Raport asupra cazului lui Alexandru Mihail Dombi din Oradea

1. La data de 8 iunie 2001, reprezentantii APADOR-CH s-au deplasat la Oradea pentru a face investigatii in cazul lui Alexandru Mihail Dombi, omorit de politisti prin impuscare in aprilie a.c.

2. Descrierea circumstantelor

Alexandru Mihail Dombi, nascut pe 12 iulie 1965, a fost condamnat la 3 ani inchisoare pentru instigare la inselaciune, la fals intelectual si la uz de fals. In fapt, Dombi, care era in relatii apropiate cu mai multi politisti de la Politia rutiera din Oradea, a mijlocit intocmirea a doua procese verbale false de constatare a tamponarii unor masini, pe baza carora proprietarii au incasat asigurari necuvenite de la ASIROM, prejudiciind astfel institutia cu circa 16 milioane lei. Impreuna cu Dombi, au fost judecati si condamnati mai multi civili si un politist de la Politia rutiera, cauza fiind judecata de instantele militare.

Situatia juridica a lui Alexandru Dombi este oarecum neclara. El a fost arestat preventiv in perioada 12 iunie 1997 – 27 noiembrie 1998 (perioada ce i s-a scazut din condamnarea la 3 ani inchisoare). A urmat aplicarea mandatului de executare a pedepsei inchisorii nr.308/97 din 25 mai 1999 (3 ani). Ulterior, Alexandru Mihail Dombi a fost liberat conditionat. Surprinzator, dupa liberare, prin sentinta nr.68 din 26 aprilie 2000 a Tribunalului militar Timisoara, Alexandru Dombi a primit un spor de un an la pedeapsa initiala. Sentinta nu da nici o explicatie cu privire la acest spor. In plus, Dombi este singurul din lot care a primit sporul de pedeapsa. Pentru toti ceilalti – inclusiv fostul politist de la politia rutiera Oradea – s-au mentinut pedeapsele anterioare. Sentinta precizeaza ca, pentru Dombi, se anuleaza mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr.308/97 din 25 mai 1999, urmand a fi eliberat un nou mandat.

Conform informatiilor primite de APADOR-CH, Alexandru Mihail Dombi a declarat recurs la sentinta 68/26 aprilie 2000, recurs ce nu a fost, inca, judecat.

Din informatiile obtinute, reprezentantii asociatiei au inteles urmatoarele: impotriva lui Dombi, s-ar fi emis un nou mandat de arestare pentru executarea unei pedepse de patru ani, in locul celei initiale de trei ani. Nu se intelege prea bine cum, dar acest mandat – daca el exista – ar fi devenit executoriu din ianuarie 2001 (sau, cel putin, asa afirma presa locala - "Bihoreanul" si "Actualitatea bihoreana"). Desi Alexandru Mihail Dombi nu a parasit Oradea in nici un moment si desi multi politisti (inclusiv locotenentul Sava care l-a impuscat) l-au vazut aproape zilnic pe strazile sau in localurile din oras, nimeni nu a parut sa stie – nici politistii, nici Dombi - ca acesta ar fi fost dat in urmarire generala. Mai mult, mama lui Alexandru Dombi sustine ca locotenentul Sava si Alexandru Dombi au baut cafele la o terasa din oras cu circa o saptamana inainte de incidentul din 26 aprilie a.c. Asadar, nu exista nici un motiv pentru includerea lui Dombi pe lista "urmaritilor generali" si, in plus, daca se afla pe acea lista, el putea fi gasit si arestat oricand.

La 26 aprilie 2001, la ora 19.30, Alexandru Mihail Dombi a fost impuscat mortal de unu (sau doi) politisti din Oradea.

In acea zi, el si Csaba Beres, insotiti de un lucrator de la atelierul de reparatii auto au fost opriti de o patrula de la Politia rutiera pentru o verificare de rutina. Dombi le-a spus ca nu avea permisul la el (permisul sau de sofer profesionist exista), le-a lasat buletinul si telefonul mobil al lui Beres si a plecat cu autorismul "Dacia". Dupa toate aparentele, Dombi a realizat ca era dat in urmarire generala si, desi comisese o infractiune relativ minora, pentru care executase mai mult de jumatate din pedeapsa, s-a temut de reactia unor politisti de la Politia rutiera. Alexandru Dombi spusese in mod repetat ca, dupa terminarea procesului, va da in vileag si alti politisti implicati in afaceri similare celei pentru care fusese condamnat.

Imprejurarile impuscarii lui Dombi sunt prezentate diferit de politisti si de martorul Beres. Politia a sustinut ca a pornit imediat in urmarirea Daciei, ca aceasta s-a impotmolit iar cei trei ocupanti au luat-o la fuga pe camp, ca au fost ajunsi in zona garii, ca s-au tras focuri de avertisment in urma carora Beres si lucratorul de la atelierul auto s-au predat, ca Dombi a fugit pe calea ferata si ca, in final a fost impuscat in cap "in cadere", dar ca intentia fusese de a trage "la picioare".

Martorul ocular Csaba Beres a declarat ca au plecat cu Dacia, ca Dombi i-a marturisit ca ar putea "avea probleme cu politia", ca nimeni nu i-a urmarit si ca au ramas in pana numai pentru ca, evitand un accident de circulatie, au intrat pe un drum de tara desfundat. Nu au mai putut porni motorul asa ca, toti trei au plecat pe jos spre cel mai apropiat punct circulat – gara. Au mers circa o jumatate de ora, timp in care nu au fost urmariti sau somati si nu s-a tras asupra lor.

Pe la 19.20-19.25, cei trei au ajuns in gara. Gara era plina de calatori dar si de politisti si trupe de interventie cu cagule. Csaba Beres a ajuns pe peron iar Dombi a luat-o la fuga printre sinele de cale ferata. Beres a auzit si vazut clar urmatoarele: locotenentul Sava si plutonierul Porje nu au tras nici un foc de avertisment in aer. Primul a strigat la Dombi ceva de genul "stai f.... ma-ta in ... ca te impusc", ceea ce a si facut imediat. Ambii politisti au tras direct in Dombi, care a murit pe loc in urma impuscarii in cap. Mai mult, focurile de arma (dupa toate aparentele, opt) au fost trase de pe peron, unde se aflau politistii dar si alte persoane complet neimplicate, care ar fi putut fi ranite – sau chiar ucise - in acea interventie total disproportionata a politistilor din Oradea. Csaba Beres s-a aflat constant in apropierea impiegatului de miscare care insa, dupa declansarea anchetei, a negat ca ar fi vazut ceva, ba chiar si ca s-ar fi aflat pe peron. Csaba Beres a dat declaratii in sensul celor de mai sus si la IPJ Bihor si la Parchetul militar. El a mai spus si ca Alexandru Dombi nu avea unde sa fuga pentru ca gara era incercuita de trupe de interventie, iar in directia in care alerga nu era decat un zid de vreo 5-6 metri inaltime, dincolo de care erau alte trupe de interventie. Beres afirma si ca trupul decedatului a fost mutat mai departe de locul impuscarii, pentru a se sustine ideea ca s-a tras de la distanta mare, ceea ce nu este adevarat.

3. Aspecte nelamurite:

1. Ce pericol prezenta Alexandru Mihail Dombi? Infractiunea comisa de el a fost una minora, fara violenta si fara pagube materiale importante. El nu prezenta nici un pericol pentru nimeni si nu a pus viata nimanui in primejdie. Asadar, recurgerea la arma de foc este complet nejustificata.

2. De ce Alexandru Mihail Dombi era dat in urmarire generala de vreme ce el nu a parasit Oradea dupa eliberarea din penitenciar si a fost vazut constant in localitate, inclusiv de cel care l-a impuscat mortal pe 26 aprilie ? De ce nu a fost arestat din ianuarie 2001 de cand a fost dat – se pare - in urmarire generala?

3. De ce s-a recurs la o impresionanta desfasurare de forte pentru a prinde un om care ar mai fi avut de executat maximum un an de detentie dupa o condamnare pentru o fapta minora?

4. Cum se explica prezenta rapida si masiva a trupelor de interventie in gara din Oradea, in seara evenimentului?

5. De ce nu a fost anuntata imediat familia decedatului? Mama lui Dombi a aflat de la televizor ca fiul ei fusese impuscat.

6. De ce Irina Doina Dombi – mama decedatului – nu are acces la raportul medico-legal intocmit dupa uciderea lui Alexandru?

APADOR-CH semnaleaza ca, in situatii de deces rezultate din actiuni ale politistilor, rudele decedatului nu primesc o copie de pe raportul medico-legal. Asociatia considera ca este inacceptabil ca familiile victimelor unor abuzuri ale politiei sa nu primeasca un exemplar al acestui raport. Nu exista nici o prevedere legala care sa interzica accesul partii direct interesate la acest document esential pentru rezolvarea dosarelor de acest gen.

In cazul Dombi, raportul medico-legal ar putea clarifica mai multe aspecte:

a) de la ce distanta s-a tras;

b) din fotografiile de la inmormantare, rezulta ca in Dombi s-a tras si din fata (este vizibil un orificiu de intrare a unui glont in frunte) si din spate (un glont a patruns in ceafa si a iesit deasupra ochiului drept). Cu alte cuvinte, raportul medico-legal ar putea infirma atat ipoteza "erorii" politistului care a tras in cap dar ar fi ochit "la picioare", cat si pe cea a "ricosarii" gloantelor din sina de cale ferata.

c) cate gloante s-au tras in Dombi? De ce s-a declarat, la un moment dat, ca s-a extras un glont din cap, iar, ulterior, ca glontul ucigas nu a fost gasit?

Concluzii:

1. APADOR-CH considera ca recugerea la arma de foc in cazul lui Alexandru Mihail Dombi a fost total nejustificata. Dombi nu prezenta nici un pericol pentru comunitate si, cu atat mai putin, pentru viata si/sau integritatea fizica a unei persoane, inclusiv a unuia dintre politisti;

2. Asociatia nu poate accepta ideea ca Dombi – dat in urmarire generala inca din ianuarie 2001 (nu este deloc clara baza legala) – nu a fost retinut vreme de mai bine de trei luni, timp in care a fost vazut aproape zilnic de politistii din Oradea, inclusiv de locotenentul Sava, unul din cei care au tras pe 26 aprilie a.c.;

3. APADOR-CH considera inacceptabil faptul ca raportul medico-legal in cazuri de deces cauzat de politisti – sau in legatura cu actiunile acestora – nu sunt puse la dispozitia familiei, a avocatilor acesteia sau a organizatiilor neguvernamentale care doresc sa se implice;

4. APADOR-CH considera ca uciderea lui Alexandru Mihail Dombi este un caz extrem de grav si de relevant pentru atitudinea politistilor romani fata de dreptul fundamental si nederogabil la viata.

Manuela Stefanescu
Valerian Stan