Marea Cameră a CEDO confirmă privarea de libertate în cauza Creangă împotriva României

23.02.2012
Print Friendly, PDF & Email

Marea Cameră a CEDO confirmă privarea de libertate în cauza Creangă împotriva României

Astăzi, 23 februarie 2012, Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a pronunţat în cauza Creangă împotriva României şi a sancţionat privarea de libertate a unei persoane chemate şi obligate să rămână la sediul parchetului pentru a a da declaraţii, în lipsa aplicării măsurii reţinerii sau arestării preventive.

Reclamantul, Sorin Creangă, a fost ofiţer de poliţie şi a făcut obiectul unei proceduri în faţa Parchetului National Anti-Corupţie, fiind suspectat de fapte de corupţie. Mai precis, în data de 16 iulie 2003 la ora 9 dimineaţa, reclamantul a fost chemat la sediul PNA, unde i-au fost luate declaraţii, iniţial fără a i se indica în ce calitate dă aceste declaraţii. În jurul orei 12.00 i-ar fi fost comunicat verbal că este cercetat penal şi i-au fost luate alte declaraţii, în lipsa unui apărător. Mandatul de arestare preventivă a fost emis abia la orele 22.00. Procedura penală a continuat, reclamantul fiind în final condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare pentru fapte de corupţie.

Guvernul a susţinut că în ziua de 16 iulie 2003 reclamantul a rămas la sediul PNA de bună-voie, pentru a-şi clarifica situaţia juridică, şi că ar fi fost liber să plece oricând, nefiind vorba de o formă de privare de libertate. În acest context, Curtea europeană a subliniat că funcţionează o prezumţie de privare de libertate: atât timp cât o persoană face dovada că a ajuns sub controlul autorităţilor (de exemplu că a fost citată şi a intrat în sediul parchetului) este obligaţia Guvernului să demonstreze prin probe scrise ce s-a întâmplat cu exactitate după acest moment şi dacă persoana putea sau nu să plece oricând dorea. Cum în cazul domnului Creangă Guvernul nu a reuşit să demonstreze acest lucru, Curtea a considerat că reclamantul a fost privat de libertate.

Mai mult Curtea europeană a constatat că cel puţin între orele 12.00 (când reclamantului i s-a adus la cunoştinţă că este cercetat penal) şi 22.00 (când s-a emis mandat de arestare) privarea de libertate a fost contrară Convenţiei europene a drepturilor omului deoarece a avut loc fără respectarea legislaţiei interne care presupune emiterea unei ordonaţe de reţinere sau a unui mandat de arestare. Cu privire la primele trei ore ale privării de libertate, în care reclamantul a avut un statut incert, Curtea europeană şi-a exprimat îndoielile cu privire la respectarea Convenţiei europene. Curtea a reiterat că luarea de declaraţii de la persoane care nu cunosc că sunt suspectate de comiterea unei infracţiuni poate să nu fie compatibilă cu Convenţia europeană: ”cu toate că autorităţile nu sunt împiedicate să utilizeze legitim strategeme pentru a combate mai eficient activităţile infracţionale, actele prin care autorităţile caută să câştige încrederea persoanelor în scopul de a le aresta pot fi considerate a contraeni principiilor generale exprese sau implicite în Convenţie”.

În acest context, APADOR-CH solicită autorităţilor să ia toate măsurile necesare pentru a se renunţa la practica de a chema persoane pentru declaraţii în calitate de martori pentru ca mai apoi să le comunice că sunt cercetate penal şi eventual a le aresta.

Textul integral al hotărârii este disponibil în limba engleză pe site-ul www.echr.coe.int.

Pentru detalii suplimentare: avocat Diana-Olivia Hatneanu – APADOR-CH,
Telefon : 0733.078.718