Raport asupra cazului lui Ninel Viorel Onţică deținut în Centrul nr. 1 de reţinere şi arestare preventivă din subordinea Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti

19.04.2013
Print Friendly, PDF & Email

1. Pe data de 19 aprilie 2013, două reprezentante ale APADOR-CH s-au deplasat la arestul DGPMB pentru a verifica informaţiile privind starea fizică şi psihică a deţinutului Ninel Viorel Onţică, fost consumator de droguri, aflat în tratament cu metadonă (substitut legal) de mai bine de 10 ani 1. Substitutul îi este administrat de CAIA (Centrul de Asistență Integrată în Adicții) Obregia din subordinea ANA (Agenţia Naţională Antidrog), ce se subordonează Ministerului Afacerilor Interne. Acelaşi minister supervizează şi activităţile Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR). Cu alte cuvinte, ANA şi IGPR sunt „colegi de serviciu” şi ar trebui să respecte aceleaşi reguli. Însă, în vreme ce ANA şi subordonatul său CAIA au, printre altele, programul de tratament cu metadonă pentru toate persoanele care se declară consumatoare de droguri şi doresc să renunţe, IGPR refuză cu obstinaţie continuarea tratamentului în cazul deţinuţilor aflaţi în custodia sa. Până acum 2-3 ani, poliţiştii se opuneau vădit administrării substitutelor în aresturi susţinând că „abstinenţa este cea mai eficientă cură”. Atitudinea s-a mai schimbat, cel puţin pe hârtie, după cum rezultă din răspunsul IGPR la raportul întocmit de APADOR-CH după vizita la acelaşi arest (DGPMB) din 3 noiembrie 2011. Răspunsul datat 30 ianuarie 2012 cuprinde precizări furnizate de Direcţia Medicală din cadrul MAI care ar fi „iniţiat deja demersuri …. în vederea elaborării unui standard de reglementare a modului de acordare a asistenţei medicale la nivelul centrelor de reţinere şi arestare preventivă, inclusiv asistenţa acordată consumatorilor de droguri (subl.n.); de asemenea, au fost demarate consultări în vederea……. continuării tratamentului substitutiv consumatorilor de droguri pentru care a fost iniţiat acest tratament înainte (subl.n.) de data introducerii în centrele de reţinere şi arestare preventivă”. Din păcate, după aproximativ 15 luni, „demersurile” şi „consultările” nu au avut niciun rezultat concret, poliţia opunând acelaşi „nu” categoric continuării tratamentului în aresturi. Acum ar fi vorba de lipsa unor „proceduri” care ar autoriza cabinetele medicale din aresturi să primească şi să distribuie metadona celor care urmează deja acest tratament.

2. Situaţia juridică a deţinutului Ninel Viorel Onţică ridică o problemă aparte. Onţică are două condamnări pentru furt şi respectiv trafic de droguri care au fost contopite, el urmând să execute pedeapsa cea mai mare, de 4 ani şi 5 luni de închisoare. Din pedeapsă se scădeau perioadele de conducere la sediul poliţiei şi de arestare preventivă precum și perioada executată deja. Onţică a fost încarcerat la penitenciarul Giurgiu, de unde a fost pus în libertate pe data de 22 ianuarie 2013, după ce executase 4 ani şi 3 luni (Trebuie precizat că pe întreaga durată a detenţiei la penitenciarul Giurgiu, Onţică a primit cu regularitate doza zilnică de metadonă). În total, adunând perioada executată la Giurgiu, perioada de arestare preventivă precum și zilele trecute de când Onțică s-a prezentat la CRAP nr. 1 reiese că a petrecut deja în detenție 4 ani și aproximativ 5 luni.

Din motive neclare, Onţică însuşi a decis că ar mai avea de executat un rest de pedeapsă şi pe 4 aprilie a.c. a telefonat la poliţie şi s-a predat. Numai că, deşi este o simplă chestiune de aritmetică (se ştiu exact datele privind conducerea la poliţie, arestarea preventivă, încarcerarea şi eliberarea) ea nu poate fi făcută decât de o instanţă de judecată. Altfel spus, nimeni nu ştie în prezent în mod oficial cât (zile sau săptămâni) înseamnă acest rest de pedeapsă sau dacă nu cumva pedeapsa a fost deja executată. Evident, tratamentul cu metadonă a fost întrerupt imediat după predare. Contestaţia înaintată în instanţă de Onţică în legătură cu calcularea restului de pedeapsă are termen de judecată pe 24 aprilie a.c. Din cauza acestor incertitudini privind situația juridică penitenciarul-spital Rahova (care ar fi putut să administreze tratament cu metadonă) a refuzat în trei rânduri transferarea deţinutului.

3. Starea fizică şi psihică a deţinutului în ziua vizitei reprezentantelor asociaţiei era foarte proastă din cauza întreruperii tratamentului cu metadonă începând cu data de 5 aprilie. În momentul în care s-a deschis uşa camerei de deţinere nr. 4 din arest, Onţică era întins pe jos, picioarele şi capul i se mişcau spasmodic iar în mâna stângă ţinea o sticlă cu detergent lichid de rufe. A afirmat că a băut din acea sticlă. Dacă într-adevăr a băut detergent şi, mai ales, cât este greu de aflat. Dar tremuratul corpului şi greutatea cu care s-a deplasat (de fapt a fost dus de două persoane) la cabinetul medical erau evidente și indicau o stare de sănătate cel puțin precară. Apoi, pe durata discuţiei din cabinetul medical şi ulterior într-o cameră din sediul poliţiei, Onţică a avut unele momente în care părea lucid, altele în care îşi pierdea şirul şi confunda persoane şi altele care erau adevărate crize de nervi. În plus, transpira abundent , a vomat în două rânduri, a acuzat dureri în tot corpul şi a repetat că „nu mai poate suporta”. În opinia reprezententelor asociaţiei aceste manifestări sunt caracteristice sevrajului. Onţică a sugerat la un moment dat că ar mai fi avut câteva pastile de metadonă ascunse. Deci, „adevăratul” sevraj ar fi început la câteva zile după predare. Însă, dată fiind incoerenţa deţinutului, aluzia este pusă sub semnul îndoielii. Pe de altă parte, singura menţiune medicală în acest sens este cea a doctorului de la spitalul Obregia (17 aprilie) şi anume postsevraj , pentru că tratamentul cu metadonă a fost întrerupt oficial din 5 aprilie iar examenul a avut loc 12 zile mai târziu şi deci faza de sevraj ar fi fost depăşită. Acelaşi medic a recomandat internarea imediată dar Onţică a refuzat, deoarece nu dorea decât să continuie tratamentul cu metadonă și nu să fie supus unui tratament detox. El a mai refuzat şi medicamentele recomandate de spitalul Obregia, în cunoștință de cauză: nici tramadolul sau novocalmin, nici diazepamul şi nici tiapridalul nu pot înlocui metadona. Se impune precizarea că tratamentul de substituție cu metadonă îi este administrat lui Onțică de CAIA Obregia, instituție amplasată în incinta (curtea) spitalului Al. Obregia.

Trebuie menţionat şi faptul că în camera nr.4 din arest (opt deţinuţi inclusiv Onţică într-un spaţiu cu opt paturi cu o suprafaţă de 15-16 mp) ceilalţi şase deţinuţi (al şaptelea era la instanţă) au confirmat că Onţică a avut zilnic crize.

4. Discuţiile reprezentantelor asociaţiei cu directorul Valentin Dragomir (înainte şi după întrevederea cu Ninel Viorel Onţică) au arătat că mentalităţile se schimbă şi în poliţie, cel puţin sub aspectul recunoaşterii necesităţii de a continua un tratament cu substitute, început înainte de arestare. Directorul a stat ore în şir de vorbă cu Onţică, a făcut cereri către penitenciarul-spital Rahova pentru transferarea deţinutului, l-a dus la spitalul Obregia şi l-ar fi internat acolo dacă nu s-ar fi opus chiar deţinutul. După părerea reprezentantelor asociaţiei, singura soluţie viabilă şi cu aplicare imediată în cazul Onţică ar fi transportarea sa la sediul CAIA unde i s-ar administra doza necesară de metadonă, cu alternativa ca personalul de la CAIA să vină la sediul poliţiei pentru continuarea tratamentului . Dată fiind presiunea factorului timp (vizita a avut loc într-o zi de vineri iar CAIA nu distribuie substitute în weekend) directorul a dat asigurări că se va implica şi el în obţinerea aprobării Direcţiei Medicale din cadrul MAI pentru una din cele două variante. Reprezentantele asociaţiei au solicitat să fie informate asupra rezultatului demersului.

Concluzii:

•  În mod sigur, instanţa de judecată se va pronunţa asupra restului de pedeapsă pe 24 aprilie. Dacă mai sunt câteva zile de închisoare, Onţică va fi transferat la penitenciarul-spital Rahova unde va primi tratamentul cu metadonă. Dacă nu, va fi pus imediat în libertate. Însă cele 20 de zile de privare de tratamentul adecvat înseamnă, după părerea asociaţiei, tratament inuman în accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar răspunderea aparţine, în primul rând, Direcţiei Medicale din cadrul MAI care continuă să tergiverseze adoptarea procedurilor necesare pentru continuarea tratamentului cu substitute în aresturile poliţiei;

•  Conducerea DGPMB a fost depăşită de acest caz. Toate eforturile (tentative repetate de a-l transfera pe Onţică la Rahova, prezentarea lui la spitalul Obregia şi disponibilitatea de a-l interna acolo, discuţii îndelungi cu deţinutul) au rămas fără rezultat. Ceea ce DGPMB ar fi trebuit să facă de la bun început ar fi fost ca, în absenţa procedurilor pentru continuarea tratamentului cu metadonă în aresturi, să solicite aprobarea Direcţiei Medicale pentru intervenţia CAIA;

•  APADOR-CH cere Direcţiei Medicale din cadrul MAI să pună urgent la punct procedurile necesare pentru continuarea tratamentului cu substitute în aresturile poliţiei. În acest context asociația reamintește că tratamentul substitutiv este în mod explicit prevăzut în acte normative în vigoare: Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1216/2006 privind modalitatea de derulare a programelor integrate de asistenţă medicală, psihologică şi socială pentru persoanele aflate în stare privativă de libertate, consumatoare de droguri şi Ordinul comun nr. 282/2007 emis de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse. Aceste acte normative  definesc ca „situaţie specială” starea privativă de libertate a unui consumator de droguri beneficiar de servicii şi  stabilesc responsabilităţi clare referitoare la modalitatea de continuare a tratamentului substitutiv .

 

 

Manuela Ștefănescu
Maria-Nicoleta Andreescu

1. Ninel Viorel Onţică s-a mai aflat în atenţia APADOR-CH în 2006 când a reclamat purtarea abuzivă a poliţiştilor de la cercetări penale în sediul DGPMB. El fusese reţinut pe data de 29 septembrie 2006, împreună cu alţi trei bărbaţi, sub acuzaţia de furt din locuinţe din Arad şi Deva. Onţică avea asupra lui 50 de pastile de metadonă care i-au fost confiscate de poliţişti – şi nereturnate la punerea în libertate – cu toate că avea asupra lui o „autorizaţie pentru eliberare de stupefiante” emisă de Autoritatea de Sănătate Publică Bucureşti, instituţie responsabilă, la acea vreme, de tratamente cu substitute.