Raport al APADOR-CH cu privire la vizita in penitenciarul Vaslui

29.10.2002
Print Friendly, PDF & Email

Pe data de 29 octombrie
2002, doi reprezentanti ai APADOR-CH au vizitat penitenciarul Vaslui.

1 Conditii generale

La o capacitate legala
(6 mc de persoana) penitenciarul ar trebui sa gazduiasca maximum 538 de persoane.
La data vizitei, efectivele detinutilor se ridicau la 1005 persoane,
adica dublul capacitatii. Instalarea unor paturi suplimentare (total
paturi – 849) nu rezolva situatia supraagomerarii.

Recenta lege a gratierii
a vizat numai 39 de detinuti, din care 14 contravenienti.

Din totalul de 1005 detinuti,
981 sunt barbati (inclusiv 34 de minori) iar 24, femei (inclusiv o minora).
Numai 97 sunt arestati preventiv, din care 17 minori. Desi numarul arestatilor
preventiv este relativ scazut, APADOR-CH continua sa sustina ideea ca minorii
nu au ce cauta in detentie – nici in arest preventiv si, cu atat mai
putin, condamnati  –
(cu exceptia unor infractiuni de genul crimelor
deosebit de grave), ei trebuind sa beneficieze, primii, de sistemul “probatiunii”
adica alternativa la incarcerare.

Numai 84 de detinuti
erau folositi la munca platita iar alti 133 prestau servicii in favoarea penitenciarului
(74 la gospodaria agro-zootehnica si 59 la deservire). In total, 217 deci
mai putin de un sfert din numarul total de detinuti.

111 cadre lucreaza la
operativ, ceea ce da o medie de 10 detinuti la un cadru. APADOR-CH solicita
DGP sa analizeze posibilitatea angajarii a inca 27 de cadre, pana la completarea
schemei (138 de cadre).
 

Penitenciarul Vaslui
ar dori sa preia o cladirea dezafectata care a apartinut UM 01534. Din pacate,
negocierile demarate inca din 1998 nu au fost finalizate inca. Preluarea si
amenajarea acelei cladiri ar rezolva, macar in parte, problema supraaglomerarii
din acest penitenciar.

Penitenciarul are un
magazin de la care detinutii pot face cumparaturi, pe baza de liste. Din pacate,
maximum 10% dintre ei dispun de sume de bani in conturile personale.

O problema constant ridicata
de APADOR-CH este obligarea detinutilor – inclusiv a femeilor, minorilor
si arestatilor preventiv – de a purta uniformele date de penitenciar.
La apelurile de dimineata si de seara si ori de cate ori ies din camere ei
sunt obligati sa poarte numai acele haine provenite din stocurile MApN sau
MI. De circa 2 ani au fost interzise treningurile (se admite, totusi,
si un pantalon “civil”, daca se coase pe lateral o vipusca alba).
Masura a fost luata in urma unor evadari, hainele civile ingreunand depistarea
evadatilor. Asociatia nu crede ca pentru cateva cazuri izolate, trebuie
sa sufere intreaga populatie din penitenciare
(circa 50.000 de persoane).
Femeile se plang ca tinuta de penitenciar in care se duc la vizite ii socheaza
pe copiii veniti sa le vada. Si barbatii au aceasta problema si, in plus,
daca femeile au doua randuri de uniforme, cei mai multi detinuti au unul singur.
Spalarea uniformei si mentinerea curateniei corporale se fac cu dificultate.
APADOR-CH a vizitat si penitenciare in care portul uniformei nu era obligatoriu,
lucru ce avea un impact pozitiv asupra relatiilor dintre detinuti si dintre
acestia si supraveghetori. Asociatia propune DGP, ca prim pas, urmatoarele
masuri:

a)     
eliminarea obligatiei purtarii uniformei de penitenciar pentru arestatii
preventiv
, femei si minori (cu exceptia situatiilor in care detinutii
nu au haine civile decente);

b)     
purtarea uniformei numai de detinutii scosi la munca; (cu exceptia
situatiilor in care, pentru efectuarea unor lucrari in interiorul penitenciarelor,
se angajeaza si muncitori civili)

In opinia asociatiei,
tendinta trebuie sa fie de eliminare totala a obligativitatii de a purta
uniforma de penitenciar.
De aceea, reprezentantii sai au fost neplacut
surprinsi sa auda ca penitenciarul Vaslui are sarcina de a achizitiona
inca 2000 de uniforme militare de la MapN.

Penitenciarul Vaslui
nu are sectie semi-deschisa deoarece nu exista detinuti care sa indeplineasca
criteriile stabilite de DGP. Profilul penitenciarului prevede categoria detinutilor
cu pedepse pana la 10 ani, dar sunt si persoane cu pedepse mai mari (inclusiv
pe viata) care sunt aduse, temporar, pentru diverse procese aflate pe rolul
instantelor din Vaslui.

O situatie deosebita
s-a petrecut pe 14 februarie 2002. Detinutul Nastase Marius Maricel (n.1975)
era arestat preventiv sub acuzatia de a fi violat un minor. Fara indoiala
ca “telefonul fara fir” functioneaza din plin in orice loc de
detentie. Detinutii afla imediat cine a fost incarcerat si pentru ce fapta.
In cazul lui Nastase, zvonul a fost ca ar fi “pedofil”. Dupa cele
21 de zile de carantina, el a fost mutat intr-o camera “linistita”
– spun supraveghetorii – in care, la cateva minute dupa ce a intrat,
a fost lovit de un alt detinut (Calin Mihai) si a decedat. Cerificatul medical
de constatare a decesului mentioneaza “hemoragie meningee cu inundatie
sanguina ventriculara; ruptura de artera vertebrala si traumatism cervical”.
Detinutul Calin este cercetat de Parchet pentru omor deosebit de grav. Problema
ridicata de APADOR-CH se refera la obligatia cadrelor de a asigura protectia
oricarui detinut aflat in custodia lor, indiferent de natura faptei savarsite.
Explicatiile cadrelor privind “valorile morale ale detinutilor”
care ar accepta omorul dar detesta pedofilia (sau violarea unor
minori) nu pot fi o justificare pentru cele intamplate
. Cadrele aveau
obligatia legala de a preveni o reactie violenta la adresa lui Nastase,
cu atat mai mult cu cat erau la curent cu zvonurile pe seama acestuia si
cunosteau si mentalitatea detinutilor in legatura cu acest gen de infractiune.
Doamna psiholog – a carei activitate este remarcabila – a declarat
ca a discutat in mai multe randuri cu grupuri de detinuti pe tema “atitudinii
justitiare intre detinuti” si crede ca a realizat deja unele progrese.
APADOR-CH solicita DGP informatii suplimentare privind acest caz (daca s-a
efectuat o ancheta interna, daca au existat sanctiuni pentru cadre, daca s-au
stabilit masuri de prevenire a unor astfel de situatii etc.). In opinia asociatiei,
eventuala condamnare a autorului infractiunii nu este suficienta.

2.      
Vizita in penitenciar

2.1.           
Blocul alimentar

Sistemul de ventilatie
este dezafectat din cauza vechimii si a lipsei totale de eficienta. Prepararea
mancarii se face in zece marmite. 15 detinuti (13 ziua si 2 noaptea) lucreaza
la bucatarie, la curatarea legumelor, spalarea veselei etc.

Meniul zilei era urmatorul:
a) la comun – dimineata ceai (fara zahar, au spus detinutii) si margarina;
la pranz – ciorba de cartofi si iahnie de fasole cu carne; seara –
ghiveci cu carne; b) la regim (68 de portii) – dimineata ceai, branza
si margarina; la pranz – supa de carne si ghiveci moldovenesc cu carne;
seara – paste fainoase cu lapte.

Pentru toate mesele,
se scosesera din magazie 87,6 kg carne de porc, 20 kg subproduse si 39,7 kg
slanina. Meniul zilei nu prevedea decat carne (oricum de proata calitate –
numai “carcasa”, adica coaste si grasime), nu si subproduse
si slanina
. Prin urmare, ori trebuia scoase de la magazie circa 145 kg
carne, ori pe meniu trebuia incluse subprodusele si slanina. In plus, a mai
existat o mica neconcordanta (un kg si jumatate de carne) intre diversele
evidente, cantitate ce ar fi servit pentru hrana a … trei catele preluate
de penitenciar ca … viitoare mame de caini de paza!

2.2.           
Compartimentul socio-educativ

Penitenciarul dispune
de 45 de abonamente la diverse ziare, la care se adauga retururi de la publicatiile
locale. 7 persoane (2 ofiteri, 3 subofiteri, o psihologa si un preot ortodox)
lucreaza in acest compartiment. Spre diferenta de vizita precedenta a APADOR-CH
(in 2000), doamna psiholog a fost acum cooptata in toate comisiile din penitenciar
(repartizare, disciplinara, de liberare conditionata etc.).

Programele pentru minori
sunt grupate sub titlul “Iepurasii” si acopera educatia pentru
viata, activitati sportive, consiliere individuala si de grup etc. Acestea
se dsfasoara aproape zilnic si antreneaza toti minorii. Scolarizarea (clasele
I – VI) se face separat, cu ajutorul a trei cadre didactice. Tot separat
se desfasoara si programul de alfabetizare (“Alfaz”) pentru 7
detinuti, dintre care 4 minori, dar numai o data pe saptamana – lunea –
si numai doua ore (13.00 – 15.00), ceea ce, in opinia asociatiei, este
prea putin. In sfarsit, se lucreaza la punerea in scena, tot cu minori, a
unor schite de Caragiale si se programeaza si o piesa – “Cei trei purcelusi”
– tema fiind medierea conflictelor.

Detinutii adulti participa
si ei, in grupuri de 8 – 12 persoane, la diverse programe cum sunt “Stradav”
– diminuarea vulnerabilitatii, “Vadd” – diminuarea
agresivitatii la recidivisti, “Deris” – diminuarea starii
de depresie. Pentru femeile detinute, se face o combinatie intre “Stradav”
si “Deris” si se are in vedere initierea unui program pentru intretinerea
legaturilor familiale. Toate aceste activitati sunt desfasurate de doamna
psiholog, o persoana foarte activa si dedicata muncii ei. Doamna psiholog
mai face si consiliere personala (cam 20 – 25 de detinuti se inscriu
zilnic, dar nu poate discuta decat cu maximum 18).

Ar fi de dorit sa existe
si un program pentru detinutii care urmeaza sa fie liberati. In prezent, pregatirea
lor se desfasoara doar in camerele de detentie, la care se adauga o colaborare
cu o organizatie neguvernamentala – “Orasul sperantei” –
care se ocupa numai de tinerii (18-21 de ani) ce urmeaza a fi pusi in libertate.
Serviciul de probatiune – care functioneaza pe langa tribunalul Vaslui –
se preocupa in principal de minori (intocmeste rapoarte pe care le prezinta
instantelor inainte de condamnare, in vederea unei posibile alternative la
incarcerare).

Reprezentantii APADOR-CH
au constatat ca activitatile compartimentului sunt reale (nu numai
“pe hartie”). Pe durata vizitei, au asistat la o sedinta de terapie
in grup pentru 14 detinuti adulti (de la camerele 26 si 29), la care acestia
erau foarte activi, in vreme ce un alt grup astepta sa intre la scoala.

Problema majora este
cea a lipsei de spatiu, deoarece toate aceste activitati (cu exceptia celor
sportive) se desfasoara numai in clubul detinutilor.
Oricat de riguroasa
ar fi programarea pe ore, este clar ca numai o mica parte din cei o mie de
detinuti pot beneficia de activitatile cultural-educative.

In afara reprezentantilor
asociatiei “Orasul sperantei”, doua alte organizatii neguvernamentale
au activitati regulate: Serviciul Umanitar pentru Penitenciare (SUP) si Prison
Fellowship, ultima ocupandu-se in principal de femei. Pe langa acestia, si
reprezentantii unor culte religioase, in principal catolici,  au intalniri
frecvente cu detinutii.

           
2.3. Cabinetul medical

Doi generalisti si un
stomatolog (acesta din urma cu program luni, marti, miercuri si vineri), ajutati
de sase asistenti (o asistenta este repartizata exclusiv la cabinetul medical
al cadrelor iar una se ocupa de farmacie) raspund de sanatatea detinutilor.
Din pacate, si aici, ca in majoritatea penitenciarelor, medicii se ocupa si
de cadre
(zilnic intre 7.00 – 9.00 si 14.00 – 15.00).

Media detinutilor consultati
este de 40 – 50 zilnic, ceea ce inseamna 5-6 minute de fiecare detinut,
dar numai daca medicul ar lucra continuu, fara nici o pauza. In plus,
unul din doctori lucreaza martea si joia fara asistent, deoarece acesta
din urma trebuie sa insoteasca la spital un detinut care face dializa.

O alta dificultate este
legata de lipsa cadrelor de specialitate din Laboratorul medico-legal, ceea
ce duce la repetate amanari ale expertizarii detinutilor. S-a mentionat cazul
recent al unui detinut care ceruse intreruperea executarii pedepsei din motive
de sanatate dar instanta nu a putut judeca solicitarea deoarece LML nu
finalizase expertiza
. Trebuie precizat ca detinutul care cere intreruperea
executarii pedepsei pe astfel de motive plateste expertiza.

Cabinetul medical ar
avea nevoie de un al doilea scaun la stomatologie (pentru care s-au
facut demersurile necesare la DGP) si de un “mini laborator” pentru
teste (pret estimativ – 3.000 dolari SUA) ceea ce ar duce la economisirea
timpului si, in timp, a costurilor analizelor efectuate, in prezent, in spitale
civile.

Infirmeria este formata
din trei camere dintre care una este rezervata bolnavilor de TBC (3 sub tratament
activ si 19 in supraveghere). Nu este inregistrat nici un bolnav de sifilis.
La camera 33 – inapti – erau 12 detinuti la 12 paturi. Detinutul
Eugen Cosnita, 68 de ani, cu o condamnare de 7 ani si jumatate pentru omor,
sufera de o scurtare a piciorului drept, discopatie lombara si arterita. Nu
se poate deplasa decat cu insotitor. Gelu Murgu, 31 de ani, condamnat pentru
furt, este bolnav de insuficienta renala cronica si trebuie sa mearga la dializa
de trei ori pe saptamana, la spitalul din Barlad. Este insotit de fiecare
data de un asistent medical din penitenciar, ceea ce creaza dificultati cabinetului
medical. Ion Chiriac, 29 de ani, sufera de paraplegie iar un examen ecografic
efectuat la spitalul Jilava a stabilit ca are o inflamare a coloanei, pareza
si dificultati la urinare. Chiriac sustine ca toate bolile s-au declansat
in perioada de noua luni petrecuta in arestul politiei Vaslui.

Bolnavii ies la aer cam
o ora si jumatate zilnic, de luni pana vineri inclusiv.

2.4.           
Sectorul vizite

Sala de vizita la masa
(4 locuri) era goala. In schimb, vorbitorul obisnuit (la pupitre plus o cabina
pentru “periculosi”) era plin de lume. Detinutii si vizitatorii
vorbeau, sau mai degraba strigau, toti deodata. Un afis din holul de la intrare
avertizeaza “cetatenii” ca, pe durata vizitei, sa nu discute decat
“probleme personale si familiale”, in caz contrar, se va intrerupe
vizita. Dar in acel vacarm (6 detinuti si 12 vizitatori plus copiii) era imposibil
de urmarit cine si ce spunea. De altminteri, subofiterul de serviciu a declarat
ca o vizita s-ar intrerupe numai daca cineva ar folosi un limbaj vulgar care
sa-i deranjeze pe ceilalti. Reprezentantii asociatiei nu vad rostul acelui
afis. Iar daca va fi mentinut, atunci sa recomande tuturor sa foloseasca “un
limbaj civilizat”. Vizitele dureaza intre 30 de minute si 2 ore. Date
fiind noile dispozitii ale DGP din iulie a.c. privind marirea numarului de
vizite lunare la care au dreptul detinutii (intre doua si patru in functie
de categorie), APADOR-CH sugereaza renuntarea la sistemul “literelor”
(detinutii al caror nume de familie incepe cu A,B,C,D pot fi vizitati de pilda
lunea; cei cu E,F,G,H – martea etc.). Cadrele se tem insa ca toti vizitatorii
s-ar inghesui la sfarsit de saptamana ceea ce i-ar pune in mare dificultate.
O solutie ar fi ca prima jumatate a alfabetului sa fie programata luni-miercuri
inclusiv, a doua, joi – duminica iar luna urmatoare, invers, cu prioritate
pentru minori si femei.
Tot pe baza noilor dispozitii ale DGP, s-a marit
si numarul de pachete pe care le pot primi detinutii. La penitenciarul Vaslui,
se inregistreaza o crestere de circa 50% a numarului de pachete.

2.5.           
Camerele

Camerele 11 A si B –
detinuti pe viata (transferati temporar pentru procese) sau regim restrictiv
si izolator – erau neocupate. Ambele sunt foarte mici, cu cate doua
paturi, un WC si o chiuveta fiecare. WC si chiuveta din camera de izolare
erau defecte.

Cu toate ca detinutii
considerati “periculosi” nu sunt izolati de restul, la camera
13 (sectia a III-a)  erau 14 detinuti la 12 paturi, toti cu pedepse mari.
Camera fiind mica, paturile erau dispuse pe trei nivele. Detinutii ies zilnic
la plimbare cate o ora si jumatate. Dar “zilnic” inseamna, ca
si in majoritatea penitenciarelor, patru zile pe saptamana, deoarece sambetele
si duminicile se considera ca “activitatile administrative” (scuturat
paturi, cearceafuri etc.) suplinesc plimbarea iar in ziua de baie saptamanala,
nu se iese la aer. APADOR-CH considera ca iesitul la aer trebuie asigurat
in fiecare zi, indiferent de natura celorlalte activitati. De asemenea, este
de dorit ca, in acea ora si jumatate, detinutii sa poata face si altceva decat
sa se plimbe intr-un spatiu mic (fotbal, volei, handbal, aparate de forta
etc.).
 Detinutii aveau televizor, jocuri de sah si table si chiar
o … chitara! Grupul sanitar consta dintr-o chiuveta in camera si o cabina
cu un WC.

Detinutul Vasile Corduneanu,
58 de ani, este condamnat la 12 pentru omor, din care a executat 7. A afirmat
ca sufera de psihopatie, hipotensiune si bronsita astmica. Detinutul Marin
Simion s-a plans ca a avut o operatie la un testicol in 1998, ca s-a reinfectat
si ca desi medicul penitenciarului a constatat cu o luna in urma ca trebuie
transferat la spitalul Jilava, inca nu se intamplase nimic. El a mai spus
ca are posibilitati materiale pentru plati o lucrare dentara – ce nu poate
fi executata la Vaslui – si ca a facut cerere in acest sens catre DGP
(se pare ca astfel de lucrari se executa doar la spitalul penitenciarului
Poarta Alba). Impresia detinutului este ca medicul stomatolog al penitenciarului
Vaslui s-ar opune acestui transfer pentru ca s-ar fi simtit “jignit”
ca el l-a solicitat direct DGP. Relatarile detinutilor din aceasta camera
au fost contradictorii cu privire la intretinerea igienei (unii au spus ca
dezinsectia se face ori de cate ori este nevoie, altii ca au soareci si gandaci
si ca nu s-a mai facut dezinsectie de cel putin trei luni) si la activitatile
la club (unii au declarat ca fusesera la club cu cateva zile inainte de vizita
reprezentantilor asociatiei, altii ca nu au fost scosi niciodata). Indiferent
de parerile contradictorii, pentru APADOR-CH a fost clar ca in camera 13,
conditiile de detentie sunt mai dificile decat in restul penitenciarului.
Tocmai pentru ca aici sunt detinuti cu pedepse mari si considerati, implicit,
ca periculosi, asociatia cere conducerii penitenciarului sa le acorde mai
multa atentie, in special in domeniul educativ si medical-sanitar.

La camera 28 (recidivisti
arestati preventiv) erau 38 de detinuti la 27 de paturi. Unii dormeau doi
intr-un pat, altii trei sau patru in doua paturi alaturate. Detinutii s-au
plans de mancare (dimineata, ceai fara zahar, iar felurile gatite nu contin
aproape niciodata carne ci numai slanina), de faptul ca nu mai au voie sa
primeasca – si sa poarte – treninguri, ca nu au mai iesit la club de
vreo doua luni. Singurele lor “distractii” sunt plimbarea zilnica
de circa o ora, jocurile de sah si remmy si programul de la televizor (penitenciarul
are si un post TV cu circuit intern). Grupul sanitar consta din doua cabine
cu WC-uri si un spalator cu 5 robinete. Ionel Chersacaru si Cornel Jiglau
(acesta din urma internat, pana in 1994, in spitalul psihiatric Grajduri),
ambii recidivisti, au fost arestati preventiv pentru – spun ei –
furtul unei casete audio si violare de domiciliu. Pe dosarul de penitenciar
al lui Chersacaru, politia a notat “intentie de evadare si automutilare”.
In dosar, exista o fisa, intocmita de un politist in care se mentioneaza “automutilare”
(lucru lesne de constatat dupa cicatricele de pe corp” dar si “evadare”
(nu “tentativa”) fara nici o alta explicatie. Si pe dosarul
lui Jiglau apare mentiunea “intentie de automutilare”.
Deoarece aceste adnotari de pe dosare, chiar scrise cu creionul, uneori nesemnate
si, de cele mai multe ori, nejustificate prin documente, au efecte
asupra categorisirii lor in penitenciare, APADOR-CH cere mai multa rezerva
din partea cadrelor in privinta acestui gen de caracterizare.  Cadrele
din penitenciare se tem ca daca ar ignora aceste adnotari, chiar daca nu exista
in dosar nici o proba, si daca s-ar intampla vreun incident, ele, cadrele,
ar fi trase la raspundere. In principiu, comisia de disciplina a penitenciarului
analizeaza lunar situatia fiecarui detinut “cu probleme”. In practica,
reprezentantii asociatiei au intalnit putine cazuri in care “stampila”
de pe coperta dosarului sa fi fost stearsa. Mai mult, daca un recidivist a
avut, intr-o pedeapsa anterioara, o tentativa de evadare (pentru care a fost
condamnat si si-a executat pedeapsa) el va ramane toata viata la categoria
“periculosi” chiar daca se va comporta ulterior foarte bine. APADOR-CH
considera ca detinutii trebuie clasificati numai in functie de comportamentul
pe durata executarii pedepsei in curs
. Reprezentantii asociatiei cred
ca  tratamentul in detentie nu trebuie sa fie influentat de adnotarile
de pe dosarul de penitenciar (indiferent daca provin de la politie sau alt
penitenciar).
In plus, detinutii s-au plans ca au soareci, gandaci si
paduchi.

Camerele 19 si 20 erau
destinate minorilor. In prima – arestati preventiv – erau 19 minori
la 12 paturi. Ei merg la club in fiecare vineri, unde stau de vorba cu psihologul.
In restul timpului, se uita la televizor sau joaca sah si remmy. Ies la aer
cam o ora pe zi, iar sambata joaca fotbal sau tenis cu piciorul. In a doua
(camera 20) erau 15 minori la 12 paturi. Ei sunt condamnati, fie in prima
instanta, fie definitiv, patru dintre ei urmand a fi transferati la Centrul
de reeducare Tichilesti. Aproape toti minorii au avut – sau au –
avocati din oficiu, in foarte multe cazuri apararea limitandu-se la “pledoarii”
de genul “ e mic si nu si-a dat seama ce face.” De exemplu, cazul
lui Lucian Simion (16 ani), condamnat pentru un furt comis in anul 2000 (cand
avea 15 ani neimpliniti) la un an si 9 luni inchisoare. Grupul sanitar consta
dintr-o chiuveta in camera si o cabina cu WC, in care se afla si cosul de
gunoi care se goleste numai o data pe zi si numai dimineata.

Minorii, inclusiv cei
arestati preventiv, sunt obligati sa poarte, in toate situatiile, uniforme
de penitenciar.

Singura sala de baie
pentru tot penitenciarul (barbati) avea 30 de dusuri. Peretii erau plini de
igrasie iar mirosul era de nesuportat.

Penitenciarul are patru
curti de plimbare din care una dotata cu o masa de tenis. Cum in ziua vizitei
plouase, una din curti devenise impracticabila din cauza noroiului.

Sectia de femei are 2
camere: camera 2 ( 5 detinute care lucreaza la popota cadrelor la 6 paturi)
si camera 1 (19 detinute la 18 paturi). Prima camera era spatioasa si foarte
curata, in timp ce in a doua nu era, practic, nici un spatiu liber. De altminteri,
detinutele de aici au spus ca in urma cu trei luni au fost chiar 35 in camera.
Disproportia dintre cele doua camere in privinta numarului detinutelor si
paturilor si a unui minim spatiu de miscare, este evidenta. Deoarece situatia
este general valabila in penitenciarele care sectii de femei, asociatia propune
urmatoarele variante: 1. renuntarea la folosirea detinutelor la popota;
2. rotirea cat mai multor detinute (daca este posibil, toate) la popota
.
In ambele variante, s-ar elimina diferenta substantiala cu privire la conditiile
de detentie. A doua varianta ar presupune efectuarea unor examene medicale
periodice, pentru toate detinutele.

Camerele sunt dotate
cu grupuri sanitare identice: un WC, un dus, un spalator cu 3 robinete. Au
apa calda la dus in fiecare vineri, dar li se aduc butoaie cu apa calda in
fiecare zi.

La camera 2 nu exista
decat un radio dar una din detinute primise deja aprobarea pentru un televizor
adus de acasa. Detinutele s-au plans de frig (in ziua vizitei, chiar daca
afara nu era o temperatura foarte scazuta, in camere era foarte rece) spunand
ca iarna trecuta s-a facut focul extrem de rar, de lipsa de medicamente (nu
primesc decat analgin si paracetamol) si de faptul ca ar vrea sa lucreze,
dar nu au unde. O alta nemultumire se refera la obligatia – existenta
in majoritatea penitenciarelor – de a purta tinuta obligatorie, in special
la vizitele cu familia.

Detinutele au spus ca
ultima oara fusesera la club de Sfanta Maria (8 septembrie), deci cu o luna
si jumatate in urma. In general, merg la club cu ocazia unor sarbatori religioase.
Ele “compensau” cumva lipsa de activitate cultural-educativa printr-un
curs “spontan” de alfabetizare, la initiativa uneia din detinute.
Din pacate, nici in acest penitenciar nu se permite detinutelor sa coasa,
brodeze sau tricoteze in camera. Asta pentru ca pana si banalul ac de cusut
ar fi un obiect “ascutit” si deci “periculos”. Reprezentantii
asociatiei nu au auzit ca, in alte penitenciare in care se permit astfel de
activitati, sa fi avut loc incidente violente cu andrele sau iglite!

Femeile ies la aer intre
o ora si jumatate si doua ore pe zi, de luni pana vineri inclusiv.

Maria Trifan are o condamnare
de un an si cinci luni. Ea este pensionara medicala si trebuie sa se prezinte
in fiecare an, in luna iulie, la o comisie medicala. Dupa arestare, ea a mai
primit pensia doar pe luna iunie, dupa care i-a fost sistata din cauza neprezentarii
la comisie. Asociatia semnaleaza ca Legea pensiilor a fost modificata in 2000.
Deoarece (din 2001) pensionarii pentru limita de varsta, condamnati la
inchisoare, primesc pensia si pe durata detentiei, APADOR-CH cere DGP
sa analizeze si situatia pensionarilor pe motive de sanatate si, daca singura
conditie este prezentarea anuala a acestora la comisiile medicale, sa ia masurile
necesare.

Concluzii:

– Supraaglomerarea –
caracteristica sistemului penitenciar – continua sa fie o problema extrem
de serioasa. Pana la modificarea absolut necesara a legii penale, APADOR-CH
cere DGP sa-si sporeasca eforturile pentru obtinerea unor spatii ale MApN,
devenite disponibile prin dezafectarea unor garnizoane. In felul acesta, s-ar
putea atinge macar standardul minim al unui pat pentru fiecare detinut;

– Asociatia cere DGP
sa analizeze cu maxima atentie incidentul din februarie 2002 din penitenciarul
Vaslui, in urma caruia un detinut – aflat in arest preventiv –
a fost ucis de un alt detinut la cateva minute dupa ce a fost introdus in
camera respectiva. Indiferent de mentalitatea detinutilor, conducerea si
cadrele din fiecare penitenciar au datoria de a proteja viata si integritatea
fizica si psihica a tuturor persoanelor aflate in detentie, indiferent de
natura faptei comise
;

– APADOR-CH solicita
din nou DGP sa elimine obligatia detinutilor de a purta tinuta obligatorie
de penitenciar. Masura ar trebui sa aiba in vedere in primul rand minorii
si femeile, precum si detinutii aflati in arest preventiv, evident, in masura
in care acestia au haine civile acceptabile;

– Detinutii (cu cateva
exceptii) nu s-au plans de calitatea hranei. Reprezentantii asociatiei au
constatat insa ca meniul (feluri cu carne) nu corespundea cu continutul
marmitelor (foarte putina carne, de proasta calitate, mai mult slanina si
subproduse);

– APADOR-CH considera
laudabile eforturile compartimentului cultural-educativ, cu o mentiune speciala
pentru activitatea doamnei psiholog. Asociatia cere DGP sa acorde mai multa
atentie acestui compartiment, in toate penitenciarele, astfel incat
un numar cat mai mare de detinuti sa fie antrenati in activitati esentiale
pentru reeducare. Asociatia cunoaste bine criza de spatiu din toate penitenciarele.
O solutie ar putea fi instalarea unor corturi pentru activitatile compartimentului,
cel putin pe perioada timpului favorabil, in perimetrul fiecarui penitenciar
(instalarea corturilor, este drept, numai pentru cazare, a fost pusa in practica
in urma cu 2-3 ani in unele penitenciare);

– APADOR-CH solicita
din nou DGP ca medicii din penitenciare sa se ocupe numai de detinuti.
Nu este firesc ca un medic sa se ocupe de sute de detinuti, de cadre si
familiile acestora si, in unele cazuri, de judecatori sau procurori. Este
clar ca, in acest conditii, calitatea actului medical pentru detinuti, care
depind integral de cabinetul medical al penitenciarului
, are de suferit;

– Asociatia solicita
DGP  sa ia masuri pentru angajarea la operativ a inca 27 de persoane,
pana la completarea schemei de 138, sa rezolve problema celui de al doilea
scaun stomatologic si sa caute solutii pentru achizitionarea unui “mini
laborator” pentru analize.

Manuela Stefanescu
Valerian Stan