COMUNICAT PRIVIND HOTĂRÂREA CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI ÎN CAUZA TĂTAR C. ROMÂNEI

27.01.2009
Print Friendly, PDF & Email

Astăzi 27 ianuarie 2009, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a pronuţant hotărârea în cauza Tătar şi
Tătar c. României
referitoare la impactul asupra mediului al unei
tehnologii bazate pe cianură folosite în extracţia aurului. Curtea
europeană a decis în unanimitate că dreptul celor doi reclamanţi
la un mediu sănătos şi protejat a fost încălcat de
către România
.

Reclamanţii, tată şi fiu, locuitori ai oraşului Baia
Mare, s-au adresat Curţii Europene în 2001. Ei s-au plâns că
autorităţile române nu au reglementat de manieră eficace
folosirea cianurii şi a altor substanţe toxice de către S.C.
Transgold S.A Baia Mare (fostă S.C. Aurul S.A Baia Mare) în procesul tehnologic
de extragere a aurului. Ca urmare a acestui proces tehnologic vieţile
celor doi, care locuiau la 100 de metri de fabrica Aurul, au fost puse în
pericol. Problemele reclamate de cei doi au fost evidenţiate de gravul
accident care a avut loc în ianuarie 2000 când apă contaminată cu
cianuri s-a deversat din lacul de acumulare producând un dezastru ecologic pe
cursul râului Tisa.

Curtea europeană a constatat că autorităţile române
nu au impus societăţii Transgold condiţii de funcţionare
apte să evite producerea unor prejudicii mediului şi
sănătăţii umane. Mai mult, au permis acestei
societăţi să funcţioneze şi după accidentul din
ianuarie 2000, încălcând principiul precauţiei care ar fi impus o
restriţionare a activităţii atât timp când existau serioase îndoieli
cu privire la siguranţa procesului tehnologic.

Mai mult, concluziile studiilor de mediu pe baza cărora s-a permis
funcţionarea fabricii Aurul nu au fost niciodată aduse la
cunoştinţa publicului, care nu a avut posibilitatea de a le contesta.
Deşi dreptul publicului de a participa la luarea deciziilor privind mediul
este garantat, autorităţile române au continuat să îl ignore
chiar şi după producerea accidentului din ianuarie 2000.

În concluzie, Curtea europeană a apreciat că România nu
şi-a respectat obligaţia de a analiza corespunzător riscurile pe
care activitatea companiei miniere le presupunea şi de a lua toate
măsurile necesare pentru a asigura protejarea dreptului la un mediu
sănătos şi protejat, care este garantat ca parte a dreptului la
viaţă privată şi de familie.

În privinţa agravării stării de sănătate a
celui de-al doilea reclamant, care suferă de astm bronşic, ca urmare
a folosirii cianurii în activitatea de extragere a aurului, majoritatea
judecătorilor au concluzionat că acesta nu a făcut dovada
legăturii de cauzalitate între cele două aspecte. Cu toate acestea,
doi dintre judecătorii Curţii au apreciat că o astfel de
legătură de cauzalitate a fost dovedită într-o măsură
rezonabilă de către reclamanţi, astfel încât au conchis că
a avut loc o încălcare a Articolului 8 din Convenţie şi sub
acest aspect.

Hotărârea de astăzi este prima în care România este
condamnată de Curtea europeană într-un caz legat de protecţia
mediului. Concluziile Curţii în această cauză au o
importanţă deosebită în contextul efortuilor de a opri un vast
proiect de exploatare a aurului la Roşia Montană printr-o tehnologie
asemănătoare celei folosite la Baia-Mare.

Curtea Europeană a organizat o audiere publică în acest caz
pe 18 octombrie 2007. Din septembrie 2007, reclamanţii au fost
reprezentaţi de Directorul executiv al APADOR-CH şi de o echipă
de avocaţi internaţionali ai firmei Latham & Watkins,
conduşi de Stephen Fietta (partener în cadrul Departamentului de Drept
Internaţional al biroului Latham & Watkins din Londra). APADOR-CH
şi Latham au oferit de asemenea asistenţă administrativă
reclamanţilor pentru pregătirea audierii publice.

Textul integral al hotărârii este disponibil pe pagina de Internet
a Curţii Europene www.echr.coe.int

Pentru
informaţii suplimentare:

·        Diana-Olivia Hatneanu (Director Executiv
APADOR-CH): +40 722 467 034

·        Stephen Fietta (Partener, Latham & Watkins):
+44 20 7710 1071