o zonă geografică, culturală şi economică total diferită de cea în care
persoana domiciliază şamd. Trebuie precizat că accesul la Târgşor este aproape
imposibil altfel decât cu maşina personală şi presupune cel puţin o noapte de
cazare la un hotel din Ploieşti, cheltuieli pe care puţini vizitatori ai
deţinutelor şi le pot permite.   

APADOR-CH
consideră  că situaţia trebuie remediată şi solicită Adiministraţiei
Naţionale a Penitenciarelor să întreprindă demersuri pentru înfiinţarea a cel
puţin două penitenciare pentru femei care să deservească zona de N-NV şi zona
de E-NE a ţării.

Un alt aspect cu
impact negativ asupra tuturor deţinuţilor din sistemul penitenciar dar, în mod
deosebit asupra deţinutelor de la Târgşor, decurge din  Ordinul Ministrului
Justiţiei nr. 3042/2007 prin care a fost eliminată posibilitatea primirii de
bunuri prin poştă de către persoanele private de libertate (Ordinul Ministrului
Justiţiei nr. 2714/2008, aflat în vigoare şi care înlocuieşte actul normativ
menţionat păstrează interdicţia primirii de pachete prin poştă). La această dată persoanele private de libertate aflate în
custodia ANP îşi pot suplimenta raţia de hrană (cea furnizată de penitenciar
este de calitate proastă şi în cantităţi insuficiente) numai achiziţionând
produse de la magazinele din incintele penitenciarelor sau primind bunuri de la
aparţinători cu ocazia vizitelor
. Ambele modalităţi  sunt mai
costisitoare pentru familie decât expedierea prin poştă a unui colet cu
alimente. De exemplu, familia unui deţinut care locuieşte în mediul rural şi
are venituri băneşti reduse cu greu îşi poate permite să depună  sume de bani
în contul acestuia sau să plătească cheltuielile aferente unei deplasări la
penitenciar. Nu ar fi însă un efort foarte mare să expedieze prin colet poştal
alimente produse în gospodăria proprie. APADOR-CH reia sugestia ca orice fel de
limitare a posibilităţii detinuţilor de a-şi suplimenta hrana să se aplice numai
după ce hrana furnizată de penitenciare va fi îmbunătăţită substanţial atât
calitativ cât şi cantitativ. Până atunci APADOR-CH
solicită ministrului de justiţie  să modifice Ordinul  nr. 2714/2008 astfel
încât să fie permisă primirea pachetelor de la aparţinători prin poştă.

2.
Efective, cazare, personal

La data vizitei
în penitenciarul Târgşor se aflau 598 de femei din care două minore şi 27
tinere. Repartizarea pe regimuri de detenţie era următoarea: maximă sigurantă –
patru deţinute, regim închis – 166, regim semideschis – 222, regim deschis – 96
(Restul de 120 nu erau încă repartizate pe regimuri de detenţie fiind ori
arestate preventiv (111) ori în perioada legală de observare/carantinare (9).
La penitenciar se aflau şi 19 deţinuţi bărbaţi pentru executarea unor
activităţi administrativ-gospodăreşti, toţi încadraţi la regimul deschis. 

Este de apreciat
faptul că la penitenciarul Târgşor se respectă în totalitate regimurile de
detenţie. Este pentru prima dată de la intrarea în vigoare a Legii nr. 275/2006
privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal când reprezentanţii APADOR-CH constată aplicarea integrală a prevederilor
legale cu privire la regimurile de detenţie. Astfel, deţinutele încadrate în
regim deschis se pot deplasa oricând neînsoţite în interiorul penitenciarului
(uşile camerelor nu se încuie decât în cazuri de consemn) iar deţinutele de la
regimul semideschis se pot deplasa în interiorul penitenciarului neînsoţite în
cursul zilei (uşile camerelor stau încuiate de la 10 seara până la 6
dimineaţa). Deşi în momentul vizitei deţinutele de la regimul închis nu ieşeau
la muncă (nu erau contracte disponibile), pe parcursul verii o parte dintre ele
au desfăşurat activtăţi agricole în afara penitenciarului, sub pază.

În ceea ce priveşte spaţiul de cazare, APADOR-CH susţine de 10 ani aplicarea
recomandării Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) din 1999 şi
anume 4 mp şi 8 mc de aer per deţinut. După
mai mult de trei ani de la adoptarea Legii nr. 275/2006 Ministerul Justiţiei şi
Libertăţilor Cetăţeneşti a elaborat un proiect de ordin  pentru reglementarea Normelor
minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor private de
libertate
, proiect de act normativ care a fost
afişat pe pagina de internet a MJLC în vederea dezbaterii publice. Art.1 alin.3 al anexei
proiectului de ordin introduce norma de cazare cerută de Comitetul pentru
Prevenirea Torturii de 4 metri pătraţi  per
deţinut dar numai la regimurile de maximă
siguranţă şi închis.
Pentru persoanele  care îşi execută pedepsele în regim semi-deschis sau deschis se menţine norma actuală de cazare de 6 metri cubi de aer pentru un deţinut.
Asociaţia aminteşte că recomandarea CPT din 1999 nu face nicio distincţie în privinţa spaţiului de cazare
între diversele categorii de persoane private de libertate aflate în
penitenciare. APADOR-CH  cere ca norma de
cazare de 4 metri pătraţi per persoană privată de libertate să fie obligatorie
pentru toţi deţinuţii, indiferent de regimul  de executare a pedepsei, inclusiv
pentru cei aflaţi în arest preventiv.

Ca aspect general, camerele de detenţie se
prezintă bine: pereţii sunt văruiţi, geamurile sunt de tip termopan, pereţii
băilor sunt acoperiţi cu faianţă, chiuvetele, duşurile şi WC-urile sunt în
stare relativ bună. Părţile negative în ceea
ce priveşte condiţiile din camere se referă la nefurnizarea apei calde, la
întreruprea alimentării prizelor cu curent electric între 7 dimineaţa şi 15 şi
la frigul din timpul iernii
. Ca urmare a lipsei apei calde la grupurile
sanitare  din camere, deţinutele sunt nevoite să folosescă apă încălzită cu
fierbătoare pentru a-şi asigura un minim de igienă, baia comună fiindu-le
accesibilă pentru a face duş doar de două ori pe săptămână. Întreruperea
alimentării prizelor  limitează şi mai mult accesul la apă caldă. Motivele
invocate pentru întreruperea curentului la prize sunt numărul mare de
calculatoare la care lucrează personalul şi vechimea reţelei electrice.
Reprezentantele asociaţiei înţeleg că înlocuirea reţelei electrice ar fi foarte
costisitoare dar nu pot fi de acord cu soluţia întreruperii alimentării
prizelor din camerele de deţinere. Trebuie găsită o soluţie care să nu fie în
detrimentul persoanelor private de libertate. De exemplu: folosirea mai
raţională a  calculatoarelor  sau organizarea lucrului şi după-amiaza. Conform
conducerii penitenciarului problema temperaturilor scăzute din camere pe timpul
iernii este pe cale de a fi rezolvată deoarece a fost deja achiziţionată şi
instalată o centrală termică cu gaze (cea în funcţiune este pe păcură şi era
subdimensionată) nemaifiind de realizat decât un racord.

La data vizitei reprezentantelor APADOR-CH la
penitenciarul Târgşor se aplica vechiul criteriu al celor 6 mc de aer pentru
fiecare persoană privată de libertate. Conform datelor furnizate de
administraţia penitenciarului camera 21 a secţiei III are un volum de 119 mc de
aer, numărul maxim de paturi ce ar putea fi instalate (conform normei de 6mc)
fiind de 19 iar suprafaţa camerei este de 39,76 mp. (Dacă s-ar respecta norma
de 4 mp numărul paturilor ar fi doar 10.)  În cameră erau cazate la data
vizitei 14 deţinute în 14 paturi, fiecărei persoane private de libertate
revenindu-i o suprafaţă mai mică de 3 mp (2,84) situaţie care reprezintă supraaglomerare.

La nivelul întregului
penitenciar situaţia se prezintă în felul următor: suprafaţa totală a spaţiilor de deţinere este de1617,7 mp la un  efectiv
total de deţinuţi de 617 adică doar 2,62 mp/deţinut faţă de minim 4 mp/deţinut
recomandaţi de CPT.  

Din informaţiile
furnizate de conducerea penitenciarului cu privire la personalul angajat reiese
că şi la Târgşor se pune în continuare accent pe aspectele legate de siguranţa
deţinerii. Astfel, din cei de 154 de angajaţi ai penitenciarului care lucrează
direct cu deţinutele, nu mai puţin de 131 – 85%
– sunt  încadraţi la sectorul operativ
(pază, escortă, siguranţa
locului de deţinere, directoarea afirmând că penitenciarul nu are grupă de
intervenţie).

Din documentele
furnizate de penitenciar cabinetul medical dispune de doar 12 angajaţi: doi  medici
şi 10 asistenţi medicali. Realitatea este puţin diferită de documente deoarece
numai unul dintre medici se prezintă zilnic (luni-vineri) la penitenciar, cel
de-al doilea, ginecolog, având o singură zi de consultaţii săptămânal.  Nici
sectorul Asistenţă Psihosocială şi Educaţie nu dispune de personal suficient,
sunt doar 11 angajaţi iar dintre aceştia numai patru au studii de specialitate.

3. Activitatea sectorului asistenţă psihosocială şi educaţie, modalităţi
de petrecere a timpului

Cei 11
angajaţi ai sectorului sunt: şeful serviciului (care este şi director adjunct
al penitenciarului), doi asistenţi sociali, doi psihologi, trei educatori, un
instructor sportiv, un agent tehnic şi un preot ortodox.

Este evident
faptul că personalul este insuficient pentru realizarea de intervenţii psohosociale
individuale eficiente.

De altfel, majoritatea
activităţilor derulate de sectorul asistenţă psihosocială şi educaţie sunt
colective şi se desfăşoară în general cu grupuri de aproximative 20 de
deţinute. Se organizează: cerc de lectură (se pot obţine recompense), cerc de
cultură generală, activităţi de educaţie sanitară (ultima informare se referise
la gripa porcină).

Alte posibilităţi
de petrecere a timpului sunt: frecventarea clubului, artizanat (goblen,
ţesături), urmărirea de programe TV şi ascultarea de programe radio atunci când
prizele sunt alimentate cu curent electric, exerciţii fizice la sala de sport.
Deţinutele din regimurile deschis şi semideschis au acces nelimitat la curţile
de plimbare iar cele din regim închis şi arestatele preventiv de două ori pe zi
câte două ore.  

Unele ieşiri în
comunitate sunt  organizate de către preotul penitenciarului cu grupuri de
aproximativ 10 deţinute însoţite de un supraveghetor în civil şi care se
deplasează cu autobuzul penitenciarului la mănăstiri sau biserici din zonă.
APADOR-CH consideră benefice ieşirile în comunitate însă  crede că acestea
şi-ar atinge mai bine scopul (contact real şi deschis  cu comunitatea) dacă în
locul utilizării autobuzului (care are sigla ANP vizibilă) ar fi utilizat un
alt mijloc de transport (spre exemplu un microbuz care apartine penitenciarului
în urma unei donaţii şi care nu este inscripţionat cu nimic). 

Deţinutele de la
penitenciarul Târgşor au posibilitatea să urmeze cursuri şcolare de orice
nivel. Pentru anul şcolar 2009-2010 opt deţinute sunt înscrise la cursurile
serale ale unui liceu din Ploieşti iar una este studentă. Penitenciarul
organizează periodic cursuri de alfabetizare având ca obiectiv reducerea
semnificativă a numărului de persoane analfabete (40% din totalul efectivului
în decembrie 2008). În plus, deţinutele au posibilitatea de a urma – benevol –
cursuri ţinute de propriile colege cu studii superioare.

Dintre
colaboratorii externi ai serviciului socio-educativ angajaţii au amintit ca
activi şi eficienţi Asociaţia Zacheu (activităţi ce implică copiii deţinutelor), 
Centrul de prevenire şi consiliere antidrog judeţean, asociaţia „Stânca
veacurilor” şi Centrul Român de Dezvoltare Umană, ultimele două fiind axate pe
educaţie moral-religioasă. De pe listă lipseşte Serviciul de probaţiune
judeţean care nu desfăşoară nicio activitate la Târgşor, lucru cu atât mai
surprinzător cu cât o perioadă de timp (cât a funcţionat secţia exterioară de
la Movila Vulpii) părea interesat de pregătirea deţinutelor care urmau să se
libereze pentru reintegrarea în comunitate.

4.
Asistenţa medicală

Personalul care
deserveşte cabinetul medical este insuficient. Un medic generalist (în concediu
la data vizitei), un medic ginecolog care acordă consultaţii o zi pe săptămână
şi 10 asistenţi medicali trebuie să se ocupe de toate problemele de sănătate a
celor 600 de femei din penitenciarul Târgşor. În aceste condiţii, deţinutele
din fiecare cameră sunt programate pentru consultaţii doar o singură dată pe
lună.  Unele deţinute s-au plâns că nu îşi primesc la timp medicaţia
(achiziţionată de aparţinători) tocmai din cauza programărilor din lună în lună.
APADOR-CH nu a mai întâlnit o astfel de situaţie în nici un alt penitenciar.
Peste tot deţinuţii sunt scoşi la consultaţii medicale, săptămânal, prin rotaţie pe secţii de
deţinere. Asociaţia cere Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor să asigure
personalul medical necesar pentru revenirea la normalitate, ceea ce înseamnă
consultaţii săptămânale pentru
toate deţinutele.

În evidenţa
cabinetului medical se aflau la data vizitei 46 de cazuri de ciroze şi alte
afecţiuni hepatice, aproximativ 100 de cazuri de afecţiuni psihice (din care 15
grave) şi 48 de cazuri de lues. În cursul anului 2009 se efectuase testare HIV
pentru 40 de persoane private de libertate şi toate testele au fost negative.      

Asistenta
medicală prezentă la cabinet a afirmat că urgenţele medicale sunt transportate
pentru tratament la Spitalul judeţean Prahova care colaborează bine cu
administraţia penitenciarului. Cazurile care necesită tratament specializat şi
care nu sunt urgenţe precum şi toxicodependenţele sunt transferate la
penitenciarul-spital Rahova.  A mai afirmat că în ultima vreme cabinetul se
confruntă cu anumite constrângeri în ceea ce priveşte aprovizionarea cu
medicamente şi materiale sanitare dar că acestea nu afectează în mod
substanţial calitatea actului medical (pentru exemplificare: cabinetul a avut
la dispoziţie în ultima perioadă numai seringi de unică folosinţă de 2 ml).

Cabinetul medical
nu derula la data vizitei niciun fel de program de prevenire HIV/SIDA sau a
infecţiilor cu transmitere sexuală, prezervative sunt disponibile numai la
camera matrimonială şi la liberare. Nu există niciun program de schimb de
seringi sau de tratament cu substitute pentru persoanele care consumă (sau au
consumat)  droguri injectabile şi niciun fel de continuare a tratamentului
pentru acele deţinute care au făcut tratament de dezintoxicare.

5.
Munca deţinutelor

Prima constatare
faţă de vizita precedentă este una neplăcută: fabrica de mobilă care funcţiona
în incinta penitenciarului a fost desfiinţată. Ca urmare, posibilităţile
administraţiei de a scoate deţinutele la muncă s-au diminuat substanţial.
Pentru anul 2009 au fost încheiate de către conducerea penitenciarului opt
contracte de prestări servicii de persoanele private de libertate: şase cu
firme şi două cu persoane particulare. În incinta penitenciarului există două
puncte de lucru în care 15 deţinute prestează munci manuale (montări articole
de pescuit, lipit autocolante pe ambalaje).

În exterior
lucrează 113 persoane private de libertate din care 14 la un atelier de
croitorie, 5 desfăşoară activităţi de curăţenie şi igienizare iar restul
prestează munci agricole. Din păcate, odată cu venirea iernii, acestea din urmă
nu vor mai avea posibilitatea de a ieşi la muncă deoarece toate sunt implicate
în munci sezoniere (culesul porumbului şi al viilor) astfel că un număr foarte
mic de deţinute (34 din aproximativ 600) vor continua să muncească. APADOR-CH solicită
conducerii penitenciarului să întreprindă demersuri pentru încheierea altor
contracte de prestări servicii.

Trebuie menţionat
ca aspect pozitiv faptul că la punctele de lucru deţinutele nu sunt separate în
funcţie de regimul în care îşi execută pedeapsa.

6.
Hrana, sala de mese, magazinele din incintă

Meniul pentru
prânzul din ziua vizitei consta în ciorbă de cartofi, fasole cu carne de porc
şi salată de varză. Este pentru prima dată când reprezentanţii APADOR-CH
întâlnesc un meniu completat cu  salată (vizitele APADOR-CH nu sunt anunţate în
prealabil aşa că nu se poate suspiciona o îmbunătăţire a meniului cu această
ocazie însă în aceeaşi zi fuseseră prezenţi în penitenciar doi jurnalişti). Se
folosiseră 46,7 kg de carne de porc cu os şi 27 kg de slănină. Pentru
deţinutele de la regim se pregătise ghiveci cu carne iar pentru masa de seară, 
orez cu lapte.

Blocul alimentar
este o construcţie veche destul de bine întreţinută (pereţii zugrăviţi,
spălătoare din inox, apă caldă în permanenţă) dar care nu beneficiază de un
sistem de ventilaţie eficient astfel că incinta era plină de abur iar podeaua 
udă. În magazia blocului alimentar reprezentantele APADOR-CH au găsit pastă de
tomate care, deşi se afla în termenul de garanţie, avea un aspect  respingător
(un  bulgăre maro care plutea în interiorul unui lichid tulbure). S-au dat
asigurări că „sosul” nu va mai fi folosit.

Un aspect pozitiv
este existenţa (şi utilizarea) sălii de mese. Toate deţinutele servesc prânzul
în  sala de mese,  separat pe secţii, în funcţie de regimul de executare a
pedepsei (cinci schimburi). APADOR-CH recomandă conducerii penitenciarului să
analizeze posibilitatea scoaterii deţinutelor la sala de mese şi pentru
servirea cinei.

În afara hranei furnizate de penitenciar şi de
pachetele primite de la aparţinători (numai cu ocazia vizitelor), deţinutele au
posibilitatea de a achiziţiona hrană de la magazinele din incintă în măsura în
care dispun de bani. Magazinele (unul pentru regimul închis şi unul pentru
celelalte regimuri) erau aprovizionate la data vizitei cu toate produsele care
se pot achiziţiona în mod obişnuit de la o băcănie de cartier (mezeluri,
brânzeturi, conserve, legume şi fructe, sucuri, cafea, ţigări) şi afişa preţuri
doar puţin mai mari decât într-un hypermarket. Directoarea penitenciarului a
afirmat că există o comisie care verifică periodic preţurile iar comparaţia
trebuie să nu releve diferenţe faţă de magazinele din sat (Târgşoru Nou).
Accesul la magazin se face de două ori săptămânal conform unei programări pe
camere. Magazinele furnizează şi produse la comandă.

7.
Contacte cu exteriorul

Telefoanele şi
cutiile poştale sunt amplasate pe holurile secţiilor de deţinere şi în curţi.
Sunt accesibile oricând şi nu se ţine evidenţa adresanţilor (există totuşi un registru
de evidenţă a corespondenţei primite).

Pentru vizitele
la masă este amenajată o sală cu nouă mese (fiecare cu patru scaune) iar pentru
vizitele cu separator şase cabine. În incinta sectorului vizite există o
încăpere dedicată vizitelor copiilor. Aspectul camerei este prietenos, este
curată, spaţioasă, dotată cu canapele, TV, jucării şi are o baie proprie. Dat
fiind că jucăriile provin din donaţii, administraţia permite copiilor să le ia
acasă (în principal, animale de pluş). Ideea este foarte bună pentru că se poate
atenua şocul unui copil care îşi viziteză mama într-un penitenciar.

Recent a fost
dată în folosinţă o cameră pentru vizite matrimoniale. Este dotată  cu mobilier
adecvat, televizor, frigider, duş separat şi diverse obiecte (inclusiv  prezervative
şi o broşură referitoare la transmiterea HIV/SIDA).

Mai multe
deţinute s-au plâns în legătură cu arbitrariul acordării permisiunii de ieşire
din penitenciar pentru mai mult de o zi (învoire care se acordă de către
Administaţia Naţională a Penitenciarelor la propunerea directorului
penitenciarului în care persoana îşi execută pedeapsa). Deţinutele cu pedepse
mari (în principal pentru omor) au reclamat faptul că începând cu momentul
mediatizării cazului Gorbunov, deciziile de respingere a învoirilor de către ANP,
nejustificate în niciun fel,  s-au înmulţit. Trebuie precizat că multe dintre
aceste deţinute au beneficiat de învoiri  repetate, aprobate de ANP, dar asta înainte de declanşarea scandalului
Gorbunov. Niciodată nu au avut loc evenimente nedorite şi nimeni nu s-a plâns
de comportamentul vreuneia dintre deţinutele aflate temporar în libertate. Din
păcate, prin refuzul de a mai aproba astfel de învoiri, ANP anulează  unul
dintre cele mai puternice stimulente pentru un bun comportament în detenţie,
cel puţin pentru femeile  cu copii.

7.
Judecătorul delegat

Judecătorul
delegat este prezent zilnic la penitenciar între orele 8.00 şi 15.00. Din păcate,
multe deţinute i se adresează cu probleme care nu sunt de competenţa sa. Situaţia aceasta se repetă în cele mai multe
penitenciare ceea ce arată că nici administraţiile şi nici judecătorii înşişi
nu s-au preocupat – sau nu în suficientă măsură – de explicarea pe înţelesul tuturor a rolului şi
atribuţiilor judecătorului delegat cu executarea pedepselor.  Pe de altă parte,
chiar Legea 275/2006 cuprinde limitări şi neclarităţi în aceste privinţe ce ar
putea fi eliminate dacă varianta actuală a proiectului de modificare a legii va
fi votată de parlament.

Ca şi în alte
penitenciare, la Târgşor judecătorul delegat lucrează cu o angajată a sistemului penitenciar pe
post de grefier. Prima obiecţie a APADOR-CH se referă la lipsa de pregătire profesională (meseria
de grefier  nu presupune doar serviciul de curierat sau secretariat). A doua
obiecţie are în vedere principiul confidenţialităţii. Chiar dacă grefierul improvizat este de bună credinţă, va exista
oricum suspiciunea că ar putea transmite colegilor din administraţia
penitenciară informaţii cu privire la plângerile adresate judecătorului delegat
de persoane private de libertate. Ambele
obiecţii vizează nu o persoană anume ci pe toţi angajaţii penitenciarelor care
lucrază cu judecătorii delegaţi ca grefieri.

8.
Vizita în camerele de deţinere, discuţii cu deţinutele

Secţia
3 – regim închis

Camera
20

14 femei în 14
paturi ocupă o cameră cu suprafaţa mai mică de 40 mp. Baia camerei este utilată
cu două chiuvete, 1 WC şi un duş. Nu este niciodată apă caldă în camere.
Deţinutele pot face duş de două ori săptămânal la baia comună iar în restul
timpului îşi pot încălzi apă  cu fierbătoare însă în cantităţi mici şi numai
atunci când este curent electric la prize.   Deţinutele
s-au plâns de multe aspecte legate de detenţie, cel mai important fiind pentru
ele imposibilitatea de a munci
. APADOR-CH revine asupra solicitării
adresate conducerii penitenciarului de a identifica noi oportunităţi pentru ca
mai multe deţinute să aibă posibilitatea de a munci, inclusiv cele din regim
închis. Au mai semnalat lipsa activităţilor de orice fel, ieşirile lor din
camere limitându-se la masa de prânz şi la cele două intervale (unul dimineaţa,
celălalt după-masa) în care au acces la curtea de plimbare. De asemenea,
deţinutele s-au plâns de întreruperea alimentării prizelor cu curent electric
între orele 7 şi 15, de faptul că iarna este foarte frig în camere şi  că
ieşirile la medic sunt doar lunare.

Una dintre
femeile cazate în această cameră a reclamat  că sancţiunile disciplinare aplicate
sunt foarte aspre în raport cu  abaterile comise. A exemplificat printr-o
sancţiune cu izolarea pentru posesia unui telefon mobil şi prin suspendarea
dreptului la vizită pentru trei luni pentru  că a cerut să iasă la curtea de
plimbare. Reprezentantele APADOR-CH au consultat dosarul deţinutei (cu acordul
acesteia) şi au constatat că într-adevăr  i se aplicase o sancţiune cu izolarea
(e drept, după alte  sancţiuni mai uşoare) pentru posesia unui telefon mobil.
Asociaţia consideră că izolarea este o sancţiune care trebuie aplicată numai în
cazuri  foarte grave (posesia unui telefon mobil nu  poate fi considerată ca
atare) şi solicită conducerii penitenciarului să evite  aplicarea  acestei
măsuri disciplinare. Cu foarte rare excepţii, izolarea nu este prilej de meditaţie şi căinţă ci
doar discomfort fizic şi psihic şi, cu siguranţă,  o notă proastă la dosarul
individual. 

Camera
21

Deţinutele din
camera 21 (13 femei în 14 paturi) au reclamat în general aceleaşi probleme:
faptul că nu ies la muncă, lipsa apei calde în camere, întreruperea alimentării
cu energie electrică. Ioana Văduva s-a plâns de faptul că a executat o pedeapsă
de şapte zile de izolare pentru posesia unui telefon mobil iar Doiniţa Onofrei
a afirmat că starea sa de sănătate este foarte proastă şi că, deşi a solicitat
conducerii penitenciarului să fie mutată la infirmerie, este nevoită să stea în
continuare în această cameră unde nu beneficiază de supraveghere medicală şi  în
care se fumează.  

Deţinutele din
ambele camere au mai declarat că nici activităţile socio-educative nu sunt
suficiente pentru a le permite să obţină eventuale evidenţieri. Trebuie
precizat că raportul dintre evidenţieri (pentru muncă şi/sau activităţi
socio-educative) şi sancţiuni disciplinare este un factor extrem de important
în ochii comisiei de liberare condiţionată.

Secţia
2 – regim semideschis

Cele 14 femei din
camera 10 s-au declarat mulţumite de condiţiile oferite de penitenciar, de
activităţile socio-educative şi de faptul că ies la muncă. Au confirmat faptul
că se respectă particularitatea regimului de detenţie în ceea ce priveşte
circulaţia pe holurile secţiei şi în/dinspre curtea de plimbare pe timpul zilei
(între ora 6  şi ora 22). Singurele neajunsuri semnalate de femeile cazate în
această cameră s-au referit la accesul la consultaţii medicale (o zi pe lună)
şi la interdicţia de a primi pachete prin poştă. 

Secţia
1 – regim deschis

La momentul
vizitei majoritatea deţinutelor încadrate în regimul deschis se aflau în
programul de lucru, astfel că în secţia de deţinere reprezentantele APADOR-CH
au întâlnit o singură femeie, în Camera 7. Aceasta a afirmat că este mulţumită
de condiţiile de detenţie, a confirmat faptul că se respectă regimul de
detenţie în sensul că uşile camerelor sunt întotdeauna descuiate, inclusiv
noaptea.

9.
Cazul deţinutei Anca Bădulescu

Reprezentantele
APADOR-CH au discutat pe larg cu Anca Roxana Bădulescu, arestată preventiv,  în
legătură cu mai multe evenimente pe care deţinuta le-a semnalat ca abuzuri şi
rele tratamente.

Anca Roxana
Bădulescu a relatat că incidentele cele mai grave s-au petrecut începând cu ora
8 dimineaţa a zilei de vineri, 21 august a.c. În acea dimineaţă deţinuta a fost
transferată înapoi în penitenciar de la spitalul-penitenciar Rahova unde
suferise o intervenţie chirurgicală pentru extirparea unui neg de pe obrazul
drept. Conducerea unităţii era asigurată de directorul adjunct Celestin Brânzan
(directoarea  era în concediu). Acesta, împreună cu şeful serviciului pază şi
siguranţa deţinerii, Bogdan Şindilă, ar fi luat decizia de a o repartiza pe
Anca Bădulescu în altă cameră de deţinere (camera 50) decât cea din care
plecase prin transfer la spital. În urma refuzului acesteia de a se instala în
noua cameră  cei doi ofiţeri au convins-o să îşi lase bagajele „temporar” şi să
iasă în curte pentru perioada plimbării urmând ca ulterior să fie instalată în
fosta sa cameră. După terminarea  plimbării  Anca Bădulescu a fost adusă însă
tot în camera 50 (cea în care nu vroia să stea deoarece era convinsă că nu se va
putea întelege cu  „intelectualele” din cameră). În acel moment a început să
protesteze: şi-a scos geanta (încă nedesfăcută) pe geam, a solicitat să fie
dusă în fosta ei cameră sau în oricare alta şi a reuşit să iasă pe holul
secţiei de deţinere. Anca Bădulescu a declarat că cei doi ofiţeri au provocat-o
să spargă un geam, au ameninţat-o cu încătuşarea şi au chemat grupa de
intervenţie pentru a o imobiliza.

Deţinuta afirmă
că până în momentul imobilizării a fost lovită cu pumnii (inclusiv peste
obrazul operat) de agenţii de pază şi de Bogdan Şindilă, că a fost dusă pe sus
în camera 50 şi legată cu cătuşele, cu mîinile la spate, de bara unui pat de
sus fapt ce a obligat-o să stea pe vârfuri. După aproximativ 10 minute şefa de
tură a venit şi a descătuşat-o, moment în care Anca Bădulescu a spart geamul
camerei (deţinuta recunoaşte acest  gest dar afirmă că l-a facut de nervi şi
mai ales din cauză că a fost provocată) cu mâna goală. Cioburile rezultate i-au
tăiat vasele de sânge de la încheietura mâinii drepte. Patru agenţi ai grupei
de intervenţie au transportat-o la cabinetul medical unde s-a întocmit o fişă
de consultaţie (în care s-a consemnat declaraţia deţinutei prin care a
recunoscut spargerea geamului) iar asistenta medicală a luat decizia de a o
transfera la Spitalul Judeţean Prahova pentru ca un chirurg să-i coasă rana. 

Anca Bădulescu a
relatat că, în timp ce aştepta în curtea penitenciarului să sosească maşina
pentru a fi transferată la spital, a fost văzută de directorul adjunct Celestin
Brânzan care a ordonat să fie încătuşată. În urma ordinului deţinuta a fost
imobilizată cu cătuşe  la ambele mâini (chiar peste rană) pe drumul înspre  şi 
dinspre spitalul judeţean.  

În jurul orei 18,
la întoarcerea de la spital, constatând pe holul secţiei că urmează să fie
încarcerată tot în camera 50, Anca Bădulescu a refuzat să intre în cameră
cerând insistent să fie cazată în orice altă cameră. Ea afirmă că a fost târâtă
pe jos de-a lungul secţiei de deţinere, introdusă forţat în cameră unde a fost
trântită pe pat şi legată  cu cătuşe  de ambele mâini. A rămas încătuşată în această poziţie până la ora 11
dimineaţa a dimineţii de sâmbătă 22 august a.c. adică 16 ore. 

Anca Bădulescu a
povestit că în acest interval de timp s-a simţit rău şi a solicitat îngrijiri
medicale dar asistenta medicală care a venit la patul ei nu a  a luat nicio
măsură (în mod normal, ar fi trebuit să ceară descătuşarea deţinutei şi
transferarea sa la infirmerie). Mai mult, aceasta ar fi refuzat să consemneze
în fişa medicală, la solicitarea deţinutei,  urmele de lovituri  de pe corp şi 
faţă.  Anca Bădulescu a mai relatat că, în timpul nopţii, a fost condusă la
toaletă de patru agenţi care i-au descătuşat doar o mână iar de cealaltă au legat 
un lanţ lung de circa 1,5 m.   al cărui capăt îl ţinea unul dintre ei. Deţinuta
şi-a satisfăcut nevoile fiziologice în această postură umilitoare.

În dimineaţa
zilei de sâmbătă Anca Bădulescu a solicitat din nou îngrijiri medicale şi a
fost transportată la cabinet. O altă asistentă medicală (se schimbase tura) a
refuzat să consemneze în fişa medicală urme ale unei posibile agresiuni
motivând că ar fi trebuit consemnate imediat după incidente.  Anca Bădulescu a
afirmat că majoritatea celor relatate sunt fapte petrecute în prezenţa unor
martori (deţinutele din camera 50 şi alte deţinute din secţie) care îi pot
confirma spusele. De altfel, chiar şi la data vizitei reprezentantelor
APADOR-CH, la 20 de zile de la incidente, se puteau observa pe corpul Ancăi
Bădulescu urme de vânătăi iar rana de la mână peste care fuseseră aplicate
cătuşe  era incomplet vindecată.

În cursul
discuţiei cu reprezentantele APADOR-CH, Anca Bădulescu a declarat că are un
istoric de consum de droguri de aproape 13 ani (heroină injectabilă) şi că în
ultimii patru ani a încercat să reducă consumul apelând la tratament cu
substitute (metadonă). A  relatat că  arestarea sa a avut loc la Câmpina unde a
petrecut patru zile şi nopţi îngrozitoare de sevraj în arestul poliţiei fără
niciun fel de tratament. După transferarea în sistemul penitenciar a urmat un
tratament în secţia de detox a penitenciarului Rahova, timp de şase săptămâni
însă tratamentul nu a fost în niciun fel continuat la Târgşor, nici
medicamentos, nici psihologic.

Anca Bădulescu a
mai afirmat şi că agenţii de pază sunt agresivi fizic şi verbal şi că
sancţiunile aplicate deţinutelor sunt foarte aspre (de la încarcerarea sa din
decembrie 2008 deţinutei i-au fost întocmite patru rapoarte de incident, toate
pentru deţinere de telefoane mobile, pentru unul dintre acestea fiind
sancţionată cu izolarea pentru cinci zile).  

Reprezentantele
APADOR-CH au solicitat conducerii penitenciarului informaţii despre măsurile
luate în legătură cu afirmaţiile deţinutei în cauză. Directoarea
penitenciarului a declarat că nu a luat măsuri  pentru că i-a fost greu să
creadă că persoane din conducerea penitenciarului (în speţă un director adjunct
şi şeful serviciului pază) ar fi putut comite asemenea abuzuri, şi că, mai
degrabă, este vorba de exagerări ale Ancăi Bădulescu deoarece aceasta are
anumite tulburări psihice şi comportamentale datorate antecedentelor de consum
de droguri. APADOR-CH consideră că în cazul unor afirmaţii despre  abuzuri atât
de grave (tratament inuman – încătuşarea
prelungită excesiv, aplicarea cătuşelor, inclusiv peste rana recentă, pe durata
transportului la şi de la spital, neacordarea de îngrijiri medicale de către
asistentă; tratament degradant – 
legarea cu lanţ pe durata satisfacerii nevoilor fiziologice) nu se poate
justifica în niciun fel  lipsa  totală  a măsurilor. În aceste condiţii
APADOR-CH solicită conducerii penitenciarului Târgşor şi Adminstraţiei Naţionale
a Penitenciarelor măsuri concrete cu privire la cele expuse mai sus.  Asociaţia
precizează că deţinuta urma să trimită chiar a doua zi plângere la parchetul de
pe lângă Tribunalul judeţean.

Concluzii
şi recomandări

·        Administraţia Naţională a Penitenciarelor
trebuie să ia măsuri pentru înfiinţarea a cel puţin două penitenciare pentru
femei care să acopere zonele Transilvaniei şi respectiv Moldovei;

·        ANP trebuie să rezolve de urgenţă
problema asistenţei medicale la Târgşor în aşa fel încât deţinutele să
beneficieze de aceste servicii săptămânal,
aşa cum se procedează în celelalte penitenciare;

·        APADOR-CH cere ministrului justiţiei
anuleze ordinul prin care s-a interzis
primirea de colete poştale
de la aparţinătorii
deţinuţilor/deţinutelor;

·        Asociaţia cere ANP să îşi reconsidere
politica de respingere a învoirilor pentru persoanele cu condamnări mari, mai
ales în cazul deţinutelor de la Târgşor care au familie şi copii.

Alte
constatări/recomandări sunt incluse în raport.

Manuela
Ştefănescu                                                                             
Maria-Nicoleta Andreescu

[1] Art (5) Administraţia Naţională a Penitenciarelor stabileşte penitenciarul
în care persoana condamnată va executa pedeapsa privativă de libertate. La
stabilirea penitenciarului se va avea în vedere ca acesta să fie situat cât mai
aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate