Raport asupra cazului lui Mircea Chifan

1. În ziua de 8 martie 2001, reprezentanţii APADOR-CH s-au deplasat în judeţul Suceava pentru a investiga cazul lui Mircea Chifan din comuna Vicovul de Jos, decedat în arestul IPJ Suceava la data de 26 decembrie 2000.
2. Descrierea circumstanţelor

Mircea Chifan, 47 de ani, căsătorit, cu trei copii suferea de o boală de nervi. A fost internat de mai multe ori pentru acest motiv, ultima oară în vara anului 2000. Potrivit relatărilor familiei, el se mai plângea şi de dureri de stomac – mai ales primăvara şi toamna – din cauza unui ulcer netratat.

În seara zilei de 12 decembrie 2000, Mircea Chifan s-a îmbătat şi şi-a bătut soţia. Aceasta, împreună cu copiii, s-a refugiat la vecini. Mircea Chifan a continuat scandalul şi a spart câteva geamuri ale vecinilor cu pumnii, provocându-şi tăieturi la ambele mâini. A doua zi dimineaţă, cu hainele pline de sânge, Chifan a fost dus de poliţiştii din localitate la arestul poliţiei din Rădăuţi. A fost prezentat instanţei de judcată, care l-a condamnat la 30 de zile de închisoare contravenţională pe baza Legii 61/91. Mircea Chifan a încercat să fugă - nu este clar dacă înainte sau după condamnare – ceea ce a provocat o reacţie extrem de brutală din partea poliţiştilor. Transferat la arestl IPJ Suceava, Mircea Chifan a fost găsit mort în dimineaţa zilei de 26 decembrie 2000.

3. Opinia doctoriţei Nicoleta Tănase de la Laboratorul medico-legal Suceava

Doamna doctor a efectuat autopsia lui Mircea Chifan la data de 27 decembrie 2000. Nu au fost de faţă decât un fotograf de la “criminalistică” şi un frate al decedatului, Dumitru Vlăişan. Nu a fost prezent nici un reprezentant al Parchetului, deşi moartea lui Chifan se produsese în condiţii cel puţin suspecte.

Doctoriţa Tănase a constatat că mortul avea trei coaste rupte, lovituri la cap – toate putând fi cauzate cu maximum o săptămână în urmă, deci în perioada în care Chifan se afla în arest - , lichid cu puroi în coşul pieptului şi chiaguri de sânge la inimă. Doctoriţa şi-a format convingerea că decesul lui Chifan s-ar datora unei ciroze descoperite la necropsie (de unde şi prezenţa a aproximativ un litru de lichid în stomac), loviturile primite în arest neafectându-i organele interne. Ea a spus că prezenţa chiagurilor de sânge la inimă înseamnă că moartea a fost “ceva mai lentă” (minute sau ore) şi s-a declarat contrariată de faptul că arestatului nu i se dăduseră nici un fel de îngrijiri medicale. A mai adăugat că poliţiştii nu i-au prezentat nici un document medical al lui Chifan, nici chiar fişa medicală a arestatului.

Cu privire la examenul LML Suceava, mai trebuie făcute următoarele precizări:

a) conform legii, orice persoană introdusă în arest trebuie să fie examinată de medicul instituţiei în maximum 24 de ore. Medicul are obligaţia de a completa fişa medicală şi de a menţiona în scris dacă persoana respectivă poate – sau nu – să rămână în arest. În mod normal, în fişa lui Chifan ar fi trebuit să fie menţionate tăieturile de la mâini în urma scandalului din 12 decembrie – tăieturi ce i-au provocat o sângerare abundentă - declaraţia deţinutului cu privire la bolile de care suferă, precum şi toate consulturile/tratamentele prescrise pe durata detenţiei în arest;

b) raportul final al LML Suceava nu fusese încă terminat la începutul lunii martie 2001. Explicaţia doamnei doctor a fost că subalternele greşiseră prepararea lamelor şi trebuiseră să le refacă. Cum această operaţiune durează cam două săptămâni, reprezentanţilor APADOR-CH nu le este deloc clar de ce raportul nu era finalizat la circa zece săptămâni de la deces;

c) doctoriţa a afirmat că rezultatul autopsiei va fi transmis numai Parchetului militar (care a preluat ancheta) rudele decedatului neavând acces la acest document (“pentru că oricum n-ar înţelege nimic” a fost una din explicaţiile sale). APADOR-CH consideră că rudele trebuie să primească un exemplar din raportul final. Este dreptul lor de a şti de ce a murit Mircea Chifan.

4. Relatarea lui Dumitru Vlăişan, fratele decedatului

Dumitru Vlăişan a afirmat că Mircea Chifan lua frecvent rudotel şi că, în general se abţinea de la băutură. El nu a negat că Mircea ar fi băut în seara scandalului (12 decembrie 2000) dar crede că fratele său ar fi trebuit să fie dus mai degrabă la spital decât în arest. Vlăişan nu crede că Mircea Chifan ar fi murit din cauza cirozei, deoarece a fost de faţă la autopsie şi – susţine el – ficatul ar fi fost absolut normal. “Nu se moare de ciroză în câteva zile” a mai spus el. În plus, decedatul lucra la o fabrică de cherestea din comună, unde făcea munci grele, foarte solicitante fizic, lucru aproape imposibil pentru un bolnav de ciroză umedă. Fratele lui Chifan ştia că acesta avea ulcer dar nicidecum că ar fi suferit de vreo boală de ficat.

Dumitru Vlăişan, ceilalţi trei fraţi şi copiii lui Mircea Chifan au încercat de cel puţin patru-cinci ori să-l vadă pe acesta în perioada cât s-a aflat în aresturile din Rădăuţi şi Suceava. De fiecare dată au fost refuzaţi, sub pretextul că deţinutul era “violent şi trebuia lăsat să se liniştească”. Familia este convinsă că nu a fost lăsată să-l vadă din cauza urmelor vizibile de bătaie şi a stării sănătăţii lui Mircea Chifan.

Dumitru Vlăişan a depus plângere la IPJ Suceava la sfârşitul lunii decembrie 2000. Cercetarea a fost preluată de Parchetul militar Bacău.

Certificatul de deces al lui Mircea Chifan nu cuprinde nici o referire la cauzele morţii.

Concluzii:

1. APADOR-CH consideră că decesul lui Mircea Chifan se datorează tratamentului inuman – sau chiar torturii - la care a fost supus deţinutul în cele două aresturi: pe de o parte, cruzimea cu care a fost bătut (probabil drept “pedeapsă” pentru presupusa încercare de evadare) iar pe de alta, nepăsarea condamnabilă manifestată de medicii aresturilor din Rădăuţi şi Suceava. Mircea Chifan a avut parte de “o moarte ceva mai lentă” (dovadă chiagurile de sânge de pe inimă). Foarte probabil, el a cerut ajutor dar a fost ignorat atât de supraveghetori cât şi de cadrele medicale. Indiferent dacă a murit din cauza loviturilor sau a cirozei – sau a amândurora – decesul s-a produs atunci când deţinutul se afla în custodia poliţiei. Aşadar răspunderea penală şi civilă revine responsabililor acestei instituţii;
2. În opinia asociaţiei, întârzierea finalizării raportului LML Suceava poate da naştere la suspiciuni cu privire la cauzele reale ale decesului lui Mircea Chifan;
3. APADOR-CH cere ca raportul LML să fie pus la dispoziţia familiei decedatului. Cauzele decesului nu pot constitui “secret” pentru rudele lui Chifan;

Manuela Stefănescu
Valerian Stan