O evolutie contradictorie, astfel poate fi caracterizata pe scurt situatia drepturilor omului in Romania pe parcursul anului 1999.

Nici anul 1999 nu a adus decat in mica masura ameliorarea asteptata a legislatiei destinate protectiei drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. In materia drepturilor civile ale persoanelor, restantele sunt in continuare serioase. Nu au fost amendate nici in acest an legislatia penala, inclusiv cea privind executarea pedepselor privative de libertate, Legea sigurantei nationale, Legea politiei etc. Nici in acest an nu a fost adoptata o lege a accesului persoanelor la informatia de interes public, ceea ce face sa fie mentinute restrictiile instituite prin legislatia anterioara anului 1990, cu totul incompatibile cu normele democratice ale unei societati deschise. Este drept ca in toamna anului 1999 Guvernul a initiat, in domeniile amintite, proiecte de legi pe care le-a inaintat Parlamentului spre adoptare. Multe dintre ele vor putea, in masura in care vor fi insusite si amendate de Parlament, sa asigure o mai mare compatibilitate a legislatiei si practicii din Romania cu standardele europene. Situatia aceasta are semnificatia unui pas inainte si pentru ca este pentru prima oara cand la nivel guvernamental "vointa politica" trece de la stadiul declarativ la cel al demersurilor concrete.

Printre putinele masuri concrete in domeniul protectiei drepturilor civile se numara adoptarea, in vara lui 1999, a Legii cu privire la inlocuirea pedepsei cu inchisoarea contraventionala cu munca in folosul comunitatii. Instituirea, in aceasta materie, a unei practici generalizate in tarile cu sistem democratic consolidat si reducerea, chiar si numai cu un mic procent, a supraaglomerarii din penitenciare sunt consecintele importante ale noii legi.

O situatie speciala a continuat sa cunoasca problematica libertatii de credinta si religie. O legislatie mai mult decat deficitara si o practica pe masura a autoritatilor administrative si judiciare au facut ca si in 1999 in calea celor mai multe dintre comunitatile religioase din Romania sa fie puse obstacole care au afectat, in chiar substanta ei, libertatea de religie si credinta. In ultima parte a anului, Guvernul a adoptat si a supus dezbaterii Camerei Deputatilor un proiect de Lege privind regimul general al cultelor religioase, care contine prevederi de natura sa incalce libertatea de constiinta, de religie si credinta.

Ca si in anii precedenti, APADOR-CH a avut in atentie procesul legislativ in materia drepturilor si libertatilor fundamentale. Demersurile facute pe langa autoritatile implicate au fost corelate cu colaborarea pe care asociatia a avut-o cu alte organizatii neguvernamentale.

Colaborarea asociatiei cu Directia Generala a Penitenciarelor a fost constant buna. Cu toate ca nici in acest an nu a fost adoptata o noua legislatie penitenciara, responsabilii DGP au facut eforturi importante pentru ameliorarea conditiilor de detentie. Relatiile cu Inspectoratul General al Politiei au fost bune, APADOR-CH reusind sa-si realizeze programul pe care si l-a propus, de monitorizare a conditiilor din aresturile IGP si a relatiilor politistilor cu persoanele fizice.

In 1999, statul roman a pierdut 2 procese la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului de la Strasbourg (cazurile Brumarescu si Dalban, primul vizand respectarea dreptului la proprietate iar al doilea fiind foarte important pentru schimbarea legislatiei - si a mentalitatilor - in domeniul libertatii de exprimare).

In a doua jumatate a anului 1999, guvernul a introdus in Parlament mai multe proiecte de legi noi sau de modificare a legilor in vigoare.

APADOR-CH s-a concentrat pe acele proiecte de lege (noi sau vizand modificarea celor in vigoare) care se refera direct la domeniile sale de activitate: Codul penal, Codul de procedura penala, Legea Politiei, Statutul Politistului, Legea cu privire la regimul executarii pedepselor, Legea probatiunii, Statutul personalului din penitenciare, Legea privind securitatea informatiilor secrete de stat si a informatiilor secrete de serviciu, Legea accesului la informatie. Toate aceste proiecte de lege au fost introduse de Guvern in Parlament in toamna anului 1999, cu exceptia Legii privind securitatea informatiilor secrete de stat si a informatiilor secrete de serviciu, aflata in parlament inca din 1993 si a Statutului personalului din penitenciare care, pana la sfarsitul anului 1999, nu a fost transmis legislativului.

In prima parte a anului 1999, APADOR-CH a facut parte dintr-un grup de lucru, coordonat de Centrul de Resurse Juridice, care a inclus reprezentanti ai mai multor organizatii neguvernamentale si experti. Grupul a transmis comentariile si sugestiile sale Ministerului Justitiei inainte ca acesta sa finalizeze proiectele de lege - in principal Codul penal, Codul de procedura penala si Legea privind regimul executarii pedepselor – si sa le prezinte Guvernului. Forma sub care aceste texte au fost introduse in Parlament ca initiativa a Guvernului arata ca unele sugestii ale grupului de lucru au fost luate in considerare iar altele nu.

APADOR-CH a pregatit apoi comentarii pe proiectele de lege introduse in Parlament si le-a distribuit membrilor comisiilor de specialitate.

APADOR-CH a transmis toate materialele sale si altor organizatii neguvernamentale cu preocupari in unul sau mai multe din domeniile vizate de proiectele de lege, solicitandu-le ca, daca sunt de acord cu opiniile asociatiei, sa le sustina - integral sau partial – prin scrisori sau contacte directe cu parlamentarii.

Un caz aparte il constituie proiectul de lege cu privire la libertatea cultelor in Romania. La introducerea proiectului in Parlament, APADOR-CH a dat un comunicat de presa cu referire numai la capitolul ce reglementeaza constituirea si functionarea asociatiilor religioase. S-au stabilit apoi contacte cu reprezentantii unor culte si asociatii religioase din Romania, precum si cu organizatii internationale preocupate de libertatea de constiinta si religioasa in vederea stabilirii unei strategii comune.

Raportul asociatiei pe 1999 este structurat pe capitole. Legea politiei si Statutul politistului sunt prezentate la capitolul "Politie", Legea regimului executarii pedepselor si Probatiunea – la capitolul "Penitenciare" iar legea cultelor, la capitolul "Minoritati religioase" .

Majoritatea comentariilor la textele de lege sunt prezentate in raportul anual sub forma de rezumate sau extrase.

Guvernul a ales solutia impartirii initiativei legislative de modificare a Codului penal in doua:

a) un text intitulat "Proiect de lege pentru armonizarea unor dispozitii din Codul penal si Codul de procedura penala cu Rezolutia 1123(1997) a Consiliului Europei", care se refera la articolele ce incrimineaza relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex, la infractiuni contra demnitatii (insulta, calomnia) si la infractiuni contra autoritatilor (ofensa adusa autoritatii si ultrajul);

b) al doilea text – Proiectul de Lege pentru modificarea si completarea Codului penal – care are in vedere restul articolelor din cod.

In primul proiect, infractiunea de insulta (art.205) este mentinuta eliminandu-se numai pedeapsa cu inchisoarea iar la infractiunea de calomnie (art.206), s-au micsorat doar limitele pedepsei privative de libertate (2 luni la 2 ani fata de 3 luni la 3 ani in prezent);

APADOR-CH cere abrogarea ambelor articole. "Delictele de opinie" nu trebuie sa atraga raspunderea penala ci doar pe cea civila, daca se dovedeste reaua credinta.

Proiectul mentine – nemodificata - infractiunea denumita "comunicarea de informatii false" (art.168/1: "Comunicarea sau raspandirea, prin orice mijloace, de stiri, date sau informatii false ori documente falsificate, daca fapta este de natura sa aduca atingere sigurantei statului sau relatiilor internationale ale Romaniei se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani"). Desi textul nu se refera in mod expres la presa este evident ca riscul cel mai mare este pentru jurnalisti care, prin natura profesiei lor, "raspandesc" "stiri, date sau informatii…ori documente";

APADOR-CH crede ca acest articol trebuie abrogat deoarece formularea extensiva permite ca si judecatile de valoare sa intre sub incidenta acestui articol. In plus, nu exista nici macar minima garantie a posibilitatii de stabilire a bunei sau relei credinte a ziaristului.

APADOR-CH mai considera ca ar fi trebuit abrogat si art.236 (care pedepseste "orice manifestare prin care se exprima dispret pentru insemnele Romaniei" ori "pentru emblemele sau semnele de care se folosesc autoritatile"), deoarece respectul fata de insemne sau embleme nu se castiga prin frica de sanctiuni. Alte tari, de exemplu Germania si SUA, au considerat ca atacurilor impotriva simbolurilor nationale fac parte din libertatea de exprimare si nu trebuie pedepsite.

Asociatia a mai cerut si modificarea art.166 si 317 ("propaganda in favoarea statului totalitar" si "nationalist sovina") in sensul introducerii unei conditii referitoare la existenta unui pericol real ca acele idei, concepte sau doctrine sa fie puse in practica.

Trebuie precizat ca art.200 (relatii sexuale intre persoane de acelasi sex), art.238 (ofensa adusa autoritatii) si 239 paragraf 1 (ultraj verbal) sunt propuse pentru abrogare, lucru pe care APADOR-CH il sustine de multi ani.

In privinta celui de al doilea proiect privind modificarea Codului penal, APADOR-CH a pregatit un amplu comentariu. Cele mai importante aspecte sunt urmatoarele:

- APADOR-CH cere renuntarea la nou instituita raspundere penala a persoanelor juridice deoarece, pe de o parte, potrivit principiului actual al dreptului penal, raspunderea penala este individuala, iar legislatia actuala prevede modalitati suficiente pentru angajarea raspunderii penale (si civile) a persoanelor fizice, iar pe de alta, prin sanctiunile propuse (art.51/2) se lezeaza grav libertatea de asociere;

- art.52 introduce, in mod surprinzator si in contradictie cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale semnate de Romania, definirea pedepsei si a scopurilor acesteia ca fiind "o masura de contrangere care prin natura sa cauzeaza condamnatului o suferinta fizica sau morala precum si un mijloc de reeducare a acestuia." (subl.n.). Existenta, in mod obligatoriu, a unor suferinte fizice si morale in perioada executarii pedepsei este inacceptabila. Suferintele fizice sunt excluse, in virtutea prevederilor Constitutiei si a documentelor internationale iar suferintele psihice, chiar daca exista pe perioada detentiei, nu pot fi un scop al pedepsei;

- proiectul nu propune modificarea in nici un fel a art.64,65 si 71 privind interzicerea unor drepturi civile si politice. APADOR-CH considera ca:

a) interdictia cumulativa a drepturilor "de a alege si de a fi ales" (art.64 lit a) este nejustificata. Daca dreptul "de a fi ales" poate fi restrans in mod temporar, pentru dreptul "de a alege" nu pot exista motive. Persoanele condamnate trebuie sa-si poata exercita dreptul de vot ca orice cetatean;

b) interdictia dreptului de "a exercita o profesie" (art.64 lit.c) (cea pe care o exercita in momentul comiterii infractiunii) este absurda, pentru ca se cere, practic, persoanei condamnate, sa se recalifice;

c) interzicerea exercitarii drepturilor parintesti (art.64 lit.d) ar trebui limitata numai la situatiile in care victima infractiunii este fie copilul minor al persoanei condamnate fie un alt minor;

d) mentinerea unei limite a pedepsei cu inchisoarea de doar 2 ani pentru posibilitatea aplicarii pedepsei complementare a interdictiei unor drepturi (art.65) pe o perioada de pana la 10 ani, conduce practic la negarea exercitiului unor drepturi fundamentale in majoritatea cauzelor penale finalizate prin condamnari privative de libertate;

e) art.71 instituie, in mod obligatoriu, restrangerile prevazute de art.64, pentru toata perioada detentiei. Or art.49 din Constitutie prevede ca orice retrangere "trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii";

APADOR-CH a cerut abrogarea art.71 si modificarea art.66 care ar urma sa prevada ca interdictia de a exercita unul sau mai multe drepturi este o pedeapsa dictata si justificata de instanta, pentru o perioada de timp limitata atat pe durata executarii pedepsei cat si/sau ulterior.

- art.90/1 prevede posibilitatea inlocuirii penale cu o raspundere administrativa, daca fapta prezinta "un pericol minim", masura ce poate fi dispusa "in cursul urmaririi penale si a judecatii". APADOR-CH cere ca numai instanta de judecata sa ia aceasta decizie, nu si organele de urmarire penala pentru ca numai prima se poate pronunta asupra vinovatiei – sau nevinovatiei - unei persoane;

- art.99, in noua varianta, ar urma sa coboare varsta raspunderii penale de la 14 la 13 ani. Corelativ, se propune modificarea varstei discernamantului prezumat de la 16 ani la 15 ani. APADOR-CH solicita mentinerea limitei de varsta actuale, cu atat mai mult cu cat varsta minima a capacitatii de exercitiu restranse in materia drepturilor civile este de 16 ani. Nu exista temei pentru a a stabili discernamantul minorilor la 15 ani in cazul raspunderii penale si la 16 ani, in privinta raspunderii civile;

- proiectul nu propune modificarea art.152 denumit "fapta savarsita in public".

APADOR-CH solicita modificarea textului actual care contine multiple posibilitati de imixtiune in viata privata si propune adoptarea unei definitii unice de tipul "intr-un loc care prin natura sau destinatia sa este totdeauna accesibil publicului, daca sunt prezente doua sau mai multe persoane";

- proiectul nu propune modificari ale textelor care definesc infractiunile contra sigurantei nationale, mentinand formulari vagi si atotcuprinzatoare, ("de natura sa slabeasca puterea de stat" sau "de natura sa aduca in orice mod atingere sigurantei nationale" sau "alte documente si date" etc.) care lipsesc incriminarile penale de cerinta previzibililatii;

- proiectul introduce art.261/1 ("obstructionarea activitatii judiciare") care, practic da dreptul organelor de urmarire penala de a avea acces la toate datele si documentele persoanelor fizice si juridice, inclusiv prin patrunderea in spatiul acestora, cu ignorarea totala a obligatiei de confidentialitate a unor categorii profesionale (ziaristi, medici, avocati, preoti etc.). APADOR-CH considera acest text neconstitutional deoarece incalca inviolabilitatea domiciliului si dreptul la viata privata si solicita eliminarea lui;

2.1. Probleme de principiu

a) se pastreaza rolul dublu al acuzarii, respectiv al organelor de urmarire penala care sunt obligate "sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele", scop in care "aduna probele atat in favoarea cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului" (art.202). Este evident ca aceeasi persoana nu poate indeplini concomitent cele doua roluri opuse. Odata inceputa urmarirea penala, organele respective si-au exprimat, in mod subiectiv, opinia vinovatiei.

Pana la reglementarea legala a acestui aspect , APADOR-CH propune instituirea obligatiei pentru aceste organe de a consemna toate informatiile in favoarea invinuitului sau inculpatului, iar nerespectarea cu intentie a acestei prevederi sa fie considerata drept infractiune;

b) instituirea judecatorului cu atributii in cursul cercetarii penale, pe care APADOR-CH o considera binevenita, ridica problema atribuirii competentelor. In conceptia proiectului, procurorul este cel care supravegheaza si controleaza activitatea de cercetare efectuata de politie. Asociatia considera ca procurorul trebuie sa detina numai competenta de a decide trimiterea in judecata a unei persoane, in vreme ce judecatorul cu atributii in cursul cercetarii penale trebuie sa fie cel care controleaza si supravegheaza cercetarea, cu drept de a dispune efectuarea oricaror acte pe care le considera necesare. Numai in acest mod se garanteaza suficient legalitatea si temeinicia actelor si masurilor din cursul urmaririi penale.

2.2. Proiectul de lege

- proiectul nu propune modificarea art.19 alin.2 si 3 si art. 20 si 22 care subordoneaza actiunea civila intr-un proces penal, cursului si rezultatului acestuia. Sistemul actual, bazat pe principiul "penalul tine in loc civilul" incalca art.21 din Constitutie si art.6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale care garanteaza accesul neconditionat in justitie al oricarei persoane care invoca un drept de natura civila;

- nu s-au operat modificari cu privire la instantele militare (titlul II, capitolul I). APADOR-CH insista pentru continuarea procesului de reforma inceput cu desfiintarea sectiei militare a Curtii Supreme de Justitie, prin renuntarea la toate instantele militare, ceea ce ar implica si o modificare substantiala a Legii nr.54/1993 pentru organizarea instantelor si parchetelor militare. Asociatia considera ca mentinerea instantelor militare inseamna o incalcare a principiului separatiei puterilor in stat deoarece judecatorii sunt subordonati executivului pe linie militara;

- proiectul nu propune modificarea art.64 ("mijloacele de proba"). APADOR-CH considera ca este necesar a se include intre mijloacele de proba si audierea in instanta in calitate de martori, a agentilor constatatori (politisti sau alte categorii), pe principiul contradictorialitatii si al egalitatii de arme;

- cu privire la interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor, proiectul propune texte noi. APADOR-CH considera ca art.91/1 trebuie imbunatatit dupa cum urmeaza:

- la sfarsitul alin.3 sa se elimine expresia "in afara de cazul in care legea dispune altfel" pentru a limita perioada de interceptare la maximum 30 de zile, fara posibilitatea ca, printr-o lege speciala, sa se mareasca aceasta perioada;

- tot la alin.3 sa se adauge textul "si va indica persoana ale carei convorbiri sau comunicari sunt interceptate si inregistrate, precum si subiectele convorbirilor sau comunicarilor care sunt supuse acestor operatiuni". Se va elimina astfel posibilitatea interceptarii convorbirilor sau comunicarilor altor persoane (membri de familie, colegi) care folosesc postul inregistrat si se va restrange cat mai putin posibil dreptul constitutional la confidentialitatea comunicarilor;

- la sfarsitul art.91/1, sa se adauge un nou alineat cu urmatorul continut: "Autorizarea interceptarii si inregistrarii convorbirilor si comunicarilor unei persoane se poate dispune o singura data in cursul urmaririi penale efectuate intr-o cauza anume";

- la art.100 (perchezitia), APADOR-CH solicita eliminarea alin.2 care prevede o exceptie de la alin.1, acordand procurorului dreptul de a dispune efectuarea unei perchezitii "in cazuri urgente si temeinic justificate". Inviolabilitatea domiciliului este un drept fundamental a carui limitare trebuie sa stea numai in puterea unui judecator, indiferent de faza procesuala a procesului penal. In plus, la alin.3 se prevede posibilitatea efectuarii perchezitiei fara autorizatia judecatorului cu atributii in cursul urmaririi penale in cazul infractiunilor flagrante, asadar nu mai este necesara inca o exceptie de la regula generala;

- proiectul mentine la art.103 prevederea ca "perchezitia inceputa intre orele 6 – 20 poate continua si in timpul noptii". APADOR-CH solicita eliminarea acestui text care contravine art.27 alin.4 din Constitutie ("perchezitiile in timpul noptii sunt interzise, afara de cazul delictului flagrant"). Exceptia delictului flagrant este oricum prevazuta in art.103, asa incat alte exceptii de la regula prevazuta in Constitutie nu sunt admisibile;

- proiectul introduce la art.111 un nou alineat prin care se permite efectuarea perchezitiei si ridicarea de inscrisuri si obiecte din unitatile publice "si in timpul noptii". APADOR-CH cere eliminarea acestui alineat tot pe baza art.27 alin.4, deoarece Constitutia nu distinge in functie de locul perchezitionat;

- art.148 (cazurile in care se poate dispune arestarea inculpatului) a fost partial modificat. APADOR-CH solicita :

- abrogarea lit.a, intrucat lipsa datelor necesare pentru stabilirea identitatii sau a domiciliului acuzatului nu poate justifica privarea de libertate;

- abrogarea lit.d, deoarece probele in acuzare trebuie sa existe inainte de a priva pe cineva de libertate. In plus, orice ruda sau prieten al celui arestat are posibilitatea de a altera un mijloc de proba;

- abrogarea lit.f, intrucat starea de recidiva nu poate justifica privarea de libertate, aceasta fiind numai o circumstanta avuta in vedere la individualizarea pedepsei;

- abrogarea lit.g, deoarece si circumstantele agravante, ca si recidiva, sunt numai imprejurari de care tine cont instanta de judecata;

- abrogarea lit.h care permite, practic, arestarea oricarei persoane suspecta de a fi comis o infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa ce depaseste un anume prag. Cerinta "pericolului pentru ordinea publica" nu poate fi dovedita in fapt, asa incat, in practica, este ignorata. Situatia prevazuta la lit.e ("din datele exsitente rezulta necesitatea impiedicarii savarsirii unei alte infractiuni") este suficienta;

- eliminarea lit. i (nou introdusa in proiect) deoarece textul se suprapune lit.e.

APADOR-CH atrage atentia ca situatiile in care este permisa privarea de libertate sunt expres si limitativ prevazute in art.5 al Conventiei europene iar legea romana nu poate deroga de la textul Conventiei.

- art.155 (prelungirea duratei arestarii in cursul urmaririi penale) si art.160/2 (mentinerea arestarii in cursul judecatii) ar trebui, in opinia asociatiei, modificate in sensul prelungirii sau mentinerii arestarii numai daca apar elemente noi fata de situatia din momentul privarii de libertate. Aceasta este conditia ce rezulta din jurisprudenta Curtii europene a drepturilor omului de la Strasbourg;

- art.172 alin.4, modificat in proiect, mentine totusi prevederea conform careia contactul cu aparatorul poate fi interzis pentru maximum 5 zile. APADOR-CH cere eliminarea acestui text deoarece art.24 din Constitutie si art.6 lit.c din Conventia europeana garanteaza dreptul la aparare fara nici o exceptie;

- la art.183 (mandatul de aducere) alin.2, APADOR-CH solicita introducerea enumerarii situatiilor in care se poate emite mandatul de aducere si cere renuntarea la ultima parte a alin. 4 (nou introdus), respectiv a textului "... iar daca aceasta nu este posibil, in 24 de ore." Audierea persoanei aduse cu mandat trebuie sa aiba loc imediat, asa cum se arata implicit in alin.3. Audierea nu poate avea loc, in nici un caz, in "24 de ore" pentru ca aceasta ar echivala cu o privare de libertate, depasind in mod ilegal limitele mandatului de aducere;

- proiectul introduce "Titlul VI" denumit "Dispozitii privind urmarirea si judecarea persoanelor juridice". Corelativ cu propunerea formulata de APADOR-CH in comentariile privind Codul penal de a se elimina integral acest gen de infractiuni, asociatia solicita renuntarea la acest capitol.

Alte propuneri ale asociatiei se refera la textele noi din proiect cu privire la "investigatorii acoperiti" (art.224/1 – 224/5), la posibilitatile de plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala ale organelor de cercetare penala (art.275 – 278 modificate in proiect), la procedurile in fata instantei (art.

295, 304, 319, 327 – nemodificate) etc.

Introdus in Senat inca din 1993, proiectul – foarte contestat – a fost adoptat in februarie 1996 si a fost trimis, conform procedurii, Camerei Deputatilor. In 1998, Guvernul a inaintat acestei camere o noua versiune intitulata "Legea privind securitatea informatiilor secrete de stat si a informatiilor secrete de serviciu" care, desi aduce unele modificari la proiectul adoptat de Senat, nu rezolva problemele de fond semnalate de-a lungul anilor de organizatiile neguvernamentale si chiar de unii parlamentari.

La sfarsitul lunii septembrie 1999, Comisia pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala si Comisia juridica, de disciplina si imunitati din Camera Deputatilor au redactat un raport comun asupra proiectului de lege. A rezultat o combinatie intre textul adoptat de Senat in 1996 si propunerea guvernului, aceasta din urma avand prioritate.

3.1. Probleme de principiu

a) APADOR-CH afirma din nou ca reglementarea aspectelor privind secretul de stat ar fi trebuit facuta ulterior sau, cel mult, simultan cu o lege a accesului la informatie. In absenta acesteia din urma, garantia constitutionala oferita de art.31 din Constitutie este nefunctionala;

b) asociatia subliniaza din nou ca secretul de serviciu nu trebuie reglementat prin vreo lege (aceasta sau alta), stabilirea categoriilor de informatii, documente date etc., ce pot constitui secrete de serviciu revenind conducerii fiecarei persoane juridice;

c) reglementarile legale privind secretul de stat pot fi extinse asupra persoanelor juridice de drept privat numai daca acestea deruleaza contracte cu institutiile statului care au sarcini nemijlocite in domeniul sigurantei nationale si numai in legatura cu obiectul acelor contracte;

d) atributiile conferite Serviciului Roman de Informatii (SRI) depasesc limitele stabilite de Legea 14/1992 cu privire la organizatea si functionarea institutiei;

e) asociatia constata ca nici noua varianta nu asigura accesul la justitie al persoanelor fizice (sau juridice) care s-ar considera victime ale incalcarii de catre autoritati a dreptului la accesul la informatii.

3.2. Proiectul de lege

- art.7 enumera categoriile de informatii secrete de stat, dintre care unele au, in mod evident, acest caracter. Dar lit f) si g) includ si activitatea, mijloacele, metode, tehnica si echipamentul de lucru ale "autoritatilor publice care desfasoara activitate de informatii", adica SRI, SIE (Serviciul de Informatii Externe), SPP (Serviciul de Paza si Protectie), STS (Serviciul de Telecomunicatii Speciale) si structurile de informatii din Ministerul de Interne, Ministerul Apararii Nationale si Ministerul Justitiei eliminandu-se astfel orice posibilitate de control democratic asupra activitatilor acestor organe/structuri. Lit. h) si i) definesc drept secrete de stat harti, planuri topografice, inregistrari aeriene, studii, prospectiuni geologice, determinari gravimetrice etc "prin care se evalueaza rezervele nationale de metale si minereuri rare, pretioase, disperse si radioactive", ceea ce pare pueril deoarece sutele de sateliti pot obtine aproape toate aceste informatii. Lit j) include si "activitatile stiintifice, tehnologice…. ce au legatura cu siguranta sau cu apararea nationala ori prezinta importanta deosebita pentru interesele economice si tehnico-stiintifice ale Romaniei". Intr-un astfel de text de lege, definitiile trebuie sa fie limitative si clare. Or aceasta exprimare generalizatoare depaseste cu mult sfera sigurantei nationale, a apararii nationale si a secretului de stat. Lit m) – "relatiile si activitatile externe ale statului roman, care, potrivit legii, nu sunt destinate publicitatii". Cum nici in aceasta lege si nici in altele nu exista referiri in acest sens, rezulta ca orice informatie din acest domeniu poate fi blocata ca urmare a incidentei acestui text. In finalul articolului 7, apare lit n) – "alte domenii stabilite prin lege". Care lege? Se poate deduce ca o lege sau legi viitoare ar putea adauga noi categorii de informatii secrete de stat la cele 14 din acest proiect;

- la art.8, proiectul introduce o clasificare a informatiilor secrete de stat in trei categorii - "strict secret de importanta deosebita", "strict secret" si "secret" – al carei rol nu poate fi decat acela de a spori confuzia, de vreme ce aceste notiuni nu sunt definite in nici un fel, nu exista sanctiuni diferite pentru incalcarea lor si nici reguli diferite pentru evidenta sau apararea lor. Se mai adauga si calificativul "confidential" dar nu se precizeaza daca orice informatie, indiferent de categoria careia ii apartine, poate fi declarata "confidentiala". Clasificarea va fi stabilita prin Hotarare a Guvernului si deci nu va fi supusa aprobarii Parlamentului;

- nu se prevede nimic in legatura cu declasificarea informatiilor secrete de stat: dupa cat timp pot fi ele facute publice, in ce conditii, cand dispare caracterul "confidential" etc. Si, mai ales, cum poate fi contracarata si sanctionata decizia de a include printre secrete de stat informatii care nu au acest caracter;

- art.11 reglementeaza modul in care autoritatile publice isi intocmesc listele proprii cuprinzand categoriile de informatii secrete de stat. "Listele….se transmit atat unitatilor subordonate cat si Serviciului Roman de Informatii". APADOR-CH considera ca toate aceste liste cu categorii de informatii secrete de stat trebuie sa fie publice astfel ca fiecare cetatean sa stie ce gen de informatii gestioneaza fiecare autoritate publica. Altfel, nimeni nu va putea fi acuzat ca n-a respectat o lege care "secretizeaza" pana si listele cu categorii de informatii;

- art.19 abiliteaza SRI sa verifice modul in care sunt respectate si aplicate normele legale privind securitatea informatiilor secrete de stat (lit.a), sa verifice persoanele care vor lucra cu secrete de stat (lit.c si d). Lit f) permite SRI sa efectueze "acte premergatoare referitoare la nerespectarea normelor privind securitatea informatiilor secrete de stat in conditiile prevazute de Codul de procedura penala" (subl.n.). Aceasta inseamna ca pe baza art.224 din C.p.p. si a art.91/1 din Codul penal, SRI va putea intercepta convorbirile telefonice si supraveghea o persoana pe baza unui mandat de 30 de zile (ce poate fi prelungit pe un numar nedefinit de alte perioade de cate 30 de zile), pe langa mandatul cu acelasi continut pe care il poate solicita pe baza art.13 din Legea Sigurantei Nationale (valabil pentru 6 luni dar putand fi prelungit la nesfarsit). Cu alte cuvinte, in loc sa sporeasca protejarea persoanei fata de posibile abuzuri ale autoritatilor, ea se diminueaza. Lit.j) autorizeaza SRI "sa aplice sanctiuni contraventionale pentru nerespectarea normelor privind securitatea informatiilor secrete de stat". Conform Legii 14/92 a SRI, aplicarea sanctiunilor contraventionale nu intra in competentele acestui organ;

APADOR-CH considera ca acest proiect de lege aduce atingere unor drepturi si libertati cum sunt accesul la informatii si libera lor circulatie, libertatea de exprimare, prezumtia de nevinovatie, accesul la justitie etc.

Adoptata in 1991, inainte de intrarea in vigoare a noii Constitutii, aceasta lege trebuie urgent si substantial modificata. In cursul anilor 1998 si 1999, au fost introduse in parlament trei astfel de propuneri, dintre care numai una incerca amendarea – partiala - a principiilor ce trebuie sa stea la baza protejarii sigurantei nationale, celelalte doua pastrand aproape intacte si spiritul si litera legii in vigoare. Nici unul din proiecte nu a ajuns in faza de dezbatere in Parlament. La sfarsitul anului 1999 a aparut si o varianta a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) care ar urma sa fie introdusa in parlament ca initiativa legislativa a unor parlamentari.

Permanent preocupata de pericolele la adresa unor drepturi civile pe care le reprezinta legea din 1991 - definirea vaga si mult prea larga a amenintarilor la adresa sigurantei nationale; numarul mare de servicii/structuri de informatii; durata practic nelimitata a mandatelor de interceptare a convorbirilor si supraveghere a persoanelor, fara nici un control judecatoresc, imposibilitatea persoanei supravegheate de a se apara eficient de eventuale abuzuri etc. - , APADOR-CH, impreuna cu alte patru organizatii neguvernamentale, a pregatit o propunere de modificare a acestei legi, varianta finala ce a rezultat dupa numeroase consultari fiind remisa unui grup parlamentar care urma sa o introduca in Parlament. Din pacate, acest lucru nu s-a intamplat pana la data redactarii raportului anual.

Propunerea grupului de organizatii neguvernamentale are in vedere:

- definirea clara a fiecareia din categoriile de amenintari la adresa sigurantei nationale (eliminarea completa a unora din definitiile actuale si reformularea celorlalte, inclusiv prin renuntarea la expresii de genul "de natura sa…" sau "care ar putea pune in pericol…", deoarece amenintarea trebuie sa fie reala si nu doar presupusa);

- introducerea controlului judecatoresc atat in privinta emiterii si prelungirii mandatelor de interceptare cat si a motivelor invocate de serviciile de informatii la solicitarea mandatului si a rezultatelor obtinute in cursul executarii mandatului;

- limitarea duratei mandatului de interceptare la 6 luni cu posibilitate de prelungire o singura data pentru trei luni;

- dreptul persoanei ce a fost supusa unei astfel de supravegheri de a fi informata dupa incheierea mandatului si posibilitatea de a se adresa justitiei daca se considera lezata in drepturile sale.

Alte articole din propunere vizeaza limitarea numarului de servicii/structuri de informatii, controlul civil al acestora, transparenta - in masura rationala - a activitatilor acestor servicii/structuri etc.

Anul 1999 a marcat primii pasi concreti, sub aspect legislativ, in directia schimbarii mult asteptate de organizatiile neguvernamentale de drepturile omului din tara si anume demilitarizarea politiei. De altfel, masura a fost ceruta insistent si de Consiliul Europei si de Uniunea Europeana.

Proiectul de modificare a Legii nr.26/1994 cu privire la organizarea si functionarea politiei si, mai ales, proiectul privind statutul politistului – ambele introduse in Parlament (in Camera Deputatilor) in toamna anului 1999 – dovedesc ca intentia de a demilitariza politia a trecut de faza declarativa. Ramane de vazut cat de repede va adopta Parlamentul aceste legi esentiale pentru protectia drepturilor civile. Conform declaratiilor actualului ministru de interne – Constantin Dudu Ionescu – si raportului Ministerului de Interne catre Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, demilitarizarea va fi facuta in trepte si se va incheia in anul 2005.

Anul 1999 a insemnat, pentru APADOR-CH, stabilirea unei colaborari permanente cu Directia de cercetari penale (DCP)din cadrul Inspectoratului General de Politie, care a acordat asociatiei permisiunea de a vizita aresturile politiei. De la inceput au fost puse asociatiei trei conditii: a) sa nu discute cu persoanele din arest aspectele juridice ale privarii lor de libertate; b) sa anunte datele vizitelor in aresturi la DCP si c) reprezentantii APADOR-CH sa fie insotiti in aceste vizite de o persoana desemnata de DCP. In legatura cu aceasta ultima conditie, asociatia a respectat-o in ocaziile in care a vizitat aresturile din Bucuresti, Ploiesti si Campina. In celelalte situatii, APADOR-CH a facut deplasari in timpul carora a acoperit si alte probleme pe care asociatia le are permanent in atentie: vizitarea unor penitenciare, investigarea unor cazuri individuale semnalate asociatiei etc. Solutia logica la care s-a ajuns a fost ca reprezentantii asociatiei sa fie insotiti in vizitele in aresturile politiei din alte localitati de un reprezentant al Inspectoratului Politiei Judetene, de regula seful serviciului de cercetari penale. Cu toate acestea, in decembrie 1999, in urma unui articol publicat in ziarul francez "Liberation", in care autorul a prezentat numai ce i s-a parut interesant si "socant" dintr-o discutie de circa doua ore cu presedinta APADOR-CH cu privire la politia romana, Inspectoratul General al Politiei a hotarit, drept "represalii", ca reprezentantii asociatiei vor trebui sa comunice planul de vizite in aresturile politiei cu mult timp inainte si ca vor fi insotiti, obligatoriu, de un ofiter de la Directia de Cercetari Penale din cadrul IGP. Este evident ca, pe de o parte, APADOR-CH nu considera potrivit ca un ofiter de la DCP sa fie la curent cu toate demersurile pe care le intreprinde asociatia in timpul unei deplasari – inclusiv cele care nu privesc politia - iar pe de alta, deplasarile nu pot fi organizate in functie de programul ofiterilor de la IGP. APADOR-CH spera ca aceasta neintelegere nu va afecta buna colaborare dintre IGP si asociatie, asa cum s-a desfasurat ea pana in decembrie 1999.

Dupa cum s-a mentionat, doua importante proiecte de lege se afla pe agenda Camerei Deputatilor. APADOR-CH le considera esentiale pentru racordarea Romaniei la standardele europene dar are, totusi, cateva obiectii si sugestii la textele respective.

1.1. Proiectul de lege cu privire la modificarea Legii 26/1994 a organizarii si functionarii Politiei Romane

Art.7/1 – nou introdus – prevede, la paragraful 2, ca "dispozitiile sefilor ierarhici … privind solutionarea cauzelor penale se dau in forma scrisa si nu pot contraveni celor stabilite de magistrat" (subl.n.). Este clar ca aceasta prevedere intra in contradictie cu Codul de procedura penala, deoarece, in prezent, procurorul este singurul abilitat sa supravegheze modul in care organele de cercetare penala din cadrul politiei isi desfasoara activitatea. Asadar, sefii ierarhici nu pot da dispozitii privind solutionarea cauzelor penale. APADOR-CH solicita eliminarea paragrafului 2.

Paragraful 3 al aceluiasi articol aduce, dupa parerea APADOR-CH, o noutate absoluta in materie: reglementarea evidentei pasive a cauzelor cu autori neidentificati (an-uri), "prin ordin comun al ministrului de interne si Procurorului General de pe langa Curtea Suprema de Justitie". An-urile sunt frecvente in activitatea tuturor politiilor din state cu sistem democratic solid. Dupa stiinta APADOR-CH, maximum de eficienta in materie de rezolvare a cazurilor intr-o astfel de tara este atins de Franta cu aproape 50% din cazuri rezolvate. Olanda, des invocata ca model, are o medie de rezolvare a cazurilor de aproximativ 30-35%. Existenta an-urilor nu inseamna ineficienta a politiei ci grija de a nu acuza pe cineva de fapta comisa de altcineva. APADOR-CH considera ca, desi intentia de a reduce presiunea ce se exercita constant asupra politistilor romani cu privire la rezolvarea cat mai multor cazuri este buna, nu este nevoie de decizii la nivelul ministrului de interne si al procurorului general pentru trecerea cazurilor cu autori necunoscuti in evidenta pasiva. Mai normal ar fi ca politistul care a facut cercetarile sa propuna trecerea cazului in evidenta pasiva iar decizia sa fie luata de superiorul sau ierarhic. Numai in cazurile grave nerezolvate solutia ar trebui sa vina de la sefii politiilor locale sau de la inspectorii sefi ai judetelor.

Sectiunea III (art.14/1 – 14/5) reglementeaza institutia complet noua a Autoritatii politienesti, instrument de monitorizare a activitatilor politiei de catre societatea civila. Atributiile sale sunt enumerate la art.14/2. Lit. e) autorizeaza institutia sa faca "demersurile necesare pentru solutionarea sesizarilor referitoare la incalcarea drepturilor fundamentale ale omului si, in cazul in care faptele nu constituie infractiuni sau contraventii le trimite institutiei Avocatului poporului spre solutionare, potrivit legii". Nu este clar care este rolul Autoritatii politienesti si ce puteri are. Dupa toate aparentele, ea se va limita la a propune trimiterea cazului de incalcare a drepturilor la Parchet (sau la judecatorul insarcinat cu efectuarea cercetarilor penale) sau la Avocatul Poporului, acesta din urma avand competente atat de limitate incat este evident ca nu va putea repara prejudiciile suferite de victime.

APADOR-CH crede ca Autoritatea politieneasca ar trebui sa faca propriile cercetari, inclusiv audierea eventualelor victime si a politistilor implicati si sa propuna conducerii politiei sanctiuni, exceptand, desigur, faptele de natura penala ce vor fi trimise organelor competente.

In Sectiunea IV, art.14/6 alin.2 prevede posibilitatea infiintarii unor noi unitati, sectii sau posturi de politie dupa consultari cu consiliile judetene sau locale, care ar urma sa puna la dispozitie spatiile necesare.

APADOR-CH considera ca, data fiind tendinta spre descentralizare, ar fi mai firesc ca noile unitatii, sectii sau posturi de politie sa fie infiintate la solicitarea expresa a consiliilor, care cunosc mai bine nevoile comunitatii.

Art.14/8 prevede ca "unitatile teritoriale de politie colaboreaza cu consiliile locale si primariile pentru indeplinirea hotararilor sau dispozitiilor scrise ale acestora … in domeniul ordinii publice". APADOR-CH considera ca politia nu trebuie sa "colaboreze" pentru "indeplinirea hotararilor" ci sa le aduca la indeplinire.

Atributiile politiei prevazute la art.15 alin1 din Legea 26/1994 sunt modificate in proiect. Modificarile sunt, in general, binevenite cu urmatoarele precizari:

- date fiind discutiile din ultima vreme cu privire la rolul jandarmeriei, ar fi preferabil ca asigurarea linistii si ordinii publice sa fie exclusiv de competenta acesteia. Ar trebui deci modificate lit. b), c) si d) din actualul proiect;

- la lit. t) ("indeplineste orice alte atributii ce ii sunt date prin lege") proiectul adauga "hotarari ale Guvernului si ale Consiliului Suprem de Aparare a Tarii".

APADOR-CH considera ca, deoarece hotararile acestor doua institutii nu sunt supuse niciunui control, se creaza astfel pericolul ca politia sa actioneze in functie de interese politice de moment. Asociatia cere ca lit. t) sa fie pastrata in formularea actuala din Legea 26/1994.

Art.16 (drepturi si obligatii) a fost si el modificat in proiectul de lege.

APADOR-CH constata ca se mentine lit.b) ("conducerea" la sediul politiei) cu toate ca art.23 din Constitutie stabileste ca unica forma de privare de libertate fara mandat de arestare retinerea de 24 de ore. "Conducerea" la sediul politiei de pana la 24 de ore este si ea o forma de privare de libertate iar "respectarea dreptului la aparare" inclusa in proiect nu rezolva problema neconstitutionalitatii. APADOR-CH solicita insistent eliminarea posibilitatii "conducerii" la sediul politiei. O persoana poate fi privata de libertate numai daca exista probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta penala. In aceste situatii, exista ordonanta de retinere, masura perfect constitutionala. APADOR-CH sugereaza ca, de vreme ce exista probele sau indiciile temeinice, sa se emita imediat ordonanta de retinere, dar prima declaratie a persoanei retinute sa fie luata numai in prezenta avocatului.

Lit. i) (controale si razii) nu a fost modificata cu toate ca s-au semnalat numeroase cazuri de abuzuri in perioada desfasurarii unor astfel de actiuni ale politiei. Acest lucru a fost – si este – posibil tocmai datorita absentei unor reglementari clare cu privire la organizarea si desfasurarea controalelor si raziilor. Desigur, o lege nu trebuie sa intre in cele mai mici detalii dar ea trebuie formulata cu suficienta claritate pentru a nu lasa loc unor interpretari abuzive.

Articolul 19 (uzul de arma) a fost modificat prin eliminarea situatiilor in care politistii pot recurge la acest mijloc extrem de imobilizare. Proiectul precizeaza doar ca uzul de arma se va face "in conditiile legii", dupa toate probabilitatile, Legea 17/1996 privind regimul armelor de foc si al munitiilor. Art.47 din aceasta lege cuprinde un numar de zece situatii in care se poate recurge la arma de foc, fata de cinci cate figurau in Legea 26/1994. APADOR-CH a sustinut constant ca politistii nu trebuie sa recurga la arma de foc decat in doua situatii: a) daca viata lor sau a altor persoane se afla in pericol iminent si b) daca persoana care urmeaza a fi retinuta/arestata opune rezistenta armata. Restul situatiilor prevazute in art.47 din Legea 17/1996 (punerea "in pericol a unui obiectiv pazit", "persoane care patrund sau ies ilegal..din perimetrele sau zonele pazite", "grupuri de persoane sau persoane izolate care incearca sa patrunda fara drept in sediile sau in perimetrele autoritatilor si institutiilor publice" etc), nu pot fi invocate pentru justificarea uzului de arma. De asemenea, APADOR-CH considera ca inacceptabila folosirea armei de foc impotriva celor care incearca sa fuga dupa savarsirea unei infractiuni, deoarece s-a dovedit ca in marea majoritate a situatiilor nu exista nici o amenintare la adresa vietii cuiva. De asemenea, o astfel de interventie extrema nu respecta principiul proportionalitatii.

APADOR-CH insista pentru limitarea cazurilor in care politistii sunt autorizati sa recurga la arma de foc la cele doua situatii amintite.

APADOR-CH sugereaza ca, la paragraful 1, sintagma "arme albe" – mult prea cuprinzatoare – sa fie inlocuita cu "mijloacele pentru impiedicare si neutralizare mentionate la art.18 alineatul 1".

Art.32/1, nou introdus, autorizeaza politia "sa foloseasca informatori si politisti sub acoperire … in vederea prevenirii si combaterii infractiunilor, precum si pentru asigurarea ordinii si linistii publice" (paragraful 1) iar "pentru prevenirea si combaterea infractiunilor comise in conditiile crimei organizate" politia poate "infiinta…persoane juridice.." (paragraful 2).

APADOR-CH face urmatoarele observatii:

a) "legalizarea" categoriei informatorilor va reinvia suspiciunile care au otravit societatea romaneasca in timpul regimului comunist. Politiile din toata lumea recurg la informatori pentru rezolvarea unor cazuri anume. Nu este si nici nu trebuie sa fie o metoda generalizata;

b) asigurarea ordinii si linistii publice presupune prezenta cat mai vizibila a politistilor, ceea ce ar descuraja potentialii infractori. Folosirea informatorilor si a politistilor sub acoperire in acest scop ar fi total nejustificata;

c) ideea infiintarii unor persoane juridice fictive este extrem de nociva ea putand avea efecte dezastruoase asupra sectorului neguvernamental, in principal asupra mediilor de afaceri, prin instaurarea neincrederii generale.

Asociatia cere modificarea paragrafului 1 prin eliminarea cuvantului "informatori" si a sintagmei "precum si pentru asigurarea ordinii si linistii publice" si renuntarea la paragraful 2.

La capitolul V/1 – nou introdus – care reglementeaza asigurarea logistica si financiara, la art.45/1 paragraful 3, APADOR-CH solicita includerea urmatoarei precizari: "Asistenta medicala pentru personalul Politiei va fi asigurata de medici si asistenti angajati special in acest scop. Personalul Politiei nu va face apel la corpul medical care raspunde de starea de sanatate a persoanelor aflate in aresturile politiei decat in cazuri de urgenta." Asociatia cere acest lucru deoarece in prezent, desi sunt putini, medicii si asistentii care raspund de aresturi acorda asistenta medicala si personalului Politiei, prestarea unor servicii medicale de calitate pentru ambele categorii fiind astfel mult ingreunata.

APADOR-CH propune ca, in virtutea transparentei ce caracterizeaza o politie democratica, bugetul alocat de stat in fiecare an Inspectoratului General al Politiei sa fie dat publicitatii, pe categorii de cheltuieli.

Statutul politistului este o lege care ar fi trebuit adoptata inca din 1994. Dupa repetate amanari si revizuiri, proiectul a fost inaintat Camerei Deputatilor la data de 2 noiembrie 1999, impreuna cu proiectul de lege privind modificarea Legii 26/1994 a Politiei.

APADOR-CH atrage atentia asupra unei erori de redactare: desi statutul stabileste ca functia cea mai inalta in politie este cea de "chestor general", atat in statut cat si in proiectul de modificare a Legii politiei apare in mai multe randuri titulatura "inspectorul general al politiei".

Textul de lege stabileste in mod clar drepturile si indatoririle politistului si are meritul de a statua fara echivoc demilitarizarea politiei. Totusi, mai exista articole care, dupa parerea APADOR-CH, ar trebuie modificate.

Astfel, la capitolul III, Sectiunea 1 – Drepturile politistului – la art.33 paragraful 5, prevede sprijin pentru construirea sau cumpararea unei locuinte proprietate personala "cu acordarea de credite pe termen lung, cu dobanda minima in conditiile legii" pentru politistii in varsta de pana la 35 de ani. Avand in vedere facilitatile substantiale in materie de cazare prevazute la art.30, APADOR-CH considera ca sprijinirea pentru cumpararea sau construirea unei locuinte este excesiva. Pentru eliminarea oricaror posibile suspiciuni – bazate si pe faptul ca multi politisti au obtinut si pana acum credite cu dobanda preferentiala – APADOR-CH solicita eliminarea paragrafului 5 de la art.33.

La Sectiunea a 2-a - Indatoririle politistului – art.46 lit. b interzice politistului "sa primeasca cereri a caror rezolvare nu este de competenta sa ori nu i-au fost repartizate de sefii ierarhici...". APADOR-CH a intalnit multe situatii in care persoanele care se prezentau la politie pentru a depune o plangere – mai ales seara sau in cursul noptii – erau fie direct refuzate, fie amanate pentru a doua zi, cu justificarea ca "lipseau sefii". Asociatia crede ca politistul trebuie sa fie obligat sa primeasca orice plangere, la orice ora din zi sau din noapte, sa o inregistreze si sa o prezinte superiorului ierarhic imediat dupa sosirea sa in unitate. Acesta va hotari de indata cui sa repartizeze lucrarea spre solutionare. Politistul care refuza sa primeasca o plangere ar trebui chiar sanctionat, deoarece el se afla in slujba cetateanului si nu invers.

La Sectiunea a 3-a – Restrangerea exercitarii unor drepturi si libertati – art.49 paragraful 3 lit. d si e instituie restrictii excesive impotriva libertatii de exprimare. "Opiniile" – adica pareri personale - nu pot si nu trebuie sa fie cenzurate, chiar daca ele sunt "contrare intereselor" institutiei sau "calomnioase" la adresa sa. Orice critica exprimata de un politist la adresa superiorilor lui sau a metodelor institutiei ar putea fi usor interpretata in sensul lit. d si e. Acest gen de restrangere a libertatii de exprimare se practica doar in cazul unei discipline militare severe, ceea ce nu trebuie sa mai fie cazul pentru o institutie demilitarizata. APADOR-CH cere eliminarea celor doua litere d si e.

Paragraful 4 al art.49 permite, in principiu, politistului sa prezinte in public informatii si date, precum si comentarii la acestea. Numai ca partea a doua a paragrafului instituie atatea restrictii incat face inoperant acest drept. Nu se mai intelege despre ce are dreptul sa vorbeasca politistul in public, exceptand, poate, generalitati si banalitati cu privire la activitatea politiei.

La art.50, care precizeaza situatiile in care un politist poate fi mutat intr-o alta localitate, litera f mentioneaza situatia in care "imaginea sa (a politistului – n.n.) in localitatea unde isi desfasoara activitatea este afectata". APADOR-CH considera ca "imaginea afectata" a unui politist este, in realitate, o chestiune de fond si priveste relatiile dintre acesta si membrii comunitatii. APADOR-CH a intalnit destule cazuri – mai ales in mediul rural si in orasele mici - in care "imaginea" politistilor era "afectata" iar relatiile dintre acestia si localnici erau, invariabil, tensionate. Nu subiectivismul aprecierilor cetatenilor era cauza ci insusi comportamentul politistilor, incompatibil cu calitatea de aparatori ai legalitatii. Mutarea acestora la un alt post de politie ar insemna doar mutarea problemei si nu rezolvarea ei. APADOR-CH solicita ca, in situatia in care exista o stare conflictuala intre membrii comunitatii si politisti, IGP sa efectueze cercetari si sa decida asupra oportunitatii mentinerii lor in activitate.

In capitolul IV, Sectiunea a 2-a – Raspunderea juridica si sanctiuni – se introduce la art.59 si art.61 sintagma "cu vinovatie" in legatura cu incalcari ale indatoririlor de serviciu" (art.59) si "abateri disciplinare" (art.61). Daca termenul "vinovatie" a fost folosit in sensul definitiei din art.17 Cod penal, el nu are ce cauta in cele doua articole din statut deoarece incalcarile indatoririlor de serviciu si abaterile disciplinare se refera la reglementari interne ale institutiei. Iar daca "vinovatia" priveste eventuala raspundere penala, atunci folosirea acestui termen este redundanta dat fiind ca o fapta comisa "fara vinovatie" nu intra, oricum, sub incidenta legii penale. APADOR-CH considera ca sintagma "cu vinovatie" trebuie eliminata din art.59 si 61.

Art.60 absolva de raspundere politistul care "prin exercitarea in limitele legii a atributiilor de serviciu, a cauzat suferinte sau vatamari unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora".

APADOR-CH crede ca art. 44,45,47 si 51 din Codul penal referitoare la cauzele care inlatura caracterul penal al faptei sunt acoperitoare si, evident, valabile pentru toti cetatenii tarii, indiferent de natura profesiei lor. Asadar, nu este nevoie de o prevedere speciala cu privire la politisti.

In privinta daunelor materiale cauzate de politisti unor terte persoane, APADOR-CH sugereaza stabilirea unei proceduri interne in cadrul ministerului, privind repararea acestor daune. Tertii pagubiti se vor adresa instantelor civile numai daca nu se ajunge la un acord intre parti.

In 1999, reprezentantii APADOR-CH au vizitat 13 aresturi ale politiei din care trei in Bucuresti (Directia Generala de Politie a Municipiului, sectiile 12 si 14) si 10 in Baia Mare, Bacau, Campina, Craiova, Deva, Iasi, Ploiesti, Tulcea, Turnu Severin si Satu Mare.

Aresturile politiei au urmat, pana in august 1999, regulile stabilite prin Instructiunile 0410/1974 emise de ministrul de Interne de atunci, Emil Bobu. Fiind o institutie militarizata, politia a respectat ad litteram aceste instructiuni chiar daca multi politisti le considerau caduce.

Din discutiile cu politistii, asociatia a inteles ca noile Instructiuni nr.901/1999 aduc unele imbunatatiri dintre care cele mai importante sunt asigurarea confidentialitatii discutiilor dintre arestat si avocat si folosirea lanturilor numai la transportarea detinutilor considerati periculosi. Trebuie precizat ca, in vreme ce vechile instructiuni erau "secret de stat", noile reglementari sunt catalogate ca "secret de serviciu". Aceasta inseamna ca ele nu sunt accesibile decat politistilor. Or, acest document contine informatii de interes public, iar accesibilitatea este o conditie esentiala pentru orice reglementare legala, conform dreptului international.

APADOR-CH a solicitat Ministerului de Interne un exemplar al noilor instructiuni dar pana la data redactarii raportului nu s-a primit nici un raspuns.

2.1. Probleme aflate constant in atentia APADOR-CH

APADOR-CH a sustinut permanent ca aceasta forma de privare de libertate de pana la 24 de ore, prevazuta de Legea nr 26/1994 a politiei la art.16 lit.b este neconstitutionala. Constitutia Romaniei prevede la art.23 numai retinerea de maximum 24 de ore fara mandat de arestare. Distincta de retinere, care este reglementata de Codul penal si Codul de procedura penala, conducerea este o masura lasata la latitudinea politistilor prin care acestia pot priva o persoana de libertate pentru inca 24 de ore, perioada pentru care nu exista o procedura stabilita prin lege. Art.16 lit.b prevede doar ca persoanele suspecte de a fi periclitat "ordinea publica, viata persoanelor sau alte valori sociale" "a caror identitate nu a putut fi stabilita" sunt conduse la sediul politiei.

Politistii cu care au discutat reprezentantii APADOR-CH – inclusiv inalti ofiteri din conducerile IPJ-urilor – sustin ca:

a) "conducerea la sediul politiei" nu inseamna privare de libertate ci doar o masura administrativa;

b) la art.16 lit b nu este vorba de doua conditii cumulative (persoana sa fie suspecta de comiterea unei infractiuni/contraventii si sa nu aiba acte de identitate asupra sa), deoarece Legea evidentei populatiei ar obliga fiecare cetatean sa poarte asupra sa buletinul (cartea) de identitate. Cu alte cuvinte, orice persoana poate fi legitimata de orice politist, la orice ora si in orice loc si, daca nu are asupra sa buletinul/cartea de identitate poate fi "condusa" la sediu si tinuta acolo pana la 24 de ore, chiar daca nu i se poate imputa nimic sub aspect infractional;

In opinia APADOR-CH, primul argument este extrem de subred, deoarece o persoana care nu poate parasi o incinta cand doreste este, evident, privata de libertate. Asociatia considera ca trebuie eliminata lit.b) a art.16 si ca singura forma de privare de libertate fara mandat de arestare trebuie sa fie numai cea constitutionala a retinerii de 24 de ore. Altfel spus, nici o persoana nu trebuie sa fie privata de libertate, nici macar un minut, daca nu exista indicii temeinice ca acea persoana a comis o infractiune. Simplul fapt ca o persoana nu are asupra ei actele de identitate nu poate constitui motiv de conducere la sediul politiei.

Al doilea argument invoca Legea evidentei populatiei (nr.105/1996) coroborata cu Legea politiei. Trebuie, insa, precizat ca prima cuprinde o lista de sanctiuni contraventionale dar niciuna nu se refera la situatia in care o persoana nu ar avea asupra sa actul de identitate. Este deci clar ca cele doua conditii din art.16 lit. b) sunt cumulative. Un amanunt nelipsit de importanta este mentalitatea unor politisti (in speta unul din sefii de la IPJ Prahova) conform careia daca cineva se plimba seara "legal" nu are a se teme de vreun control politienesc.

Dupa cum s-a mentionat, procedura in cazul conducerii la sediul politiei nu este reglementata prin lege. Neexistand nici o regula - sau, daca exista prin instructiuni interne, ea nu este aplicata unitar – fiecare IPJ procedeaza dupa cum crede de cuvinta. Din cele 13 aresturi vizitate, APADOR-CH a constat ca in 5 judete (Satu Mare, Maramures, Mehedinti, Hunedoara, Tulcea) si sectia 12 de politie din Bucuresti existau camere de "triere", adica locul unde stau persoanele "conduse".

Camerele de "triere", ce pot fi chiar in incintele IPJ-urilor (Tulcea, Baia Mare- judetul Maramures) dar si in sediile politiilor orasenesti, sunt, in general, spatii mici (circa 4 metri patrati), cu una sau doua banci si cu grilaj in spatele caruia sta un supraveghetor. Persoana adusa acolo nu are contact cu familia sau cu aparatorul, nu are nici un drept (sa dea un telefon sau sa contacteze in orice alt mod pe cineva din afara) si nu poate face altceva decat sa astepte rezultatele verificarii identitatii.

Judetul Iasi este o exceptie fericita, pentru ca, atat inspectorul sef cat si seful serviciului cercetari penale au afirmat ca nu se practica metoda "conducerii" si ca nu exista camere de "triere". Daca o persoana pare suspecta si nu are acte de identitate, verificarea se face prin statiile de emisie-receptie. Daca sunt indicii temeinice ca acea persoana a savarsit o infractiune, ea este adusa imediat la unul din cele doua aresturi din judet (IPJ Iasi si Pascani) si se emite ordonanta de retinere.

O alta exceptie, de sens contrar insa, o constituie sectia 14 Politie din Bucuresti unde nu exista nici registru de evidenta a persoanelor conduse, nici rapoarte ale politistilor care le-au adus. Cu alte cuvinte, o persoana privata de libertate cateva ore (pana la 24) nu are nici o posibilitate de a dovedi ca s-a aflat la politie. Situatia pare singulara, cel putin prin comparatie cu celelalte aresturi vizitate, unde reprezentantii APADOR-CH au constatat ca exista cel putin registre de evidenta a persoanelor conduse si/sau rapoarte ale politistilor care au adus acele persoane.

Prezenta aparatorului

Art.6 din Codul de procedura penala precizeaza la alin.4 ca "orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului penal". Conform asigurarilor date de conducerea IGP, prezenta avocatului la sediul politiei este obligatorie in momentul in care persoanei private de libertate i se ia declaratia scrisa ce precede emiterea ordonantei de retinere.

Cu toate acestea, nu putini au fost detinutii din aresturile politiei care s-au plans ca nu au avut aparator in acele momente (sectia 12 politie din Bucuresti, Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, IPJ Iasi, IPJ Bacau). La IPJ Hunedoara, ofiterii au afirmat ca prezenta aparatorului in momentele premergatoare emiterii ordonantei de retinere "nu este obligatorie" si ca impunerea unei astfel de masuri ar echivala cu o incalcare a legilor in vigoare.

Trebuie mentionat faptul ca, dintre persoanele care au fost asistate de aparatori din oficiu, majoritatea au declarat ca acestia nu au intervenit in nici un fel pe parcursul procedurilor, multumindu-se sa semneze de "prezenta". Au existat chiar cazuri in care avocatii din oficiu si-au indemnat clientii "sa recunoasca tot, ca sa isi usureze situatia".

In aprilie 1999, prin scrisoarea nr.10482, IGP a transmis APADOR-CH ca a dispus ca, la toate aresturile de politie, sa fie afisate la vedere, intr-un loc accesibil persoanelor aduse la sediu, listele cu avocatii din oficiu, cu orarele de lucru si numerele de contact. Cu o singura exceptie (arestul din Campina), nici unul din aresturile vizitate nu a afisat aceste liste. Ele exista, dar sunt tinute prin sertare.

Confidentialitatea discutiilor dintre client si avocat

APADOR-CH a constatat ca mentalitatea generala a politistilor cu care a discutat (cu exceptia unui ofiter de la IPJ Dolj) este ca aparatorul are obligatia de "a contribui la aflarea adevarului". Care adevar si al cui? Evident, sarcina anchetatorului este de a aduna probe ce ar putea dovedi vinovatia persoanei, iar a avocatului, de a o apara. Cu alte cuvinte, instanta va trebui sa cantareasca argumentele pro si contra si sa stabileasca adevarul juridic, care poate fi diferit de adevarul absolut in functie de soliditatea probelor. De altminteri, APADOR-CH a sustinut mereu ca majoritatea dovezilor trebuie obtinute inainte de arestarea unei persoane si nu invers, cum se intampla frecvent, mai ales in cazul infractiunilor de furt sau talharie.

Avocatul are rolul clar de a-si apara clientul. Asadar, el trebuie sa discute toate posibilitatile care ar duce la achitarea sau reducerea gravitatii faptelor, lucru imposibil in prezenta anchetatorului sau a unui alt politist. Asa se petreceau lucrurile pana in august 1999 cand au intrat in vigoare noile Instructiuni nr.901/1999 care asigura confidentialitatea discutiilor.

Cu toate acestea, in cursul vizitelor facute de reprezentantii APADOR-CH, persoane aflate in aresturile IPJ Iasi, Maramures si Satu Mare in octombrie si noiembrie 1999 au declarat ca la discutiile cu avocatii au fost de fata si politisti, care au auzit tot ce s-a discutat. O reactie cel putin bizara a politistilor a fost ca "avocatii ar trebui sa ceara sa discute cu clientii in conditii de confidentialitate". Or, de vreme ce Instructiunile 901/1999 sunt catalogate "secret de serviciu", este inadmisibil sa li se ceara sa cunoasca o reglementare care nu este publica. Este deci obligatia politistilor de a comunica clientului si avocatului ca au acest drept. Un al doilea "motiv" ar fi ca sediile politiei nu au "spatii adecvate" pentru discutii confidentiale. Asadar, in oricare din camere ar discuta avocatul si clientul, politistul prezent va auzi, chiar si involuntar, ce se vorbeste. Solutia este, evident, simpla: politistul poate sta in afara camerei, lasand usa deschisa, in asa fel incat sa vada, nu sa auda.

2.2. Conditii de detentie

Cazarea

Judetele au, in general, trei, maximum patru aresturi. Dintre cele vizitate de APADOR-CH, numai IPJ Dolj are patru aresturi, restul judetelor avand doua-trei aresturi. Capitala face exceptie: din cele 23 de sectii de politie, 20 au propriile aresturi. La aceastea se adauga arestul de la Directia Generala a Politiei Municipiului Bucuresti (DGPMB) – unde sunt aduse toate femeile retinute/arestate din Bucuresti si Ilfov – si arestul IGP.

Majoritatea aresturilor vizitate erau situate la subsolul sediilor politiei. Indiferent de situarea lor, ferestrele se deschid numai din exterior si sunt prevazute cu plase de sarma cu ochiuri atat de dese incat nu se poate asigura nici lumina naturala, nici aerisirea, absolut obligatorii. In aresturile Directiei Generale a Municipiului Bucuresti (sectia femei) si IPJ Maramures, camerele de arest nu au ferestre, singura posibilitate de aerisire fiind deschiderea vizetei ce da spre coridor.

Cum nu se poate asigura suficienta lumina naturala, majoritatea camerelor din aresturile vizitate sunt prevazute cu becuri sau tuburi cu neon foarte slabe, montate deasupra usii si protejate de un grilaj.

Nici o camera nu are prize si deci persoanele din aresturi nu pot folosi nici un aparat electric (radio, televizor, aparat de barbierit). Explicatia data este ca detinutii ar putea fie sa le distruga, fie sa incerce sa se electrocuteze. APADOR-CH considera ca ambele variante sunt doar pretexte si ca, in realitate, politistii cred in continuare ca o persoana retinuta/arestata trebuie izolata cat mai mult posibil, inclusiv prin interzicerea dreptului de acces la informatiile furnizate de presa, pentru ca ea va deveni astfel mai "cooperanta" in sensul dorit de ei. Daca nu este asa, atunci cum se explica faptul ca nu sunt permise nici aparatele de radio sau televizoarele cu baterii? Singura exceptie de la regula este arestul IPJ Bacau, unde reprezentantii APADOR-CH au gasit doua televizoare si o combina muzicala. In unele aresturi s-au instalat difuzoare in camere (Campina, Turnu Severin) prin care se transmit anume programe, selectate de conducere. Reprezentantii APADOR-CH au fost asigurati in mod repetat ca se vor instala difuzoare in toate camerele din toate aresturile din tara dar ca, deocamdata, nu exista fonduri. Intrebarea este cum si de unde au obtinut aceste fonduri unele aresturi iar altele nu, dat fiind ca bugetul este centralizat?

In unele aresturi, paturile si mesele din camera sunt din piatra (IPJ Prahova, unde sunt si semne vizibile de igrasie, ceea ce pune in pericol starea de sanatate a detinutilor).

Hrana

Cu exceptia arestului IPJ Prahova (care are propriul bloc alimentar), restul aresturilor vizitate de APADOR-CH primesc mancarea de la penitenciarele cele mai apropiate. Asociatia a semnalat in repetate randuri calitatea foarte proasta a meniurilor pregatite in penitenciare. Asadar, orice comentarii cu privire la hrana servita in aresturi sunt inutile. Trebuie, totusi, semnalate cateva aspecte:

a) in Bucuresti, pentru cele 20 de aresturi plus arestul DGPMB, exista doar doua masini care transporta mancarea pregatita la penitenciarul Rahova. Evident, pe langa calitatea discutabila a hranei, se adauga intarzierile la livrare;

b) in toate aresturile vizitate exista un frigider in care persoanele care primesc pachete pot pastra alimentele. Numai ca, de regula, produsele trebuie scoase din frigider numai la ora 6 dimineata, ceea ce presupune o adevarata "stiinta" a dozarii, date fiind conditiile de igiena din camere din cauza carora alimentele se pot altera rapid.

Conditii de igiena

Aresturile vizitate au unul sau doua grupuri sanitare. Fiecare grup sanitar contine intre unul si trei WC-uri tip "turcesc" si doua,trei, maximum patru dusuri (doua dusuri la DGPMB pentru aproape 150 de persoane, un dus la IPJ Tulcea pentru peste 50 de persoane, patru dusuri la IPJ Dolj pentru aproape 120 de persoane etc.) De mentionat ca WC-urile nu au sistem mecanic de curatire (lanturi), recurgandu-se la sticle sau furtunuri de plastic pentru evacuarea reziduurilor. Multe grupuri sanitare sunt intr-o stare foarte proasta : apa pe dusumea, dusuri fara rozete, gratare de lemn inexistente, instalatii care curg.

Unele aresturi nu dispun de fonduri pentru asigurarea necesarului de sapun si detergenti (de exemplu, DGPMB).

In aceste conditii precare este aproape imposibil ca detinutii sa-si mentina o stare de igiena corporala cat de cat acceptabila.

Trebuie precizat ca, in toate aresturile vizitate, robinetul de alimentare cu apa a dusurilor sau chiuvetelor se afla in afara salii de baie, si nu poate fi actionat decat de subofiteri. APADOR-CH crede ca aceasta practica, prin care un detinut este dependent integral de buna – sau reaua – vointa a unor subofiteri in privinta dreptului elementar la mentinerea unei igiene corporale normale, poate fi catalogat drept tratament degradant.

Una dintre problemele serioase din aresturile politiei este cea a satisfacerii nevoilor fiziologice ale retinutilor/detinutilor. Cu exceptia arestului de la IPJ Dolj (unde din 31 de camere, 17 sunt dotate cu cate un WC tip "turcesc", neseparat de restul camerei) in restul aresturilor vizitate se practica metoda "tinetei" sau a "sticlei de plastic" in care detinutii isi fac nevoile. Cele mai multe din camerele din aresturile vizitate exalau un aer irespirabil rezultat din combinatia de miros de urina, de trupuri nespalate si de precaritatea sistemului de aerisire. Este inadmisibila stabilirea "programului" – de trei ori pe zi – a satisfacerii nevoilor fiziologice a mii de persoane! Chiar daca exista si un "program" al golirii "tinetelor" – tot de trei ori pe zi – umilirea persoanelor din aresturi, obligate sa-si faca nevoile intr-o galeata sau o sticla de plastic, in prezenta altora, este un exemplu clar de tratament degradant.

Pentru cele 20 de aresturi din Bucuresti, plus arestul DGPMB, exista un singur medic si patru asistenti. In iunie 1999, numarul persoanelor aflate in toate aresturile din capitala se ridica la aproximativ 600. Trebuie precizat faptul ca medicii si asistentii din aresturi se ocupa atat de detinuti cat si de cadrele politiei.

Conform Instructiunilor 0410/1974, nemodificate prin noul regulament, orice persoana retinuta/arestata trebuie sa fie vazuta de un medic in maximum 24 de ore de la introducerea sa in arest. Reprezentantilor APADOR-CH li s-a spus ca toate persoanele din aresturile din Bucuresti sunt aduse la DGPMB pentru acest prim examen. Daca, ulterior, ele vor mai avea nevoie de ingrijiri medicale, medicul sau unul din asistenti se va deplasa la arestul respectiv.

Cu toate aceste asigurari, reprezentantii APADOR-CH au gasit la sectia 12 Politie o persoana careia nu i se facuse nici un examen medical desi se afla in arest de sase zile. Un alt arestat din aceeasi sectie ceruse insistent sa fie vazut de un medic deoarece avea stari de sufocare, lucru ce s-a realizat doar dupa doua zile.

Unele femei din arestul DGPMB s-au plans nu numai de conditiile insuportabile de detentie ci si de lipsa de ingrijiri medicale (una a declarat ca este bolnava de TBC, o alta ca sufera de hipocalcemie iar doua erau gravide si aveau probleme cu sarcina).

In celelate aresturi din tara, vizitate de APADOR-CH situatia asistentei medicale este ceva mai buna cel putin din punct de vedere al numarului doctorilor si asistentilor medicali.

IPJ Satu Mare are doi doctori si doi asistenti care se ocupa atat de cadrele politiei cat si de retinuti/arestati. In noiembrie 1999, doua persoane aflate in arest de trei zile nu fusesera inca vazute de medic.

La IPJ Tulcea, unul din cei doi medici a declarat ca au existat cazuri de raie si alte boli de piele. "Au venit cu ele de afara", a sustinut doctorul. Fara a exclude aceasta posibilitate, reprezentantii APADOR-CH au insistat asupra conditiilor de igiena foarte proaste, care constituie un pericol real pentru sanatatea arestatilor. La arestul din Tulcea se mai practica tunsul "la zero" atunci cand sunt transferati la penitenciar ("din motive de igiena", a fost argumentul medicului).

In toate aresturile vizitate exista cate un "cabinet medical", dotat cu un pat, o masa si un scaun. Nu exista aparatura medicala de nici un fel. Aici sunt consultati arestatii. In schimb, in sediul politiei, exista cabinete dotate cu tot ce este necesar, unde persoanele arestate nu au acces decat in situatii cu totul exceptionale.

Desi medicul care examineaza persoana retinuta/arestata trebuie sa noteze in fisa medicala toate bolile pe care aceasta le declara, APADOR-CH are cunostinta de cazuri in care doctorii au omis unele afectiuni fie pentru ca le-au considerat o "inventie", fie pentru ca ele ar fi putut fi motiv de invocare a imposibilitatii fizice de a suporta starea de detentie, fie pentru a ascunde urmele brutalitatii cu care persoana a fost tratata de politisti inainte de emiterea ordonantei de retinere. Cazul Nita de la Ploiesti este un exemplu pentru primele doua ipoteze: in fisa sa medicala nu s-a consemnat nici psoriazisul de care a declarat ca sufera, nici tija de metal din picior care il incomoda atat de tare incat se punea problema unei operatii pentru a-i fi scoasa. APADOR-CH nu intelege de ce medicul respectiv a hotarit, cu de la sine putere, ca Nita nu are psoriazis, cu atat mai mult cu cat aceasta boala de piele, chiar daca este foarte greu de vindecat, nu este nici fatala, nici - in principiu – transmisibila. Al doilea caz, care ar putea confirma ideea de ascundere a urmelor violentelor politistilor, este cel al minorului Florin Evelin Grosu(15 ani) aflat in arestul IPJ Iasi la inceputul lunii noiembrie 1999. Retinut de sectia 5 politie din Iasi, impreuna cu un alt minor, in ziua de 21 septembrie 1999, Grosu a afirmat ca a fost pus cu spatele la calorifer si batut de un "subofiter inalt, slabut si blond" cu bastonul, pumnii si picioarele. La aducerea in arestul IPJ Iasi, minorul a spus medicului care l-a examinat ca are dureri de cap din cauza loviturilor cu bastonul. Pe fisa insa apare numai numai mentiunea "cefalee" fara precizarea cauzei. La 6 octombrie 1999, cand reprezentantii APADOR-CH au discutat cu minorul, acesta mai avea inca pe spate o urma de lovitura ce poate sa fie urmarea bataii din sectia 5.

Toate aresturile vizitate de APADOR-CH sunt prevazute cu unul sau mai multe spatii de plimbare. Instructiunile – atat cele noi cat si cele vechi – prevad 30 de minute de plimbare zilnica pentru toti arestatii. Spatiul de plimbare inseamna, de regula, una sau mai multe curti, de dimensiunile camerelor de detentie, acoperite cu un grilaj foarte des in chip de tavan. Nu exista nici o banca, nici un aparat de sport, asa incat tot ce pot face arestatii este sa umble in acest spatiu limitat sau sa stea in picioare. Cu toate acestea, nici macar jumatatea de ora zilnica obligatorie nu este respectata (la DGPMB, femeile ies la aer doar 15 – 20 de minute o data pe saptamana; la IPJ Maramures, femeile si minorii au iesit la aer cu o zi inainte de vizita APADOR-CH, dupa cel putin doua saptamani de stat permanent in camere; la IPJ Iasi, minorii fusesera scosi la plimbare o singura data, timp de 15 minute, in cele zece zile ce au precedat vizita APADOR-CH). Cu o singura exceptie (IPJ Maramures) reprezentantii APADOR-CH nu au vazut nici un arestat in curtile de plimbare. "Nu sunt suficienti subofiteri pentru supraveghere", a fost una din justificari. Or aceste curti de plimbare sunt separate prin usi de fier de restul aresturilor si nu exista nici o posibilitate de evadare.

Dreptul la corespondenta

Dreptul la corespondenta este drastic limitat pentru persoanele aflate in aresturile politiei. Atat vechile Instructiuni nr.0410/1974 cat si cele noi nr.901/1999 mentin ca unica posibilitate de corespondenta o carte postala pe luna la expediere si tot una la primire. Este evident ca se mentine cenzura, cu toate ca Romania a fost condamnata de Curtea europeana a drepturilor omului de la Strasbourg pentru violarea art.8 din Conventia europeana in cazul cenzurarii corespondentei detinutilor din penitenciare (cazul Petra v.Romania). APDOR-CH considera inadmisibila diferenta de tratament dintre persoanele aflate in aresturile politiei si cele aflate in penitenciare (si nu numai din punct de vedere al dreptului la protejarea corespondentei).

Chiar si asa, reprezentantii APADOR-CH au intalnite destule situatii in aresturile vizitate in care nici macar acea carte postala lunara nu era pusa la dispozitia arestatilor (DGPMB, IPJ Iasi). La arestul IPJ Maramures s-a sustinut ca persoanele din arest pot coresponda cu cine doresc, nelimitat, ceea ce ar fi insemnat o exceptie notabila fata de celelalte aresturi vizitate de APADOR-CH. Numai ca, dupa indelungate discutii, a reiesit ca numai plicurile adresate Parchetului militar nu sunt deschise. Oricum, asociatia considera ca este un mic pas inainte, care ar trebui generalizat.

3.1. Petre Ilie, Gheorghe Nedelcu si Victor Gheorghe din orasul Buftea

Descrierea incidentelor de la inceputul lunii martie a.c. asa cum au fost relatate de doua din victime (Petre Ilie si Gheorghe Nedelcu):

Pe 4 martie 1999, trei indivizi au comis un act de talharie impotriva proprietarului unui camion in care se afla o cantitate mare de cafea. Victima si mai multi martori i-au descris pe cei trei precizand ca doi dintre agresori erau blonzi. Un cetatean strain l-a solicitat pe Petre Ilie – un tanar patron bine cunoscut in Buftea – sa-i gaseasca un loc de depozitare pentru marfa (cafea), un grup de descarcatori si un paznic. Cetateanul strain l-a asigurat ca are acte in regula.

Dupa cateva zile, Petre Ilie, descarcatorii (printre care Gheorghe Nedelcu si Victor Gheorghe) si paznicul au aflat ca erau cautati de politie. Asa ca, pe 11 (sau 12)martie, Petre Ilie, Gheorghe Nedelcu si Victor Gheorghe s-au prezentat singuri la sectie. Aici au descoperit ca erau suspectati ca ar fi comis actul de talharie de la inceputul lunii. Evident ca au negat vehement orice implicare in acel eveniment si au dat declaratii in acest sens. Stiindu-se nevinovati si crezand ca acele declaratii vor rezolva problema, au hotarit sa nu solicite, in acea faza, prezenta unui avocat. Numai ca au aparut si politisti de la inspectoratul Ilfov, in frunte cu Petre Popa, seful serviciului judiciar. De aici incolo, s-au declansat abuzurile: cei trei au fost batuti, declaratiile initiale au fost rupte iar ei obligati sa scrie altele, "dupa dictare", refuzandu-li-se prezenta avocatului pe care, de aceasta data , il cerusera.

Mai multe persoane care se aflau in incinta sectiei de politie sau in curte si pe strada pot confirma ca au auzit urlete de durere si zgomot de geamuri sparte (Petre Ilie s-a aruncat cu capul in geam si a amenintat ca isi taie gatul daca nu inceteaza tratamentul inuman).

Intr-un tarziu, la interventia unor politisti din Buftea, cei trei "suspecti", a caror nevinovatie – sau vinovatie - in privinta talhariei putea fi usor stabilita prin confruntarea cu persoanele care asistasera la comiterea infractiunii din 4 martie, au fost spalati de sange si transferati in arestul Politiei Capitalei.

Petre Ilie si Gheorghe Nedelcu au admis ca, la aducerea lor in arestul Politiei Capitalei nu au reclamat tratamentul inuman la care fusesera supusi la Politia Buftea. "De frica" si pentru ca stiau ca nu se va lua nici o masura impotriva politistilor implicati, au spus ei. Este insa inexplicabil faptul ca doctorul care i-a examinat cateva zile dupa arestarea preventiva - desi, conform regulamentului ar fi trebuit sa faca acest lucru in primele 24 de ore – nu i-a intrebat nimic despre traumatismele vizibile si nici nu a recomandat vreun examen medical suplimentar sau tratament.

Petre Ilie si Gheorghe Nedelcu mai sustin ca , in perioada in care s-au aflat in arest, au remis sefului arestului Politiei Capitalei o plangere cu privire la situatia lor, inclusiv la tratamentul inuman aplicat de politisti in sediul Politiei Buftea. Nu este clar daca acea plangere a fost – sau nu - inaintata organelor competente.

Reprezentantii APADOR-CH nu au putut discuta cu comandantul Politiei Buftea deoarece acesta era plecat pe teren. A fost contactat de ofiterul de serviciu dar, din pacate, acesta nu a reusit sa ajunga la sediu pana la ora la care APADOR-CH avea deja stabilita o intalnire cu victimele.

Cu adresa nr.114.884/22.06.1999, IGP a informat asociatia ca, pe data de 12 martie 1999, cand cei trei "s-au pus de bunavoie la dispozitia organelor de ancheta" s-a stabilit in urma "cercetarilor efectuate" ca ei sunt autorii talhariei. "Inainte de sosirea la Politia Buftea a aparatorului Braileanu Ioan, Ilie Petre a lovit cu capul un geam din biroul in care se gasea, fara insa a se accidenta iar Gheorghe Victor, aflat intr-o alta incapere, a spart cu pumnul un geam." (subl.n.) Mai departe, se precizeaza ca nu s-a consemnat in procesele verbale de introducere in arestul DGPMB ca Ilie Petre si Nedelcu Gheorghe ar fi prezentat "urme de violenta". Numai la Gheorghe Victor se face mentiunea ca "arestatul prezinta…urme de violenta la palma bratului stang, fiind pansat, declarand ca s-a lovit in timpul zilei, inainte de incarcerare" (subl.n.). Cei trei au fost pusi in libertate la 28 aprilie 1999 prin decizia Curtii de Apel Bucuresti. Cu toate ca nu a existat decat o "sesizare verbala " cu privire la comiterea unor abuzuri de catre politisti la politia Buftea (sesizare confirmata de un procuror de la Parchetul Militar Teritorial Bucuresti), totusi, "Corpul de Control al IGP s-a sesizat din oficiu" iar materialul rezultat a fost trimis la 9 iunie 1999 Parchetului Militar Teritorial Bucuresti.

3.2. Constantin Buzatu (Craiova)

In seara zilei de vineri 30 aprilie 1999, in jurul orelor 22.30, Constantin Buzatu se intorcea spre casa la volanul unui autoturism Mercedes cu numar de Timisoara, proprietate a fratelui sau. Pe traseu, i s-au adresat cuvinte si gesturi obscene de persoane aflate intr-o masina Dacia cu numar de inmatriculare OT99 (dl. Buzatu nu a retinut si combinatia de litere). In dreptul hotelului "Jiul", cei din masina Dacia i-au blocat drumul, fortandu-l sa opreasca. Imediat, in spate s-a mai oprit o masina tot Dacia. Au coborat toti din masini - Constantin Buzatu si cate doua persoane din fiecare Dacia – cei patru repezindu-se cu pumnii la primul. In timp ce il loveau in cap, Constantin Buzatu l-a identificat si strigat pe nume pe unul din agresori – lt. Constantin Berbecel de la Sectia 4 Politie Craiova – moment in care acesta le-a cerut celorlalti trei sa inceteze cu loviturile. Constantin Buzatu s-a urcat in masina si s-a dus la Sectia 4 Politie unde a dorit sa depuna o plangere in legatura cu agresiunea suferita. Intre timp, a sosit la sectie si lt.Berbecel care s-a prefacut a nu cunoaste motivul prezentei lui Constantin Buzatu acolo. Ofiterul de serviciu a refuzat sa primeasca plangerea, indemnandu-l pe dl Buzatu sa revina a doua zi dimineata cand va fi prezent comandantul sectiei.

Luni, 3 mai, Constantin Buzatu s-a prezentat la Laboratorul IML de unde a obtinut certificatul medico-legal nr 985/A2 din 3.05.1999 care mentioneaza tumefactii si echimoze la ochi, nas si gura si prescrie 7-8 zile de ingrijiri medicale.

In aceeasi zi a depus si plangere la Parchetul Militar Craiova. Aflase ca, in afara lt.Brebecel, doi dintre agresori erau si ei politisti – plt. Mihai Fanuica si plt.Ioan Borcan. A patra persoana implicata in incident este Marian Fanuica, fratele plutonierului Mihai Fanuica. Trebuie precizat ca toti patru erau imbracati civil iar cele doua masini Dacia erau autoturisme particulare.

Constantin Buzatu s-a adresat presei, televiziunii si posturilor de radio locale care, toate, au prezentat cazul. Exista video-caseta cu inregistrarea prezentata de postul de televiziune Terra Sat, in care se vedeau clar vatamarile suferite de victima in zona faciala.

Parchetul Militar Craiova a rezolvat cazul intr-un timp record de patru zile. Dupa parerea reprezentantilor APADOR-CH, in acest caz Parchetul a dat dovada mai degraba de superficialitate decat de eficienta. Prin adresa nr.294/P/1999 din data de 7 mai, Constantin Buzatu era instiintat ca Parchetul hotarise neinceperea urmaririi penale impotriva celor trei politisti si, totodata, ca fusese lovit numai de civilul Marian Fanuica, impotriva caruia se putea plange direct la Judecatorie. Dl. Buzatu a mentionat un fapt care l-a intrigat profund: Marian Fanuica a obtinut si el un certificat medico-legal cu acelasi gen de traumatisme si acelasi numar de zile de ingrijiri medicale.

Nemultumit de solutia data, Constantin Buzatu s-a adresat Sectiei Parchetelor Militare.

Reprezentantii APADOR-CH au dorit sa afle si parerea politistilor de la Sectia 4 in legatura cu acest incident. Din pacate, dl.comandant era plecat iar loctiitorul sau nu stia nimic de acest caz, deoarece in aprilie fusese in concediu. Nimeni altcineva din sectie nu a dorit – sau nu a putut – sa ofere vreo informatie.

In adresa nr.114.884 din 22 iunie 1999, IGP a repetat concluziile Parchetului militar Craiova: politistii nu l-au lovit pe Constantin Buzatu, acesta schimband lovituri doar cu civilul Marian Fanuica.

3.3. Cazul Gheorghe Dumitrache din Sascut (cu domiciliu actual in Bacau)

Sascut-Targ, Sascut-Sat, Schineni si Pancesti formeaza comuna Sascut din judetul Bacau, in care functioneaza un post de politie cu patru subofiteri, sef fiind plt.maj.Eugen Caleap. Unul din subofiteri a fost "mutat" la circulatie, mai concret, supravegheaza traficul pe sosea la cativa kilometri de Sascut.

In 1993, o comisie locala a improprietarit sascutenii cu cate un hectar de padure, titlurile de proprietate fiindu-le acordate abia in 1995 si 1996. Satenii au taiat copaci bazandu-se pe decizia comisiei si au intrat in conflicte repetate cu Ocolul silvic care continua sa socoteasca padurea drept proprietate de stat. Padurarii de la Ocolul silvic au apelat adesea la politistii din Sascut, ceea ce a avut drept consecinta emiterea unui numar mare de procese verbale de amendare. Unii sateni le-au contestat la judecatorie si au castigat, altii au preferat sa plateasca, desi se considerau nevinovati.

Pentru reprezentantii APADOR-CH a fost clar ca o buna parte din sascuteni se tem de politistii locali. Din discutiile cu mai multi sateni a reiesit ca politistii din Sascut actioneaza adesea dupa bunul lor plac. Vlase Popa, un batran aproape orb de 67 de ani, cu certificat de handicapat fizic gradul I cu insotitor, a fost amendat cu 700.000 si respectiv 400.000 lei pentru ca ar fi recoltat porumb de pe un teren ce nu ii apartinea si pentru ca ar fi tulburat "linistea publica".

Margareta Verbuta din satul Schineni a declarat ca este terorizata de propria-i familie: a fost batuta in mai multe randuri si chiar internata la spital, i s-au luat bunuri si, practic, nu mai indrazneste sa stea in casa ei. A facut nenumarate plangeri la politia din Sascut dar nimeni nu a facut vreo ancheta reala iar rudele sale nu au primit nici macar o amenda. Margareta Verbuta nu mai are nici o incredere in politistii din Sascut pentru ca in ultimul an, de cate ori a incercat sa faca plangere impotriva rudelor agresive, ei i-au replicat: "daca nu taci, te amendam."

Nascut la Pancesti (Sascut), in 1951, Gheorghe Dumitrache are domiciliul in Bacau. Nu are antecedente penale. Fiind somer, dupa ce a lucrat la fabrica de avioane, el o ajuta la munca pe mama sa care traieste in continuare la Pancesti. Dupa punerea in posesie cu un hectar de padure, Gheorghe Dumitrache a avut mai multe altercatii cu padurarii de la Ocolul silvic, ori de cate ori lua lemne pentru mama lui. In noiembrie 1996, el a primit doua amenzi de 200.000 lei (p.v. nr.006353/27.11.1996) si respectiv de 400.000 lei (p.v. 006402 / 28.11.1996), ambele procese verbale fiind semnate doar de politisti. Le-a contestat pe amandoua la judecatorie. In dosarul cu amenda de 400.000 lei, Gheorghe Dumitrache a pierdut in prima instanta si a declarat recurs, in vreme ce contestatia pentru a doua amenda urma sa se judece (instanta daduse termen in luna mai si chiar citase un martor). Cu toate acestea, judecatoria Bacau a conexat cele doua dosare si, la 3 martie 1997, a decis transformarea amenzilor in 40, respectiv 20 zile de inchisoare contraventionala, deci un total de 60 de zile. Arestat pe data de 3 aprilie 1997, Gheorghe Dumitrache a reusit cu greu sa-si contacteze familia care a achitat cele doua amenzi. A fost pus in libertate dupa 12 zile de arest.

Anterior arestarii, la data de 16 ianuarie 1997, Gheorghe Dumitrache, insotit de un tanar – Daniel Eftimie, angajat ca ajutor pe casa si masa - aducea o caruta de lemne pentru mama lui. In jurul orelor 16:00, au fost opriti de o masina din care au coborat cei patru politisti din Sascut – plt.maj Eugen Caleap, plt.Neculai Dragomir, plt.Neculai Ciuta si sergentul Popa. Dragomir a luat imediat din caruta toporul si fierastraul, timp in care colegii sai l-au imobilizat cu catusele pe Gheorghe Dumitrache, l-au lovit cu pumnii si picioarele, l-au bagat in masina si l-au dus la postul de politie. Singura reactie a lui Gheorghe Dumitrache a fost de a le spune ca va veni singur la post dupa ce duce lemnele acasa, lucru ce a fost, evident, ignorat de politisti.

Gheorghe Dumitrache a fost tinut la politie timp de aproape 7 ore, pe baza art.16 lit b) din Legea Politiei nr.26/1994 – "conducere la sediul politiei". Certificatul medico-legal nr.141/17 ianuarie 1997 mentioneaza leziuni traumatice care "necesita 3-4 zile ingrijiri medicale". Victima a facut plangere la Parchetul militar Bacau, precizand ca are si martori oculari. Numai unul dintre ei a fost audiat pentru ca al doilea – Daniel Eftimie – era minor. Solutia Parchetului militar Bacau a fost de "neincepere a urmaririi penale" (nr.49/P/1997 din 18 iulie 1997) si a fost confirmata de Sectia Parchetelor Militare la data de 9 martie 1999 (adresa nr 36345/97/2145/1998).

Intre timp, lui Gheorghe Dumitrache i s-au intocmit dosare penale pentru infractiune silvica (taierea ilegala a arborilor – art.97 alin.3 si 4 din Legea 26/1996 cu aplicarea art.74 alin.ultim si art.76 lit d din Codul penal) si pentru ultraj, partile vatamate in al doilea caz fiind doi politisti din Sascut – Dumitru Enache si Neculai Ciuta - si un padurar, Sorin Paris. La 12 ianuarie 1998, Tribunalul Bacau l-a condamnat pe Gheorghe Dumitrache la 2 ani pentru infractiunea silvica - pedeapsa amnistiata - si 6 luni pentru ultraj. Curtea de Apel Bacau, prin decizia penala nr.177/16 iunie 1998, l-a achitat pentru ultraj si i-a redus pedeapsa pentru infractiunea silvica la 6 luni. Decizia a ramas definitiva prin nerecurare.

Reprezentantii APADOR-CH au discutat cu trei martori oculari ai incidentului din 16 ianuarie 1997: Daniel Eftimie – tanarul care lucra pentru Dumitrache la acea data si care locuieste in prezent in Bacau -- Gheorghe I.Popa si Eugen Popa, ultimii doi din satul Pancesti. Fiecare a declarat ca i-a vazut pe politisti lovindu-l pe Dumitrache cu pumnii si picioarele, punandu-i catusele si impingandu-l in masina. Fiecare a sustinut ca victima nu a facut nici cel mai mic gest de rezistenta sau de opunere. Din cei trei martori oculari, numai Eugen Popa a fost audiat la Parchetul militar.

Trebuie mentionat faptul ca, in acea zi de 16 ianuarie, Daniel Eftimie a fost si el dus, pentru scurt timp, la postul de politie unde i s-a cerut sa declare in scris ca politistii nu l-ar fi agresat pe Gheorghe Dumitrache.

APADOR-CH considera ca aplicarea amenzilor si declansarea procesului penal pentru ultraj demonstreaza ca politistii din Sascut -- in colaborare cu padurarii de la Ocolul silvic – au folosit abuziv unele prevederi legale pentru a-l "pedepsi" pe Gheorghe Dumitrache.

Asociatia are convingerea ca politistii din Sascut au procedat abuziv cu ocazia "conducerii" la postul de politie. Trebuie amintit ca art.16 lit b din Legea Politiei nr.26/1994 da dreptul politistilor de a conduce pe cineva la sediu daca acea persoana nu are acte asupra sa, in vederea stabilirii identitatii. Este clar ca politistii stiau foarte bine cine este Gheorghe Dumitrache. Iar daca fapta de a fi taiat ilegal arbori – pentru care a si fost judecat – era atat de grava incat sa presupuna masura privarii de libertate, atunci Gheorghe Dumitrache ar fi trebuit dus la arestul IPJ Bacau si emisa o ordonanta de retinere. APADOR-CH considera ca politistii din Sascut l-au privat pe Gheorghe Dumitrache de libertate timp de 7 ore fara nici o justificare.

In adresa nr.141.279 din 30 iulie 1999, IGP afirma ca s-au facut cercetari in toate cazurile reclamate de sateni si ca nu s-a confirmat nici una din acuzatiile aduse de acestia politistilor. Despre Gheorghe Dumitrache se mentioneaza ca "provoaca frecvent scandaluri, fiind recalcitrant, are un comportament social anormal, motiv pentru care este predispus la declansarea unor stari conflictuale in comuna Sascut." Cat despre "unii locuitori din satul Rancesti (probabil Pancesti – n.n.), apartinator de comuna Sascut" se afirma ca ar fi "reclamagii notorii" si ca, deci, "obiectivitatea lor este foarte mica".

3.4. Cazul Viorel Haica (Targu Jiu)

Cu ocazia unei vizite pe care reprezentantii APADOR-CH au efectuat-o la penitenciarul Turnu Severin in iunie a.c., asociatia a fost sesizata de unul din detinuti – Viorel Haica - in legatura cu modul in care s-a produs retinerea sa de catre doi politisti din Targu Jiu.

In noaptea de 18/19 august 1998, Viorel Haica a fost impuscat in picior si - sustine el - injunghiat cu baioneta si lovit cu patul armei in cap. A fost dus de cei doi politisti (unul dintre ei a fost identificat in persoana lui Felix Talmacel) mai intai la spitalul "Tudor Vladimirescu" din Targu Jiu, apoi la spitalul de neurochirurgie de la Craiova si de aici la spitalul judetean Dolj. Dosarul medical de la penitenciar cuprinde dovada clara ca Viorel Haica a avut o "plaga impuscata coapsa dreapta cu leziune de nerv sciatic drept". Leziunea de nerv este explicatia pentru care Viorel Haica a ajuns si la spitalul de neurochirurgie.

Pe data de 24 august 1998, impotriva lui Viorel Haica s-a emis mandat de arestare preventiva sub acuzatia de talharie. El a fost luat de la spital si dus in arestul politiei. La solicitarea politistilor, laboratorul IML a facut o expertiza (nr.1037/1 septembrie 1998), stabilind ca Viorel Haica poate suporta regimul de detentie si poate fi tratat in sistemul Directiei Generale a Penitenciarelor. Se recomanda, deci, internarea intr-un spital penitenciar.

La 9 septembrie 1998, invinuitul, aflat in continuare in arestul politiei Targu Jiu, a fost dus de urgenta la spital si operat in urma diagnosticarii unei "apendicite acute flegmonoase".

Viorel Haica a depus plangere la Parchetul militar Craiova impotriva politistilor din Targu Jiu in luna mai 1999.

APADOR-CH a semnalat acest caz Sectiei Parchetelor Militare. Pana la data redactarii raportului anual, asociatia nu a primit nici un raspuns.

3.5. Cazul Liviu Constantin Nita din Ploiesti

La data de 14 iulie 1999, doi reprezentanti ai APADOR-CH au vizitat aresturile IPJ Prahova si postului de politie din Campina. La arestul IPJ, ei au dorit sa discute cu arestatul Liviu Constantin Nita din Ploiesti deoarece asociatia fusese sesizata cu privire la posibile incalcari ale dreptului la aparare si la probleme legate de starea sa de sanatate. Intalnirea nu a putut avea loc deoarece Liviu Constantin Nita fusese dus la instanta, de unde a revenit abia in jurul orei 21:00. Mai mult, reprezentantilor APADOR-CH li s-a spus ca nici nu ar fi putut discuta cu inculpatul decat cu aprobarea – si in prezenta – doamnei procuror Buliga de la Parchetul de pe langa Tribunalul judetean Prahova, care instrumenteaza cazul.

Cei doi reprezentanti ai asociatiei au revenit la Ploiesti pe data de 16 iulie, cand, dupa discutii cu inalti oficiali din Parchet, au primit permisiunea de a sta de vorba cu Liviu Constantin Nita. Discutia s-a desfasurat in prezenta doamnei procuror Buliga si a domnului colonel Malaescu de la IPJ.

Liviu Constantin Nita a fost adus la sediul IPJ Prahova la data de 14 iunie 1999 in jurul orei 11.30, direct de la compania Petrobrazi. Politia fusese sesizata cu mai multe zile inainte ca Liviu Constantin Nita, actionar majoritar la societatea "Sunoil", emisese cecuri fara acoperire, prejudiciul ridicandu-se – conform informatiilor din presa -- la circa 113 miliarde lei. Dl Nita a cerut sa fie convocati avocata Anca Midan si un jurist de la "Sunoil", prima reusind sa ajunga la IPJ dupa circa 3 ore. Liviu Constantin Nita a dat declaratie in prezenta ei, dupa care, timp de 9-10 ore a fost pur si simplu tinut intr-un birou cu unica explicatie ca "trebuie sa vina un procuror".

In jurul orei 1:00 noaptea – deci pe 15 iunie – s-a emis ordonanta de retinere si, la ora 2:15, Liviu Constantin Nita a fost introdus in arestul IPJ.

Reprezentantii APADOR-CH au ridicat de mai multe ori problema privarii de libertate in perioada ce precede emiterea ordonantei de retinere. Legea Politiei nr.26/1994 prevede la art.16 lit b) posibilitatea "conducerii" la sediul politiei a unei persoane care nu are acte de identitate asupra sa si care este suspecta ca ar fi comis "actiuni prin care se pericliteaza ordinea publica, viata persoanelor sau alte valori sociale", "conducere" ce poate dura pana la 24 de ore. In cazul lui Liviu Constantin Nita, nici nu se poate pune problema "conducerii" la sediu, deoarece acesta era clar identificat anterior retinerii, situatie in care se pune problema temeiului legal al privarii sale de libertate intre momentul declaratiei date in prezenta avocatei si momentul emiterii ordonantei de retinere.

Pe 15 iunie, Liviu Constantin Nita a fost dus la Parchet unde, in prezenta avocatilor sai, a mai dat o declaratie si doamna procuror Buliga a emis mandatul de arestare preventiva pentru 30 de zile.

Doamna procuror a decis ca orice problema legata de arestat -- de la legaturi cu lumea din afara (vizite ale familiei, pachete, presa, medicamente) pana la contactele cu aparatorii, reprezentanti ai unor organizatii neguvernamentale sau ziaristi – sa-i fie adusa la cunostinta si nimic sa nu se faca fara aprobarea ei. Drept urmare, absolut toate discutiile dintre avocati si Liviu Constantin Nita au avut loc in prezenta doamnei procuror si a escortei de la IPJ. S-a ignorat astfel principiul esential al confidentialitatii relatiei dintre client si aparator si s-a limitat drastic posibilitatea construirii unei aparari reale. Acest aspect este, din pacate, aproape generalizat in tara in perioada urmaririi penale si a fost semnalat in mod repetat de asociatie, care il considera drept o incalcare a dreptului la aparare.

Inculpatul Nita a avut un grav accident de circulatie in 1990. In urma unor fracturi multiple, i s-a implantat o tija metalica in picior. Tija il deranjeaza si ar fi trebuit scoasa, ceea ce presupune o operatie destul de complicata. Liviu Constantin Nita sufera si de psoriazis, o boala a pielii extrem de greu de tratat si vindecat, si de ulcer. Daca tija din picior si ulcerul presupun radiografii, psoriazisul este vizibil cu ochiul liber pentru oricine are chiar si cele mai vagi cunostinte medicale. Mai mult, arestatul a declarat ca sufera de aceste boli atunci cand a fost examinat de medicul arestului. Cu toate acestea, pe fisa medicala din dosarul de penitenciar al lui Liviu Constantin Nita nu figureaza nici una din cele trei afectiuni mentionate. Dupa parerea APADOR-CH aceasta omisiune a fost intentionata.

In legatura cu acest caz, APADOR-CH face urmatoarele precizari:

1. Conducerea IPJ Prahova a declarat public ca APADOR-CH a incercat sa intimideze organele de ancheta, ca ar fi declansat o campanie de presa si ca ar fi dovedit un interes iesit din comun pentru cazul Nita, deplasandu-se la Ploiesti numai pentru el. Lucrurile sunt total inexacte: asociatia nu are cum sa "intimideze" politia si Parchetul; cazul Nita a fost intens mediatizat cu circa o luna inainte de vizita APADOR-CH; asociatia a vizitat aresturile din Ploiesti si Campina in ziua in care inculpatul era la instanta. In sfarsit, conducerea IPJ a negat cu inversunare ca Nita ar fi bolnav de psoriazis. Problema nu este daca inculpatul are sau nu aceasta boala (reprezentantii APADOR-CH sunt convinsi ca o are) ci refuzul medicului din arest de a trece in fisa medicala bolile de care Nita a declarat ca sufera, inclusiv nementionarea tijei de metal din picior.

2. Prin adresa nr.17478/4130/1999 din 25 noiembrie 1999, Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie a instiintat APADOR-CH ca "din verificarile efectuate a rezultat ca s-au respectat atat prevederile Codului de procedura penala referitoare la drepturile inculpatului Nita Constantin Liviu cat si cele referitoare la drepturile aparatorilor acestuia."

3.6. Cazul Vili Rupa din Hunedoara

Vili Rupa , nascut la 30 iunie 1973, domiciliaza in Hunedoara. A absolvit zece clase si este necasatorit.

Pe 28 ianuarie 1998, politistii de la Politia municipala Hunedoara au organizat o "prindere in flagrant delict", deoarece aveau informatii ca Vili Rupa ar fi detinut mercur pe care incerca sa-l vanda. Opt politisti au inscenat o busculada pe la orele 17.30, in dreptul hotelului "Rusca", unde Vili Rupa discuta cu o persoana. Tanarul s-a speriat, a fugit si, dupa cum declara unii martori, a aruncat o sticla de plastic de ½ l care, conform analizei ulterioare, continea 2,4 kg mercur. Vili Rupa a fost imobilizat de politisti si dus la sediul politiei unde s-a incheiat proces verbal. El sustine ca a fost batut de politisti pana a lesinat si a negat constant ca ar fi detinut acea sticla cu mercur. De altfel, nici nu a semnat procesul verbal de constatare.

Pe 11 martie 1998, parchetul a emis un mandat de aducere pe numele lui Vili Rupa. La executarea mandatului, politistii – circa zece – au recurs la un "siretlic", spunandu-i lui Vili Rupa, care refuza sa iasa din apartament, ca ar fi cu ei si o echipa de filmare de la PRO TV. Nu i-a fost aratat mandatul. Vili Rupa, persoana cu certificat medical ce atesta ca are probleme psihice – probleme pe care politistii le cunosteau - a declarat ca nu va iesi din apartament decat in prezenta avocatului. In cele din urma, s-a prezentat avocata sa, iar Vili Rupa a fost dus in arestul IPJ Hunedoara.

Acuzat de trafic de stupefiante si de ultraj la adresa politistilor veniti sa-l aresteze (i-ar fi amenintat cu un briceag, dupa care l-ar fi lovit pe un locotenent de politie cu un topor in stomac, fara a-i cauza nici cea mai mica zgarietura, deoarece acesta... avea o agenda in pantaloni care a servit drept scut), Vili Rupa a fost condamnat de Tribunalul Hunedoara, prin sentinta penala nr.160/1999 in dosarul nr 1841/1998, la 1 an si 2 luni inchisoare pentru infractiunea de trafic de stupefiante (312 Cp) si la doua pedepse de cate doua luni pentru ultraj (art.239). Prin contopire, Vili Rupa urma sa execute un an si doua luni, adica exact cat facuse deja in arestul IPJ Hunedoara si la penitenciarul Barcea. Sentinta a fost pronuntata pe data de 5 mai 1999. Apelul la Curtea de Apel Alba Iulia a mentinut prin decizia penala nr.250/A/1999 din 30 septembrie 1999 pedeapsa de 1 an si doua luni. Recursul urmeaza a fi judecat in februarie 2000 la Curtea Suprema de Justitie.

Condamnarea lui Vili Rupa s-a bazat pe procesul verbal din 28 ianuarie 1998 si pe declaratiile a patru martori. Doi dintre acestia erau politistii care au semnat procesul verbal. Cat despre cei doi martori din afara "sistemului", trebuie precizat ca unul a decedat inainte de audieri la Parchet si instanta iar celalalt a declarat in instanta ca nu stie ce a facut Vili Rupa in timpul busculadei.

Perioada de arest preventiv la IPJ Hunedoara (11 martie – 4 iunie 1998)

La trei zile dupa ce a fost adus in arest, Vili Rupa a fost pus in lanturi din cauza protestelor repetate fata de masura arestarii si pedepsit si cu 10 zile izolare pentru ca a spart niste becuri si a dat cu pumnii in vizeta. A urmat o alta pedeapsa de 15 zile izolare, de data aceasta pentru ca ar fi dat cu picioarele intr-un geam de la tribunal.

Vili Rupa sustine ca a fost tinut in lanturi timp de 82 de zile, adica pana la data de 4 iunie 1998 cand a fost transferat la penitenciarul Barcea cu mentiunea "deosebit de periculos". El mai spune ca si in perioada cat a stat in penitenciar, a fost dus la instanta de judecata cu lanturi la picioare, la trei sau patru termene. Domnul avocat Alexandru Pop, care i-a asigurat apararea in prima instanta, a confirmat acest lucru.

Titus Jelea, aflat in arestul IPJ Hunedoara in noiembrie 1999, a stat cu Vili Rupa in aceeasi camera din arest cam doua saptamani, incepand cu data la care acesta a fost arestat. Agitatia manifestata de Rupa in primele zile s-ar fi rezumat la insistenta intrebare "de ce am fost arestat?" Pe 14 martie, circa opt soldati au intrat in camera si l-au legat cu lanturi in sistem "T", adica lanturi la maini si la picioare unite printr-un drug de fier vertical. In plus, a fost legat si cu catusele de pat. Titus Jelea a afirmat ca Rupa nu era descatusat decat cand mergea la toaleta. Au existat si situatii in care i s-a refuzat iesirea la baie si a trebuit sa fie ajutat de ceilalti detinuti sa urineze in tineta. Din cauza drugului de fier nu se putea nici apleca, nici lasa pe vine, asa ca era spalat de colegii de camera. Tot ei il si hraneau, desi avea dificultati cand manca din cauza pozitiei. Titus Jelea a mai afirmat ca, in toata perioada cat a stat impreuna cu Vili Rupa, acesta nu a fost vizitat decat de un procuror militar de la Craiova – care l-a vazut in lanturi – deoarece Rupa facuse plangere la Parchetul militar in legatura cu modul in care actionasera politistii din Hunedoara la 28 ianuarie 1998. Titus Jelea a fost mutat la penitenciarul Barcea la sfarsitul lunii martie. Situatia lui Vili Rupa era neschimbata la acea data.

Matei Martian se afla in penitenciarul Barcea in noiembrie 1999. A stat in aceeasi camera cu Vili Rupa in arestul IPJ in luna mai 1998. Matei Martian a declarat ca, in acea perioada, Rupa avea lanturi la picioare ceea ce ii crea probleme la mers, in special la urcatul treptelor cand trebuia sa fie ajutat de doi detinuti. Matei Martian stia de la Vili Rupa, cu care s-a intalnit in penitenciar ca acesta a fost dus si la instanta tot cu lanturi la picioare, inclusiv dupa aducerea la Barcea.

Alti martori care pot confirma tratamentul la care a fost supus Vili Rupa in arestul IPJ Hunedoara sunt Catalin Draganescu (transferat la penitenciarul Timisoara) si Viorel Bota, pus in libertate si stabilit in localitatea Orastie.

APADOR-CH considera ca imobilizarea cu lanturi si catuse pe o perioada de timp indelungata (82 de zile – dupa spusele lui Vili Rupa – confirmate pentru mai mult de jumatate din perioada de doi fosti colegi de camera in arestul IPJ; cel putin 25 de zile conform rapoartelor de pedepsire aflate la dosarul sau de penitenciar) reprezinta cel putin tratament inuman si degradant daca nu chiar tortura.

Parchetul militar Craiova, caruia Vili Rupa i s-a adresat din arestul IPJ, s-a multumit cu o cercetare de forma - asa cum a mai facut-o si in alte cazuri – dand solutia de neincepere a urmaririi penale impotriva politistilor de la Hunedoara in legatura cu organizarea flagrantului si conducerea lui Rupa la sectia de politie unde a fost maltratat. Vili Rupa s-a adresat cu o noua plangere Parchetului Militar Teritorial Bucuresti in legatura cu modul in care a fost tratat in arestul IPJ Hunedoara. Plangerea a fost expediata imediat dupa iesirea din penitenciar – pe 24 mai 1999 – iar confirmarea de primire este datata 27 mai 1999. Cu toate acestea, pana la data vizitei APADOR-CH la arestul IPJ Hunedoara si la penitenciarul Barcea (5 noiembrie 1999), nu se facusera nici un fel de cercetari.

Prin adresa nr.141.668 din 13 decembrie 1999, IGP a informat asociatia ca Vili Rupa a avut un comportament violent pe aproape toata durata detinerii la IPJ Hunedoara si ca a fost pedepsit de doua ori cu 10 si respectiv 15 zile "izolare simpla", timp in care a fost imobilizat cu lanturi si catuse iar ca, ulterior, i s-au pus fie lanturi la picioare, fie catuse la maini "in momentele in care a fost scos la ancheta". Atunci cum se explica faptul ca Matei Martian l-a vazut cu lanturi la picioare permanent dupa a doua pedeapsa cu izolarea? Materialul transmis de IGP nuanteaza acuzatia initiala adusa de politistii din Hunedoara, conform careia Vili Rupa l-ar fi lovit cu toporul in burta pe unul din politisti. In adresa IGP, aplicarea loviturii a devenit intentia de a lovi cu toporul. Concluzia IGP este ca politistii de la Hunedoara si de la IPJ Hunedoara au actionat perfect legal si nu au savarsit nici un abuz, lucru confirmat si de decizia de neincepere a urmaririi penale a Parchetului militar. (Este vorba de prima decizie din 22 mai 1998 privind doar modul in care a fost inscenat flagrantul).

3.7. Cazul Sofica si Gavriliuc

Tiberiu Sofica, student la drept, si un var al sau in varsta de 17 ani, nume de familie Gavriliuc, au fost retinuti de politisti de la Sectia 12 din Bucuresti si apoi arestati preventiv sub invinuirea de talharie. Retinerea s-a produs pe data de 15 iunie 1999 in jurul orelor 11.30 dimineata. Politistii i-au trantit pe trotuar, le-au pus catusele si i-au lovit in prezenta trecatorilor. Avocata lui Tiberiu Sofica afirma ca exista martori care pot relata despre modul brutal in care au operat politistii.

Adusi la sectie, cei doi au fost maltratati in continuare de politisti (Tiberiu Sofica a mentionat numele unui capitan – Serban – al doilea politist implicat nefiind identificat decat dupa grad – sublocotenent) pentru a recunoaste ca ei sunt autorii unor repetate acte de talharie (smulgerea lantisoarelor de aur de la trecatori).

Avocata lor i-a vazut a doua zi, cand procurorul a emis mandatele de arestare preventiva si a declarat ca nu a mai vazut vreodata oameni batuti atat de groaznic: Tiberiu Sofica avea ambele urechi vinete si multiple semne pe corp iar Gavriliuc avea toata fata tumefiata. De altminteri, Tiberiu Sofica a declarat ca l-a auzit pe Gavriliuc strigand "nu mai dati ca nu mai pot".

In ciuda tratamentului inuman la care a fost supus, Tiberiu Sofica nu a recunoscut ca ar fi autorul – sau coautorul – talhariilor de care era acuzat. Gavriliuc insa a semnat o declaratie in acest sens, in perioada anterioara introducerii in arest si in absenta avocatului. De altminteri, la Sectia 12 Politie se considera ca, in perioada ce precede emiterea ordonantei de retinere, nu este obligatorie prezenta avocatului. Acest lucru contrazice sustinerile IGP, conform carora, in toate sectiile de politie orice declaratie dinainte de emiterea ordonantei se ia numai in prezenta unui avocat.

In timpul vizitei in arestul sectiei 12, reprezentantii APADOR-CH au discutat, pe langa alti arestati, si cu Sofica si Gavriliuc. Primul a declarat ca a fost lovit in mod repetat la cap si la corp (in special in zona rinichilor), in vreme ce al doilea – care inca mai avea urme vizibile de lovitura la ochiul drept – a sustinut, de fata fiind comandantul sectiei precum si alti ofiteri si subofiteri, ca s-ar fi lovit de marginea metalica a patului din arest.

Precizand ca s-a depus deja plangere la Parchetul militar impotriva politistilor, asociatia puncteaza urmatoarele aspecte:

- presupunand ca suspiciunea la adresa celor doi ar fi reala - cu toate ca avocata lor sustine ca ar fi vorba de o enorma eroare judiciara - natura faptei comise nu justifica folosirea excesiva a fortei in momentul retinerii. APADOR-CH considera acest caz inca un exemplu de lipsa de proportionalitate intre scop si mijloace;

- bataia ca metoda de a determina o persoana sa se autoincrimineze inseamna fie cercetare abuziva, fie tratament inuman, ambele sanctionate de Codul penal; - la data vizitei reprezentantilor APADOR-CH (21 iunie 1999) fisa medicala atasata dosarului de penitenciar al lui Sofica nu cuprindea decat datele sale personale, fara nici o mentiune din partea medicului IGP. Este clar ca arestatul nu fusese dus la doctor cu toate ca trecusera 6 zile de la data aducerii la sediul Sectiei. Instructiunile cu privire la aresturile politiei, in vigoare la acea data, (0410/1974) stabileau ca orice persoana introdusa in arest trebuia sa fie examinata de un medic in maximum 24 de ore.

In privinta lui Gavriliuc, fisa sa medicala era "disparuta" cu toate ca, din registrul arestului rezulta ca fusese dus la medic pe data de 18 iunie. Tentativa cadrelor din arest de a explica disparitia fisei prin programarea lui Gavriliuc la examenul micro a fost mai mult decat neconvigatoare.

Cei doi tineri au fost pusi in libertate dar cercetarile cu privire la acuzatia de tilharie continua. Pe de alta parte, APADOR-CH stie ca Parchetul militar Bucuresti investigheaza reclamatia cu privire la abuzul comis de politistii de la sectia 12. Pana la data redactarii raportului anual, solutia nu fusese, inca, data.

3.8. Cazul Nicu Olteanu (Bucuresti)

Nicu Olteanu, impreuna cu fiul sau, se aflau, la data de 16 mai 1997, in zona bulevardului Chisinau, foarte aproape de Oficiul postal nr.49. Nicu Olteanu a vrut sa faca o gluma unui cunoscut a carui masina se afla parcata in apropiere si a luat de pe portbagaj un "bax" de apa minerala (6 sticle) pe care l-a ascuns intr-un tufis. De notat ca, pe portbagaj, se aflau si numeroase sticle cu bauturi alcoolice, cu o valoare infinit mai mare decat apa minerala, asadar este greu de crezut ca intentia lui Nicu Olteanu a fost de a fura. Cert este ca el a fost vazut cand lua "baxul", de doi plutonieri de la sectia 9, care l-au "invitat" intr-un birou din … posta. Aici – spune Nicu Olteanu – a fost lovit si amenintat, drept care, speriat de posibilele consecinte a ceea ce el considera o gluma, a sarit prin geamul postei, trecand pe langa fiul sau care ramasese in strada. In acel moment, unul din plutonieri a tras cu arma din dotare, ranindu-l pe Nicu Olteanu la piciorul stang , in regiunea plantara. A fost dus la spital si apoi in arest. A fost trimis in judecata, in stare de arest, pentru ultraj, cei doi plutonieri sustinand ca Nicu Olteanu i-a injuriat, s-a manifestat violent si ca, dupa ce a spart geamul de la oficiul postal, "s-a repezit spre subofiter cu scopul de a-l rani" (citat din adresa nr.697/1999 din 9 decembrie 1999 a Sectiei parchetelor militare). In acel moment, "plt.de politie Baboi Eduard Viorel a facut uz de pistolul din dotare, dupa executarea a trei somatii reglementare" (idem).

APADOR-CH a protestat in repetate randuri impotriva recurgerii la arma de foc de catre politisti in situatii in care posibilii faptasi au comis fapte antisociale minore (de pilda, eventualul furt a 6 sticle de apa minerala). In cazul Olteanu, nu se intelege:

1. De ce "infractorul" a fost dus in sediul postei si nu la sectia de politie?

2. Daca Olteanu "s-a repezit" cu ciobul la unul din plutonier, cum de a mai avut timp colegul acestuia sa execute cele "trei somatii regulamentare"?

3. Daca plutonierul Baboi a recurs la pistol pentru a apara viata celuilalt plutonier, cum se face ca Nicu Olteanu a fost impuscat in talpa piciorului si nu in cap sau in stomac sau in orice alta parte a corpului dar din fata?

In sfarsit, dar nu in ultimul rand, Nicu Olteanu nu a fost trimis in judecata pentru "furtul" celor 6 sticle de apa minerala ci pentru ultraj.

APADOR-CH considera ca plutonierii de la sectia 9 au comis un abuz. Pentru a-l justifica, au inventat amenintarea la adresa vietii unuia dintre ei.

Asociatia noteaza ca, si in acest caz, Parchetul Militar Bucuresti a decis neinceperea urmaririi penale (instiintarea catre Nicu Olteanu din 11 noiembrie 1999) iar Sectia Parchetelor Militare a confirmat-o la 9 decembrie 1999.

3.9. Cazul Cristian Venus Dumitrescu (Craiova)

In dimineata zilei de 9 septembrie 1999, Cristian Venus Dumitrescu (19 ani) si sora lui, Gianina Dumitrescu au fost luati de acasa si dusi la sediul IPJ Dolj. Politistii i-au spus lui Cristian ca, in complicitate cu alti trei tineri, ar fi talharit un cetatean corean caruia, in noaptea de 28-29 august 1999 i-ar fi furat 7000 de dolari, doua carduri si legitimatia de serviciu, in incinta barului unde lucreaza sora sa Gianina.

Gianina Dumitrescu declara ca fratele sau, anchetat de un ofiter de la IPJ, i-a spus in cele cateva secunde in care l-a putut ved