ÎN APĂRAREA DEMOCRAŢIEI

22.05.2012
Print Friendly, PDF & Email

Reprezentanți ai mai multor organizații civice se află astăzi în Parlament pentru a urmări dezbaterile și votul asupra propunerii legislative prin care ar urma să fie adoptat sistemul majoritar cu un singur tur pentru alegerile parlamentare (propunere iniţiată de domnii Victor Ponta şi Crin Antonescu).

Organizațiile care au inițiat acest demers şi care semnează acest document sunt extrem de preocupate de efectele negative pe care acest sistem le-ar produce pentru democrația românească și care pot fi lesne de estimat dacă, pe de o parte, este analizată istoria alegerilor din Marea Britanie – singura țară membră UE în care este folosit acest sistem, iar pe de altă parte, se realizează o modelare a rezultatelor alegerilor parlamentare din 2008, pe baza voturilor exprimate (în colegiile uninominale) cu ocazia acelor alegeri, pornind de la premisa că ele s-ar fi desfășurat prin sistem de vot majoritar cu un singur tur.

Mai precis, este vorba de faptul că, prin distorsiunile pe care le produce în raportul din voturile obținute și mandatele câștigate de către competitorii participanți în alegeri și care adesea sunt, mai mult decât semnificative:

1.        se poate ajunge la situația în care guvernele rezultate în urma alegerilor au reprezentativitate scăzută (pot fi susținute de o majoritate parlamentară, însă doar de o minoritate de alegători dintre cei care votează). În sprijinul acestei afirmații, putem aduce ca exemple rezultatele alegerilor din 1979, 1983 și 1987 pentru parlamentul britanic, în urma cărora, cu un procent de voturi în jur de 40%, unul dintre partidele politice (conservator) avea să dețină o majoritate confortabilă în Camera Comunelor (chiar de peste 60%, în 1983) și, astfel, să guverneze fără probleme (împotriva voinței majorității celor care au votat, am îndrăzni să spunem);

2.        sistemul avantajează, prin mecanisme matematice și care sunt legate de distribuția teritorială a voturilor, de regulă, primul partid în ordinea numărului de voturi primite sau, cel mult, primele două partide. Putem să dăm ca exemplu din nou alegerile din 1983 din Marea Britanie, în care Partidul Conservator a obținut 42,43% din voturi, Partidul Laburist, 27,58%, Alianța Social Democrat – Liberală, 25,37%, în schimb, la nivelul mandatelor din Camera Comunelor, procentele au fost: 62,51% pentru conservatori, 32,91% pentru laburisti si 3,62% (!!!) pentru social democrati – liberali;

3.        acest sistem poate să și inverseze ordinea partidelor politice din punct de vedere al mandatelor deținute în parlament în raport cu ordinea stabilită pe baza numărului de voturi primite, iar acest lucru ne este demonstrat de rezultatele modelării realizate pe baza votului exprimat în 2008, atunci când, dacă pentru fiecare colegiu uninominal, ar fi fost declarant ales primul clasat, PDL – al doilea partid clasat după numărl de voturi obținute, ar fi adunat, la Camera Deputaților, cu 20 de mandate mai mult decât numărul de mandate pe care l-a obținut de fapt (și cu 15 mai mult decât alianța PSD + PC), ceea ce ar fi însemnat un procent de 42,72%

4.        un procent mare de voturi (de regulă, peste 50%) nu sunt “transformate” în mandate și, implicit, un procent mare dintre cei care votează nu sunt reprezentați în Parlament. Într-o circumscripție în care câștigătorul obține, spre exemplu 35 – 40% din voturi, aproape două treimi dintre alegători ajung să nu fie reprezentați (în condițiile în care, în cazul altor sisteme, voturile exprimate în favoarea celor care nu sunt aleși sunt redistribuite în favoarea candidaților aparținând acelorași partide, din alte circumscripții);

5.        prezintă un obstacol foarte serios în calea noilor intrați (și mai tinerilor) în politică și face practic imposibilă apariția unor partide politice noi .

Semnează

Adrian Sorescu, Centrul pentru Poltici Durabile Ecopolis

Cristian Pîrvulescu, Asociaţia Pro Democraţia

Diana-Olivia Hatneanu – APADOR CH

Liviu Mihaiu, Preşedinte Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta

Mircea Toma, ActiveWatch Agenţia de Monitorizare a Presei

Oana Preda, Centrul de resurse pentru participare publică

Ioana Avădanei, Centrul pentru Jurnalism Independent

Mircea Kivu, Fundaţia pentru Dezvoltarea Socieăţii Civile

Mihail Bumbeş, Miliţia Spirituala

Ioan Tănase, Asociaţia Naţională a Birourilor de Consiliere pentru Cetăţeni

Pentru informații suplimentare, contactați: Adrian Sorescu – Expert politici europene, Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, la tel: 0723 540 014 sau la adresa adrian.sorescu@ecopolis.org.ro .