La 10 noiembrie ne alegem împărat?

01.11.2019
Print Friendly, PDF & Email

Ar trebui sau nu sancţionată de către alegători lipsa dezbaterilor electorale între candidaţii la preşedinţie? Dacă da, cum?

Pe 10 noiembrie 2019, adică peste puțin mai mult de o săptămână, va fi primul tur de scrutin pentru alegerea preşedintelui ţării. Anul acesta, însă, după cum merg lucrurile şi în absenţa confruntărilor/dezbaterilor directe între candidaţi, care aleargă pe culoare separate şi au grijă să nu se intersecteze deloc, se pare că ne vom alege un împărat. A cărui singură obligaţie faţă de cetăţeni este să se lase adulat.

Teoretic, după lege, cu 30 de zile înaintea primului tur se desfăşoară campania electorală.

Potrivit aceleiaşi legi (nr. 370/2004 – pentru alegerea preşedintelui), campania electorală constă în exprimarea opiniilor candidaţilor şi „simplilor” cetăţeni în cadrul:

– mitingurilor

– adunărilor

– marşurilor

– mass-media

Art. 38 din Legea 370/2004 conţine o prevedere generoasă, dar complet inutilă, deoarece în practică nu este respectată şi nu există o sancţiune formală pentru nerespectare. Articolul respectiv prevede că, în primul rând, campania electorală care se desfăşoară prin posturile de televiziune sau radio, publice sau private, trebuie să servească interesului general al electoratului de a primi informaţii corecte, astfel încât să-şi poată exercita dreptul de vot în cunoştinţă de cauză.

Legea nu stabileşte însă o obligaţie expresă a candidaţilor de a se întâlni, în campania electorală (sau cu alte ocazii) în confruntări/dezbateri directe. Dar, la nivel cutumiar şi al bunului-simţ, astfel de confruntări directe între candidaţi au avut loc în timpul campaniilor electorale din anii precedenți. Este adevărat, confruntările directe au fost din ce în ce mai rare, odată cu trecerea timpului. Iar în campania asta au lipsit, vorba lui Caragiale, „cu desăvârşire”.

Tot în această campanie electorală a fost dat în folosinţă şi un nou produs al eternei şi fascinantei democraţii autohtone: substitutul/avatarul de candidat. Avatarul de candidat nu trebuie să semene (la fizic sau sex) cu candidatul, important este să se prezinte la dezbateri în locul lui. Cam aşa s-a întâmplat, de exemplu, la dezbaterile de la radio: candidaţii care se considerau (prea) importanţi îşi trimiteau avatarurile la dezbateri, avataruri care intrau în dialog cu unul-doi candidaţi reali, care făcuseră „greşeala” să creadă că e normal să se prezinte personal la discuţiile despre propria candidatură.

Ce ar putea face electoratul care se simte înşelat, desconsiderat, ignorat prin noncombatul candidaţilor? Nu intră în discuţie electoratul din nucleul dur al fiecărui candidat (adulatorii), pentru care orice ar face sau nu ar face candidatul este fenomenal şi epocal.

O soluţie, realizabilă însă pe termen ceva mai lung, ar fi iniţierea unei campanii de advocacy pentru ca şi bunul-simţ în relaţia cu alegătorii să fie introdus, ca obligaţie, în legea alegerilor prezidenţiale. În acest sens, ar putea fi introdusă obligaţia participării nemijlocite (nu prin avatari) la un număr minim de dezbateri electorale, pe durata campaniei electorale şi în perioada dintre cele 2 tururi (câte 2-3 dezbateri pentru fiecare fază/perioadă, de exemplu). Dezbaterile ar putea fi organizate de televiziunea publică şi de 2-3 televiziuni cu audienţa cea mai ridicată. S-ar putea găsi şi sancţiuni destul de eficiente pentru a asigura respectarea acestei noi obligaţii: de exemplu, reducerea cu 10-15%, pentru fiecare absență a candidatului de la dezbateri, a sumelor primite de la stat pentru desfăşurarea campaniei electorale.

Soluţia pe termen scurt ar fi copierea modelului cu avatarul. Adică, folosirea unui avatar de alegător. În loc să se prezinte la secţie în ziua votului, alegătorul ar putea să-şi desemneze un avatar care să meargă la vot în locul lui. De exemplu, o pisică, un căţel, ce are fiecare prin apropiere. Bine, dacă avatarul nu ştie drumul spre secţia de votare şi nu reuşeşte să ajungă la vot, ok, asta e situaţia. Noi am încercat. Cine nu are pisică, căţel sau alt animăluţ, îşi poate desemna ca avatar, pentru a se prezenta la vot, cel mai apropiat copac. Ar fi, oricum, ceva mai rapid decât unii candidaţi.

Desigur, mai pot exista şi alte soluţii. Lista rămâne deschisă…