Raport asupra cazului Laurenţiu Capbun
1. Pe data de 3 noiembrie 2004, reprezentantele APADOR-CH s-au deplasat la Constanţa pentru a face investigaţii cu privire la decesul lui Laurenţiu Capbun.
2. Circumstanţele cazului
Laurenţiu Capbun s-a născut pe 6 septembrie 1967 şi a decedat pe 6 septembrie 2004 īn Spitalul judeţean Constanţa. Locuia īn Constanţa, era necăsătorit şi avea un copil īn vārstă de 4 ani. Era bolnav de diabet zaharat - boală depistată īn urmă cu 14 ani - şi era dependent de insulină, pe care o lua de trei ori pe zi. Era extrem de conştiincios īn administrarea medicaţiei şi nu pleca nicăieri fără doza de insulină. LC suferea şi de o gangrenă la piciorul drept, veche de vreo 5-6 ani. S-a pus chiar problema amputării, dar riscul era prea mare din cauza diabetului. LC era pensionat pe caz de boală şi avea certificat de persoană cu handicap gradul II.
Pe 1 septembrie a.c., Laurenţiu Capbun s-a dus la un mic bar din complexul "Intim" (zona I.C.Brătianu) pentru a sărbători liberarea din penitenciar a unui prieten, Marin Nicolae. Li s-a alăturat un al treilea prieten, Toni Perju. In jurul orei 23.30, patronul barului i-a anunţat că īnchide localul şi a refuzat să-i mai servească. A urmat o scurtă altercaţie īntre Marin Nicolae şi patron, īn care a intervenit şi un prieten al celui din urmă, poliţistul DIAS (Detaşamentul pentru Intervenţii şi Acţiuni Speciale) Cornel Carapcea, aflat acolo īn afara orelor de program. Cei trei au fost daţi afară din local, după care s-au aşezat pe o bancă de pe bulevard, la circa 20 de metri de bar şi au continuat să bea ce le rămăsese dinainte de incident. Nimeni nu a fost lovit şi nu s-au produs pagube.
Impreună cu ei erau şi doi minori care locuiesc īn blocurile din apropiere. După vreo 20-30 de minute, patru poliţişti DIAS cu cagule, īnsoţiţi de poliţistul Carapcea, au năvălit peste ei, i-au trāntit la pămānt şi i-au lovit cu picioarele pe unde nimereau, inclusiv la cap. Unul din minori a fugit chiar la īnceputul "operaţiunii". Celălalt a fost lovit de poliţişti, la "rānd" cu cei trei adulţi. Se pare că sora minorului (īn prezent plecată din Romānia) a văzut scena şi a īnceput să strige la poliţişti. Aceştia l-au lăsat să plece, după care i-au īncătuşat pe cei trei adulţi şi i-au transportat la secţia a 4-a de poliţie cu o dubă albă marca Mercedes. Potrivit unor martori, poliţistul Carapcea s-a dus, chiar īn acea noapte, la domiciliul minorului bătut şi i-a avertizat pe el şi pe sora lui "să aibă grijă ce vorbesc".
Laurenţiu Capbun şi Marin Nicolae au fost bătuţi şi īn secţia de poliţie. Toni Perju nu a mai fost lovit. Diferenţa de "tratament" s-ar putea datora faptului că primii doi avuseseră cāte o condamnare pentru furt. Or, foştii deţinuţi sunt adesea primii "suspecţi" īn ochii poliţiştilor care se şi comportă cu ei mai brutal decāt cu cei fără cazier. Şi Marin Nicolae şi Toni Perju i-au rugat insistent pe poliţişti să nu-l mai lovească pe Laurenţiu, pentru că starea lui de sănătate era extrem de precară.
La un moment dat, pe la 2.00 noaptea, lui Laurenţiu i s-a făcut rău. Nu este clar de ce nu a putut să-şi ia insulina (ori īşi pierduse doza īn timpul primei intervenţii violente a poliţiştilor, ori a fost īn imposibilitatea de a-şi administra medicamentul). A fost chemată ambulanţa, medicul i-a dat o pilulă şi i-a cerut să meargă la spital, ceea ce LC ar fi refuzat. Interesant este faptul că, potrivit comunicatului IPJ Constanţa din 7 septembrie, medicul de pe ambulanţă ar fi pus diagnosticul "cunoscut cu diabet insulino-dependent, prezintă vărsături şi greţuri, fără să se constate prezenţa vreunei leziuni de violenţă" (subl.n.). Pe de o parte, nu este deloc clar cum a putut constata medicul absenţa leziunilor pe corp, nerezultānd de nicăieri că Laurenţiu ar fi fost supus unui examen atent şi complet, ceea ce ar fi presupus dezbrăcarea. Pe de alta, absenţa leziunilor nu īnseamnă că LC nu fusese bătut, ştiut fiind că echimozele nu devin vizibile imediat. Ar mai fi varianta că doctorul, din proprie iniţiativă sau la solicitarea poliţiştilor, a făcut menţiunea respectivă tocmai pentru că ştia - sau bănuia - că LC şi ceilalţi doi fuseseră bătuţi, īncercānd să preconstituie o dovadă īn apărare pentru poliţişti.
Primul eliberat de poliţişti a fost Marin Nicolae ("azvārlit pe scări", spune Toni Perju), apoi Perju şi, după ora 2.30 noaptea, şi Laurenţiu, trimis acasă, se pare, cu un taxi comandat de poliţişti. Nu s-a īntocmit nici un proces verbal de amendare sau vreun act din care să rezulte că cei trei ar fi comis o faptă sancţionată de lege. (Nici măcar "clasica" amendă pentru tulburarea liniştii publice.) Mai mult, nici unul din cei trei implicaţi īn incindentul minor de la bar şi nici minorii nu au fost legitimaţi īnainte de intervenţia īn forţă, complet nejustificată (cei cinci stăteau, pur şi simplu, pe bancă). "Conducerea" la secţia de poliţie - īn sine, măsură neconstituţională - ar putea fi "justificată" doar dacă persoanele vizate nu ar fi avut acte de identitate asupra lor şi ar fi comis sau ar fi fost pe cale să comită o infracţiune. In mod clar, poliţiştii constănţeni nu au respectat nici una din condiţii. Prin urmare, APADOR-CH consideră că intervenţia īn forţă (inclusiv īmpotriva unuia dintre minori) a fost nejustificată şi disproporţionată iar "conducerea" la secţia de poliţie a īnsemnat privare ilegală de libertate.
Pe 2 septembrie, Laurenţiu Capbun s-a simţit foarte rău şi a chemat salvarea. A fost internat īn secţia medicală - diabetici a Spitalului judeţean Constanţa. Pe 4 septembrie, a intrat īn comă şi a fost transferat la reanimare unde s-a recurs la metoda empirică a īnfăşurării īn cearceafuri ude pentru combaterea febrei. Rudele cred că de fapt prin īmpachetarea īn carceafuri ude s-a dorit eliminarea urmelor de lovituri de pe corp. Laurenţiu Capbun a murit pe 6 septembrie. Certificatul medical constatator al decesului, eliberat de Serviciul de medicină legală Constanţa pe 7 septembrie conţine următoarele: a) cauza directă - stare toxico septică; b) cauze antecedente - bronhopneumonie; c-d) cauze determinante - diabet zaharat insulino-dependent şi comă acidocetozică.
Fratele lui Laurenţiu, Cristinel Capbun, soţia sa, precum şi rude sau prieteni, au stat practic permanent īn spital īn perioada 2-6 septembrie. Cristinel Capbun a declarat că a văzut urmele de lovituri pe corpul fratelui lui (echimoze mari pe părţile laterale ale toracelui, precum şi o contuzie la cap) şi că, īn fişa medicală de internare, se menţionează că Laurenţiu "prezintă contuzii toraco-abdominale". Din comunicatul de presă al IPJ, rezultă că lui LC i s-a făcut, īn spital, examenul radiologic iar concluzia a fost "fără leziuni toraco-pulmonare şi abdominale". O radiografie pulmonară arată dacă o persoană suferă - sau a suferit - de o boală de plămāni şi nu contuzii pe torace. In mod ciudat, examenul radiologic nu semnalează nici o bronho-pneumonie. Diagnosticul la internare - aşa cum se precizează īn comunicatul de presă al IPJ - este "HDS - hematemeză (conform definiţiei din DEX - " hemoragie pe traiectul tubului digestiv, eliminată pe gură, frecventă īn ulcerul gastroduodenal şi īn cancerul gastric"), gangrenă gambă dreaptă, diabet zaharat tip I - insulino-dependent." Pe 6 septembrie, un medic legist de la Laboratorul Medico-Legal Constanţa l-a examinat pe Laurenţiu, concluzionānd că "nu prezintă leziuni de violenţă obiective primare..." şi că este internat "pentru o afecţiune patologică gravă - comă acidoctozică - diabet zaharat neglijat şi bronho-pneumonie bilaterală". In sfārşit, pe 7 septembrie LML a făcut necropsia, la care familia nu a fost lăsată să asiste. (Explicaţia inspectorului de poliţie Dinulescu cum că familia trebuia să facă cerere oficială pentru a i se permite acest lucru este doar un pretext. Laurenţiu a murit pe 6 septembrie la ora 21.30 iar necropsia a avut loc a doua zi. Prin urmare, familia nu ar fi avut timpul material de a obţine aprobarea īn discuţie.) Cu referire din nou la comunicatul de presă al IPJ Constanţa, concluziile medico-legale sunt următoarele: "Moartea lui Capbun Laurenţiu a fost neviolentă. Ea s-a datorat stării toxico-septice urmare a unei bronho-pneumonii, complicaţie a unui diabet zaharat insulino-dependent, decompensat cu acidocetoză. Pe cap, trunchi, membre şi la nivelul organelor interne nu s-au constatat leziuni de violenţă." (subl.n.).
Prin urmare, dacă la internare nu s-a menţionat bronho-pneumonia - care a devenit "personaj principal" īn necropsie - rezultă fie că examenul radiologic de la internare a fost superficial şi deci şi precizarea că nu există leziuni trebuie pusă sub semnul īntrebării, fie că Laurenţiu Capbun a contractat bronho-pneumonia īn spital, evoluţia fiind atāt de rapidă īncāt bărbatul a decedat īn patru zile. Īmpachetarea īn cearceafuri ude īn perioada 4 - 6 septembrie este de natură, prin ea īnsăşi, să determine īmbolnăvirea de bronho-pneumonie. Cāt despre lipsa "leziunilor de violenţă" din cele două certificate medico-legale (cel din 6 septembrie şi necropsia din 7 septembrie), aceasta se poate datora tot faptului că Laurenţiu Capbun a fost īnfăşurat permanent īn cearceafuri ude, īn perioada 4 - 6 septembrie, pentru "combaterea febrei", foarte probabil pentru "combaterea echimozelor".
In opinia APADOR-CH, īnrăutăţirea galopantă a stării de sănătate şi decesul lui Laurenţiu Capbun sunt consecinţele directe ale violenţei şi brutalităţii cu care au acţionat poliţiştii atāt pe stradă cāt şi īn secţia a 4-a de poliţie īn noaptea de 1-2 septembrie. Faptele comise de aceştia reprezintă īncălcări ale dreptului la viaţă (art.2 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale) şi dreptului de a nu fi torturat sau tratat inuman sau degradant (art.3 din Convenţie).
APADOR-CH cere Parchetului să cerceteze cu promptitudine şi imparţialitate circumstanţele care au dus la moartea lui Laurenţiu Capbun şi să tragă la răspundere penală făptaşii. Asociaţia aminteşte că, potrivit Convenţiei europene şi jurisprudenţei Curţii europene a drepturilor omului (vezi hotărīrile CEDO īn cazurile Anghelescu v. Romānia şi Bursuc v. Romānia, ambele din octombrie 2004, precum şi decizia de admisibilitate īn cazul Carabulea v.Romānia din septembrie 2004) autorităţile competente au obligaţia de a efectua cercetări prompte, aprofundate şi imparţiale, fără de care apare riscul condamnării statului romān pentru violarea prevederilor Convenţiei europene.
Pe 6 septembrie, īnainte de decesul lui Laurenţiu, Cristinel Capbun a depus o plāngere la IPJ Constanţa (nr.īnregistrare 1214/6.09.04) īn legătură cu tratamentul la care fusese supus fratele său. Pe 7 septembrie, a mai depus o completare la plāngere. Pānă pe data de 3 noiembrie, nu primise nici un răspuns. Cristinel Capbun este hotărīt să facă revenire la plāngerea adresată IPJ Constanţa şi să trimită plāngere şi la Parchetul de pe lāngă Tribunalul Constanţa.
Din nou conform comunicatului de presă al IPJ Constanţa din 7 septembrie, poliţistul Cornel Carapcea, lucrător DIAS, a fost mutat la secţia a 5-a poliţie, unde īndeplineşte atribuţiile agentului "de stradă". Cei patru poliţişti DIAS implicaţi īn incidentul din 1-2 septembrie urmează să fie trimişi (sau au fost trimişi) īn faţa Consiliului de Disciplină "pentru că nu au raportat evenimentul conducerii Poliţiei Municipiului Constanţa şi nu au avut aprobarea de a interveni īn acest incident" (citat din comunicatul IPJ). Prin urmare, poliţiştii DIAS au intervenit abuziv şi ilegal.
APADOR-CH mai semnalează un aspect īngrijorător al activităţilor desfăşurate de poliţie (dar şi de jandarmerie): īnmulţirea cazurilor de intervenţii īn care se folosesc poliţişti/jandarmi cu cagule, chiar şi dacă este vorba de eventuale contravenţii sau fapte ce nu prezintă vreun pericol. Purtarea cagulelor de către forţele de ordine ar putea fi justificată doar īn cazul intervenţiilor īmpotriva unor infracţiuni foarte grave, comise de grupuri periculoase de tipul crimei organizate. In opinia asociaţiei, purtarea cagulelor, care fac imposibilă identificarea autorilor unor posibile abuzuri (vezi şi cazul din primăvara acestui an cānd un adolescent din Bucureşti, prins īntāmplător īntr-un conflict de stradă, a fost bătut de un "cagulat" rămas neidentificat), īncurajează brutalitatea şi violenţa poliţiştilor/jandarmilor. APADOR-CH cere Ministerului Administraţiei şi Internelor să limiteze drastic, prin ordin al ministrului, situaţiile īn care se folosesc cagulele īn intervenţiile forţelor de ordine. De asemenea, asociaţia cere din nou introducerea plăcuţelor matricole pe care poliţiştii şi jandarmii să le poarte obligatoriu la vedere. Cele două măsuri ar contribui la responsabilizarea poliţiştilor/jandarmilor şi la īmbunătăţirea relaţiei dintre aceştia şi persoane.
Manuela Stefănescu Diana Călinescu
