În custodia poliției

27.03.2017
Print Friendly, PDF & Email

Aplicarea directivelor UE privind drepturile procedurale în cadrul procesului penal

Proiectul, derulat în perioada septembrie 2016 – august 2018, a fost finanțat de Comisia Europeană* și a urmărit identificarea modului cum sunt implementate în custodia poliției 3 directive UE (Directiva 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere, Directiva 2012/13/UE privind dreptul la informare, Directiva 2013/48/UE privind dreptul de a avea acces la un avocat).

Studiul a vizat în principal măsura reținerii, dar a avut în vedere și conducerea administrativă la secție și arestarea preventivă.

Cercetarea, derulată în România de APADOR-CH, s-a desfășurat concomitent în 9 țări europene: Ungaria, Polonia, Italia, Bulgaria, Spania, Lituania, România, Austria și Slovenia. Metodologia acesteia a fost testată cu succes și în alte țări, obținându-se rezultate valoroase. Între 2010 și 2015 aceasta a fost aplicată în alte șapte jurisdicții: Franța, Olanda, Scoția, Anglia și Țara Galilor, Ucraina, Georgia și Moldova.

Pentru acest proiect, APADOR-CH a obținut accesul în două secții de poliție, una din București și una din țară, pe care le-a monitorizat 7 zile pe lună, pe parcursul a 3 luni în cursul anului 2017. S-au făcut observații la sediul secțiilor de poliție, au avut loc discuții cu avocații care oferă asistență juridică inculpaților aflați în custodia poliției. S-au făcut interviuri cu practicieni (inclusiv avocați și ofițeri de poliție).

Concluziile și recomandările cercetării

Per ansamblu, legislația românească privind drepturile suspecților și inculpaților este conformă cu legislația UE. Cu toate acestea, trebuie adoptate modificări legislative și îndrumări suplimentare pentru a asigura o protecție adecvată a drepturilor acestora pe parcursul primelor faze ale urmăririi penale, și anume, pe parcursul audierilor inițiale efectuate de către poliție. Probleme majore persistă cu privire la implementarea practică a dispozițiilor legale deja existente.

Dreptul la interpretare și traducere

Cercetătorii nu au avut ocazia să observe modul în care drepturile de interpretare sunt garantate de polițiști și de avocați în timpul audierilor efectuate de poliție. Toți suspecții/inculpații din cazurile observate au fost cetățeni români și nu au prezentat nici o vulnerabilitate care ar fi necesitat servicii de interpretare. Chiar și așa, este foarte clar că în ceea ce privește cadrul legislativ național, acesta ar trebui modificat în mod semnificativ pentru a transpune prevederi importante ale Directivei 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere.

Polițiștii intervievați s-au plâns că uneori este dificil să se găsească un interpret în timpul reținerii de 24 de ore (și, de asemenea, în fazele ulterioare ale cercetării penale). O cauză pare a fi onorariile foarte mici pentru interpretare (aproximativ 5 euro/oră) și faptul că plata este procesată cu întârziere. Există și cazuri în care, în absența unui interpret, polițiștii trebuie să fie creativi și să folosescă mijloace informale de interpretare, cum ar fi Google Translate.

Informarea asupra drepturilor

Conform legislației române, organele de urmărire penală, inclusiv polițiștii, sunt obligate să-i informeze în scris pe suspecți și inculpați despre drepturile și obligațiile lor. Legea nu prevede în mod clar cum trebuie făcută această comunicare. Această omisiune/ambiguitate a legii permite eludarea informării concrete a persoanei, care poate fi rugată să semneze într-o declarație o frază pur formală, în sensul că a luat la cunoștință despre drepturile sale (de fapt, fără ca persoana să fi fost informată despre existența și conținutul fiecărui drept prevăzut de lege).

Începând cu octombrie 2017, suspecții și inculpații au, de asemenea, dreptul la o notă scrisă privind drepturile. Din păcate, în decursul cercetării acestea nu au fost disponibile/furnizate la secțiile de poliție, prin urmare nu se poate face o evaluare a impactului lor în a ajuta suspecții și inculpații să-și înțeleagă mai bine drepturile. Ceea ce se poate spune cu certitudine este că informațiile furnizate de către polițiști despre drepturi au fost făcute în mod formal. În practică, aceștia sunt mai atenți când vine vorba de acest aspect în legătură cu persoanele private de libertate, pentru că neinformarea despre drepturi declanșează nulitatea absolută a procedurii (lucru pe care vor să-l evite). Cu foarte puține excepții, polițiștii nu au furnizat explicații sau clarificări suplimentare despre conținutul procesului verbal de aducere la cunoștință a drepturilor oferită suspecților/inculpaților și în niciunul dintre cazuri nu au verificat dacă aceștia și-au înțeles drepturile.

Dreptul de a nu da nicio declarație

În niciunul dintre cazurile observate, polițiștii sau chiar avocații nu au explicat suspecților și inculpaților semnificația dreptului de a nu da nicio declarație sau consecințele exercitării acestui drept/ale declarațiilor date. În jumătate din cazuri, persoanele audiate au fost informate de asemenea oral despre acest drept. În două cazuri acest lucru s-a făcut într-un mod disuasiv. Avocații cu experiență intervievați susțin că dreptul de a nu da nicio declarație este prezentat de multe ori de către polițiști într-un mod manipulativ, ca și cum refuzul de a da o declarație înseamnă că cineva are ceva de ascuns.

Accesul la documentele cauzei (consultarea dosarului)

Niciunul dintre avocații prezenți în timpul audierii nu studiase vreun document din dosar înainte de a vorbi cu clientul său. Legislația română este restrictivă pentru suspect, al cărui drept de a consulta dosarul este limitat până când devine inculpat. Avocații au recunoscut că este foarte dificil să se adapteze modului în care lucrează organele de cercetare penală, în special la tactica lor de a întârzia accesul la documentele cauzei, ceea ce duce la o apărare inițială slabă. Conform legislației în vigoare, posibilitatea de a restricționa accessul la dosar în cursul urmăririi penale este formulată în termeni generali, neclari, conferind multă putere procurorilor de a refuza accesul la documentele cauzei.

Asistența juridică gratuită și rolul avocaților

Asistența juridică este obligatorie pentru persoanele care sunt private de libertate și în niciun caz nu se poate renunța la asistență în aceste situații. În cazul suspecților și inculpaților care nu sunt privați de libertate și care sunt cercetați pentru infracțiuni minore, audierile pot fi efectuate în absența unui avocat, dacă aceștia nu își pot permite unul. Acest lucru este problematic, în special în cazul persoanelor vulnerabile, care nu pot citi sau scrie. Chiar dacă legislația permite organelor de urmărire penală să numească un avocat din oficiu în cazul în care consideră că o persoană nu se poate apăra, acest lucru se întâmplă foarte rar în practică.

Unii polițiști eludează sistemul aleatoriu de desemnare a avocaților din oficiu, preferând să colaboreze cu anumiți avocați în cazul în care suspecții sau inculpații au nevoie de asistență juridică gratuită.

În timpul audierilor de la poliție, cercetătorii au avut ocazia de a observa comportamentul avocaților din oficiu și al avocaților aleși. Consultările de dinaintea audierilor au fost foarte scurte, variind între 1 minut și 10 minute și au avut loc de obicei fie pe hol, fie în sala de audiere, în prezența mai multor polițiști. Nu a existat nicio presiune din partea polițiștilor cu privire la durata acestor consultări, deși în unele situații nu era clar pentru ei dacă ar trebui să permită pauze de consultare în timpul audierii. Cea mai frapantă observație în timpul audierilor a fost atitudinea celor mai mulți avocați, caracterizată de lipsa de profesionalism față de clienții lor. Ei au fost fie indiferenți (cu intervenție minimă) fie aroganți, neexplicând ce se întâmplă și ignorând opinia clienților.

Cu o singură excepție, pe baza observațiilor făcute asistența judiciară poate fi considerată ineficientă, o simplă formalitate procedurală.

 

Recomandările APADOR-CH

Guvernul și Parlamentul:

  • Să modifice Codul de procedură penală și legea care reglementează activitatea avocaților pentru a specifica în mod clar ce înseamnă activitatea de asistență juridică în faza de urmărire penală. O legislație detaliată ar trebui să prevadă dreptul avocatului de a se consulta cu clientul său înainte de a răspunde la orice întrebare în cursul audierii; ar trebui stabilit și un timp minim al consultării avocatului cu clientul său înainte de audierea inițială (transpunerea Articolului 3 (3) al Directivei 2013/48/UE privind dreptul la un avocat).
  • Să modifice Codul de procedură penală pentru a clarifica numărul maxim de zile pentru care procurorul poate restricționa accesul la dosar.
  • Să modifice cadrului normativ existent privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale pentru a transpune prevederi importante ale Directivei 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere, astfel:
  • Să adopte legislație în conformitate cu Articolul 2 alineatul 4 din Directiva 2010/64/UE în vederea stabilirii unui mecanism sau a unei proceduri pentru a determina dacă suspecții și inculpații vorbesc și înțeleg limba procedurii penale și dacă au nevoie de un interpret.
  • Să adopte legislație în conformitate cu Articolul 2 alineatul 5 și Articolul 3 alineatul 5 din Directiva 2010/64/UE care să prevadă în mod clar dreptul de a contesta o decizie privind asigurarea interpretării/ traducerii și/sau a calității acesteia.
  • Să adopte legislație în conformitate cu Articolul 2 alineatul 8 și și Articolul 3 alineatul 8 din Directivă pentru stabilirea unui mecanism de verificare a calității și acurateței interpretării și traducerii în cursul procedurilor penale.
  • Să adopte o legislație care să prevadă dreptul de a exercita o cale de atac împotriva unei decizii care dispune că nu este necesară interpretarea sau traducerea, precum și dreptul de a contesta calitatea serviciilor de interpretare sau de traducere.
  • Să adopte o legislație în conformitate cu Articolul 3 alineatul 3 din Directivă pentru a prevedea că decizia de a priva o persoană de libertatea sa ar trebui, de asemenea, să fie inclusă în documentele esențiale care trebuie traduse.
  • Să adopte o legislație care să prevadă că suspecții/inculpații și avocații acestora au dreptul să depună o cerere motivată pentru traducerea altor documente, pe baza faptului că aceștia consideră acele documente ca fiind esențiale pentru cazul dat.
  • Să adopte o legislație în vederea majorării onorariilor pentru interpreți și traducători, astfel încât să se asigure calitatea serviciilor lor.
  • Să adopte o legislație în vederea majorării onorariilor avocaților din oficiu, astfel încât să se asigure calitatea serviciilor juridice.

Ministerul Afacerilor Interne:

  • Să adopte regulamente pentru desfășurarea audierilor poliției, detaliind rolul ofițerilor de poliție și modul în care interacționează cu avocatul.
  • Să se asigure că nota scrisă privind drepturile este disponibilă atât în ​​limba română, cât și în alte limbi, la nivelul tuturor instanțelor, parchetelor și a secțiilor de poliție.
  • Să emită îndrumări cu privire la momentul și modul în care ar trebui furnizată nota scrisă privind drepturile, în special în situațiile în care suspecții și inculpații nu știu să citească sau să scrie sau se află în alte situații vulnerabile. Potrivit Articolului 3 al Directivei 2012/13/EU, informarea ar trebui să fie făcută atât oral cât și în scris. Nota scrisă trebuie concepută într-un mod simplu și accesibil, într-o limbă pe care suspectul/inculpatul o înțelege.
  • Să aloce resursele necesare pentru echiparea tuturor secțiilor de poliție cu camere audio-video.

Poliția Română:

  • Să ia toate măsurile pentru a se asigura că polițiștii beneficiază de formare pentru a-și dezvolta abilitățile și cunoștințele despre cum să informeze mai bine suspecții/inculpații despre drepturile lor. Această informare ar trebui să se facă într-o manieră simplă și accesibilă, luând în considerare caracteristicile specifice ale persoanelor care iau parte la procedurile penale.
  • Să ia toate măsurile pentru a-i sancționa pe acei polițiști care evită/eludează sistemul aleatoriu de numire a avocaților din oficiu.
  • Să țină evidența, în conformitate cu articolul 7 al Directivei 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere, a cazurilor în care la secțiile de poliție a fost furnizată o traducere orală sau un rezumat oral al documentelor esențiale, sau în care persoana a renunțat la dreptul la interpretare sau traducere.
  • Să asigure plata la timp a serviciilor de interpretare și de traducere furnizate la secțiile de poliție.

Uniunea Națională a Barourilor:

  • Să ia măsuri eficiente pentru organizarea și controlul sistemului aleatoriu de numire a avocaților din oficiu și să-i sancționeze pe acei avocați din oficiu care evită/eludează acest sistem.
  • Să stabilească reguli clare și detaliate cu privire la rolul avocatului în etapa de cercetare penală. Împreună cu monitorizarea și evaluarea regulată a sistemului de numire, acest lucru ar asigura calitatea serviciilor juridice.
  • Să organizeze un curs specific privind asistența juridică în cursul urmăririi penale pentru avocații care aleg să acorde asistență juridică gratuită. Acest curs ar trebui să fie obligatoriu pentru avocați în primii 3 ani de practică.

APADOR-CH dorește să mulțumească Inspectoratului General al Poliției Române și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru contribuția lor în realizarea acestei cercetări empirice și mai ales tuturor avocaților și polițiștilor care au împărtășit cu generozitate din cunoștiințele lor.

Organizația mai precizează că, întrucât observațiile efectuate au avut caracter empiric, ele nu au valoarea unui studiu științific. Constatările au rezultat din studiul unui număr de cazuri individuale fără relevanță statistică, astfel ca nu se pot trage concluzii cu caracter general referitoare la situația din întreaga Poliție Română. De asemenea, discuțiile purtate pe durata proiectului cu reprezentanți ai conducerii Poliției Române au relevat o atitudine pozitivă cu privire la necesitatea asigurării și respectării caracterului efectiv al drepturilor procesuale ale suspecților și inculpaților.

Raportul complet al cercetării în România

Raportul comparativ din toate țările cercetate (eng)

*Rețeaua JUSTICIA este finanțată de Programul de Justiție penală al Uniunii Europene