DECLARATIA APADOR-CH CU PRIVIRE LA INTERCEPTARILE SI INREGISTRARILE AUDIO SAU VIDEO

10.02.2006
Print Friendly, PDF & Email

APADOR-CH precizează
de la început că, în momentul de faţă, supravegherea persoanelor prin interceptări şi
înregistrări audio sau video şi prin alte tipuri de supraveghere se face pe baza a două legi: Codul de
procedură penală
(Legea nr.281/2003) şi Legea siguranţei naţionale (nr.51/1991, anterioară
Constituţiei din 1991).

Codul de procedură
penală (art.91 indice 1-6) reglementează strict acest gen de
măsuri care presupun o serie de limitări
severe ale drepturilor omului, în primul rând al dreptului la viaţă
privată
şi, totodată, prevede o serie de garanţii. Astfel, autorizarea de
interceptare şi înregistrare este emisă de un judecător, după analizarea tuturor motivelor şi
numai dacă alte metode legale de
anchetă
sunt ineficiente
; autorizarea se dă pe o
perioadă de până la o
lună, cu posibilitatea de prelungire pe perioade de maximum câte o
lună, fără a se putea
depăşi, în total, patru luni
; în situaţii de urgenţă, procurorul poate dispune
interceptarea şi înregistrarea şi informează judecătorul
despre acestea în maximum 24 ore.
Judecătorul trebuie să se pronunţe în următoarele 24 de ore
şi, de asemenea, să dispună, până la terminarea urmăririi penale, aducerea la
cunoştinţă, în scris, persoanelor ale căror convorbiri au
fost interceptate şi datele la care s-au efectuat.

In opinia APADOR-CH,
trebuie prevăzută şi obligaţia
autorităţilor competente de a informa toate persoanele supravegheate, după expirarea
valabilităţii autorizaţiei de interceptare şi înregistrare
audio sau video.
Evident, este vorba de persoanele supravegheate care nu au fost trimise în judecată.

Niciuna din
garanţiile de mai sus nu se regăseşte în Legea siguranţei
naţionale.
Potrivit articolelor 13
şi 15, autorizaţiile de supraveghere sunt emise de procurori, care fac parte din puterea
executivă întocmai ca şi serviciile secrete, fără să
existe nici un control judecătoresc.
Autorizaţiile sunt valabile
pe o perioadă iniţială de şase
luni
ce poate fi urmată de un număr nelimitat de prelungiri de
câte trei luni fiecare. Practic, o
persoană suspectă de încălcarea legii siguranţei
naţionale – iar definiţiile din lege sunt extrem de vagi – se poate
afla sub supravegherea serviciilor secrete toată viaţa,
fără nici o posibilitate de contestare sau apărare. Prin urmare, însăşi Legea
siguranţei naţionale este sursa violării drepturilor omului.
APADOR-CH
consideră că legea nu poate fi
doar amendată pentru că filosofia acesteia este profund eronată
şi dăunătoare. In mod evident, este nevoie de o lege nouă,
care să includă garanţii solide de respectare a drepturilor
omului.

Până la elaborarea,
discutarea în public şi adoptarea unei astfel de legi, APADOR-CH cere Guvernului şi Parlamentului
să abroge de urgenţă articolele 13 şi 15 din Legea
siguranţei naţionale iar supravegherea persoanelor să fie
făcută cu respectarea strictă a prevederilor din articolul 91 indicii
1-6 din Codul de procedură penală.

 

APADOR-CH

10 februarie 2006