Raport asupra cazului deţinutului Ionel Garcea

04.08.2005
Print Friendly, PDF & Email

Pe data de 4 august 2005, două reprezentante ale APADOR-CH au discutat
cu deţinutul Ionel Garcea (născut în 1973) aflat în executarea unei pedepse
de 7 ani  închisoare la Penitenciarul
Rahova. I.G. este de câţiva ani în atenţia asociaţiei.

1. Prezentarea cazului

Ionel Garcea a avut numeroase conflicte cu poliţişti, cadre de
penitenciar şi chiar procurori. Are un temperament impulsiv, pe fondul
unei epilepsii şi altor afecţiuni diagnosticate (tulburare organică
de personalitate de tip impulsiv exploziv, psihopatie polimorfă,
tromboflebită la ambele membre inferioare etc.), ceea ce i-a creat –
şi îi crează – mari probleme în detenţie. A fost bătut,
imobilizat, în mod repetat, cu cătuşe şi/sau lanţuri, s-a automutilat
în câteva rânduri (şi-a bătut cuie în frunte). In mai puţin de
un an şi jumătate de detenţie (august 2002 – aprilie 2003 arest
preventiv şi decembrie 2004 – aprilie 2005 în executarea pedepsei) a
primit 21 de sancţiuni (mustrare
sau retragerea drepturilor la vizite şi/sau pachete), cele mai multe
pentru "injurii aduse cadrelor" şi "autorănire".
La data vizitei reprezentantelor asociaţiei, alte 4 rapoarte de incident urmau să fie analizate de comisia de
disciplină. Ofiţerul cu disciplina, care făcuse cercetări
în trei dintre ele, propusese deja pedepse cu
izolarea
(5 sau 10 zile). Al patrulea incident, cel mai recent, este
detaliat mai jos.

Ionel Garcea a mai fost condamnat anterior. După liberare, a fost din
nou reţinut de poliţie şi apoi arestat sub acuzaţia de
tâlhărie. Insă probele aduse de acuzare au fost atât de
"subţiri", încât toate instanţele de judecată l-au
achitat. La ieşirea din arest, Ionel Garcea  a dat în judecată autorităţile
pentru privare de libertate ilegală şi a câştigat despăgubiri
pentru daune morale şi materiale (77 de milioane de lei. Sentinţa a
fost executată în 2004.)  In acea
perioadă, I.G. lucra ca brancardier la spitalul Bagdasar din
Bucureşti şi, cu acordul directorului, locuia într-o
cămăruţă din subsolul instituţiei. In 2002, Garcea s-a
trezit acuzat de comiterea unei infracţiuni de viol, reclamanta fiind o
persoană internată în spitalul respectiv cu diagnosticul
"psihoză discordantă". A fost arestat, eliberat, judecat în
stare de libertate şi condamnat la 7 ani închisoare cu toate că
şi-a susţinut constant şi vehement nevinovăţia. In
plus, există în dosar rezultatele unor analize medico-legale care pun sub
semnul întrebării faptul că Garcea ar fi autorul infracţiunii.
Insă instanţele au ignorat aceste probe şi l-au condamnat pe
I.G. la 7 ani închisoare, practic numai pe baza declaraţiilor presupusei
victime.

In opinia APADOR-CH, Ionel Garcea este o persoană sinceră. El a
recunoscut de fiecare dată când a greşit (a ţipat, a înjurat, a
spart geamuri şi oglinzi etc). Prin urmare, este greu de crezut că ar
minţi acum, când îşi clamează cu atâta ardoare
nevinovăţia. Majoritatea gesturilor disperate din această
detenţie (automutilări repetate, inclusiv o tentativă de sinucidere
la începutul anului 2005 soldată cu comă de gradul IV) se datoresc
tocmai credinţei că i s-a făcut o imensă nedreptate. Soluţia ar fi supunerea lui Garcea la
testul ADN
, ceea ce el însuşi solicită insistent. Insă
până în prezent nici un procuror nu s-a arătat interesat de cazul
său. Testul poate fi făcut şi la cerere dar costă foarte
mult şi nu este clar ce greutate ar avea în faţa instanţei.

Mai trebuie menţionat faptul că, pe durata acestei ultime
detenţii, Ionel Garcea a reclamat că a fost bătut de trupa de intervenţii ("mascaţii"),
apoi legat cu cătuşe şi lanţuri de pat timp de două
săptămâni, în vara anului 2004, în Spitalul Penitenciar Jilava
. (Cazul a fost prezentat în
raportul APADOR-CH, întocmit după vizita la această unitate.) In urma
repetatelor sesizări din partea avocaţilor lui Garcea şi a
raportului asociaţiei cu privire la tratamentul aplicat la Jilava,
deţinutul a fost transferat, în 2005, 
la Rahova.

2. Incidentul din data de 26 iulie 2005
(Penitenciarul Rahova)

In acea zi, Ionel Garcea a fost dus la instanţă, pe rol fiind
cererea de întrerupere a executării pedepsei, din motive de
sănătate (vezi mai jos punctul 3). După ce s-a dat un nou
termen, Garcea a fost "îndemnat" de escortă, inclusiv cu o
palmă peste ceafă, să se "mişte mai repede".
Garcea a protestat verbal. Revenit în penitenciar, la punctul de primire
deţinuţi (PPD Rahova a fost dotat cu o cameră video
instalată pe coridorul central) el a fost "invitat" să
intre într-una din camere. Deţinutul s-a opus, intuind ce îl aştepta.
A spart geamul şi a rămas un ciob în mână, ceea ce a fost
interpretat ca  "intenţie de
atac la cadre". Garcea a admis că avea ciobul dar că intenţia
era să-şi taie gâtul. Agenţii au chemat imediat
"mascaţii" care au venit cu lanţurile din dotare. Garcea
susţine că a fost legat cu cătuşe de un pat şi apoi bătut cu lanţurile până la
pierderea cunoştinţei.
Deţinutul şi-a revenit în duba
care îl transporta la spitalul penitenciar Jilava, unde a rămas aproape
două zile, după care a fost readus la Rahova.  După spusele lui
Garcea, medicul de la Jilava nu a
consemnat urmele de lovituri în fişa medicală a deţinutului
şi nici nu a părut interesat de starea sa
(I.G. urinase şi
defecase pe el în timpul bătăii).
Intrebarea esenţială este de
ce a fost dus Garcea la Jilava pe 26 iulie. Si de ce la tocmai la Jilava, la
kilometri distanţă şi nu la Spitalul Rahova, situat peste gard
de penitenciar?

Dacă intervenţia agenţilor şi mascaţilor s-a
desfăşurat potrivit regulilor (imobilizarea cu cătuşe a
deţinutului devenit agresiv şi care prezenta pericol pentru el
însuşi sau pentru alţii, strict pe durata crizei, până la
calmare) foarte probabil că nu ar fi fost cazul să fie  transportat 
la spital.
Există,
deci, temerea că agenţii au depăşit cu mult limitele
acceptabile ale unei intervenţii rezonabile.

 

Având în vedere cele de mai sus, APADOR-CH cere:

1.Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor să cerceteze, cu
imparţialitate, incidentul din 26 iulie precum şi modul în care a fost tratat Garcea la Spitalul Penitenciar
Jilava în vara anului 2004 şi ulterior, pe toată durata
detenţiei şi să dispună măsurile necesare. De
asemenea, este absolut necesar ca toate afecţiunile de care suferă Ionel Garcea să fie înregistrate
şi tratate corespunzător din punct de vedere medical.
Totodată, este necesar ca personalul de pază şi
escortă să ţină cont de alterarea stării psihice
– atestată cu acte medicale – a deţinutului şi să
renunţe la provocări verbale şi intervenţii brutale;

2. Parchetului
de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
să dea curs cu celeritate plângerii trimise de Ionel Garcea la
începutul lunii august 2005 în legătură cu incidentul din 26
iulie a.c.;

3. Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor să modifice regulamentul prin introducerea unor prevederi exprese cu
privire la situaţiile, clar
definite,  în care personalul de
penitenciar poate recurge la mijloace de imobilizare (cătuşe, în
nici un caz lanţuri), la durata imobilizării precum şi la
obligaţia personalului de a consemna în scris aceste măsuri
(circumstanţe, durata, cine a participat)
.

Ionel Garcea a făcut plângere la parchet
împotriva cadrelor de penitenciar implicate în incidentul din acea zi.
Există şi un martor ocular care poate susţine afirmaţiile
lui I.G. In acelaşi timp, agentul Ion Vasile i-a întocmit lui Garcea
raport de incident ce urma să fie cercetat de ofiţerul cu disciplina.

3. Lipsa tratamentului medical

După cum s-a menţionat, Ionel Garcea suferă de epilepsie. In
plus, are tromboflebită profundă la piciorul stâng şi, în
fază mai puţin avansată, la dreptul.

In mai 2005, Ionel Garcea a fost transferat de la Jilava la Rahova, trecând
mai întâi prin Spitalul Penitenciar Rahova unde a stat internat o
săptămână. La acesta din urmă, nu a primit nici un fel de îngrijire medicală. Nu a făcut
decât să aştepte programarea la un spital civil, pentru extragerea
unor fragmente metalice din cap. Mai mult, tromboflebita nu a fost nici
măcar menţionată în fişa de internare.

La Spitalul Sfântul Pantelimon unde a fost operat în iunie 2005, i s-a
făcut radiografie craniană după
intervenţia chirurgicală şi nu imediat înainte, cum ar fi
fost normal. Această radiografie tardivă a arătat că mai
exista încă un fragment metalic
neextras şi deci a fost nevoie de o nouă operaţie o lună
mai târziu.

Ionel Garcea s-a plâns că nu primeşte medicamente nici pentru
epilepsie, nici pentru tromboflebită. Avocaţii săi s-au oferit
să îl ajute însă au nevoie de reţetă eliberată de
medicul de penitenciar, ceea ce acesta a făcut cu mare întârziere.

APADOR-CH subliniază că neacordarea
îngrijirilor medicale unui deţinut bolnav (în cazul lui Garcea epilepsia
şi tromboflebita sunt diagnosticate de mai mult timp) echivalează cu tortura.

APADOR-CH  solicită să i se
comunice de către ANP măsurile luate. De asemenea, cere Parchetului
de pe lângă ICCJ să îi transmită în scris soluţia la
plângerea lui I.G. cu privire la incidentul din 26 iulie a.c.

 

Manuela Stefănescu                                          Diana
Călinescu

Raspunsul ANP in acest caz