COMUNICAT AL APADOR-CH CU PRIVIRE LA PACHETUL DE PATRU “PROPUNERI DE PROIECT” VIZAND SECURITATEA NATIONALA, SERVICIUL ROMAN DE INFORMATII SERVICIUL DE INFORMATII EXTERNE SI STATUTUL OFITERILOR DE INFORMATII

16.05.2006
Print Friendly, PDF & Email

APADOR-CH aduce la cunoştinţa
opiniei publice că, vineri 12 mai a.c. a transmis consilierilor prezidenţiali,
care au tangenţă cu cele patru “propuneri de proiect”, comentariile
şi sugestiile sale. Este vorba despre Legea informaţiilor, contrainformaţiilor
şi securităţii naţionale, Legea privind organizarea şi funcţionarea Serviciului
Român de Informaţii (SRI), Legea privind organizarea şi funcţionarea
Serviciului de Informaţii Externe (SIE) şi Statutul ofiţerilor de informaţii.
APADOR-CH consideră că primele trei  “propuneri” conţin prea multe
prevederi proaste sau de-a dreptul aberante pentru a putea fi modificate. Ele
trebuie, pur şi simplu, rescrise, pornind de la respectarea standardelor
europene (Recomandarea 1402/1999 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei
şi hotărîri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului) şi a Constituţiei
României dar şi de la multele abuzuri permise de Legea siguranţei naţionale
nr.51/1991, încă în vigoare.

Comentariile şi sugestiile
APADOR-CH pot fi accesate la adresa www.apador.org,
în secţiunea “Rapoarte speciale / Alte activităţi”.

In rezumat, obiecţiile asociaţiei
se referă la

ur

mătoarele
aspecte:

1.      
Propunerea de proiect privind Legea informaţiilor,
contrainformaţiilor şi siguranţei naţionale

Propunerea conţine definiţii
super-cuprinzătoare ale ameninţărilor, posibilităţi multiple de activităţi şi
personal “sub acoperire”, secretizarea a absolut tot ce ţine de
informaţii, contrainformaţii şi securitate şi, în plus, un pseudo-control atât
la nivelul legislativului cât şi al puterii judecătoreşti. Singura instituţie cu puteri depline asupra serviciilor
“secrete” este Consiliul Suprem de Apărare a Tării căruia i se
subordonează Comunitatea Naţională de Informaţii şi care, la rândul său,
cuprinde toate “autorităţile informative” (
SRI, SIE, SPP, STS,
DGIA şi DGPI).Un lucru grav este menţinerea actualelor reglementări în
materia autorizaţiei de supraveghere a unei persoane pe o durată iniţială de 6 luni urmată de prelungiri nelimitate a
câte 3 luni fiecare.
Imbunătăţirea referitoare la emiterea autorizaţiei
de către un judecător, după ce cererea a trecut prin filtrul procurorului, este
cu totul nesemnificativă deoarece acesta nu are acces la informaţiile, datele,
documentele ce determină un serviciu de informaţii sau de securitate să
solicite această formă de restrângere drastică a exerciţiului drepturilor
omului.

Se menţine şi chiar se extinde dreptul
serviciilor de a desfăşura activităţi economico-financiareproprii, aproape imposibil de controlat (vezi recomandarea
1402/1999 Adunării Parlamentare a Consiliului Europei care cere ca serviciile
“secrete” să fie finanţate exclusiv
de la bugetul de stat
), prin înfiinţarea unor “persoane juridice de drept privat” (ONG-uri sau
firme, de pildă), pe care serviciile
să le folosească în desfăşurarea activităţilor de informaţii, contrainformaţii
şi securitate.

2.      
Organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de
Informaţii (SRI)

Serviciul Român de Informaţii
continuă să fie o structură mixtă militaro-civilă,
la care se adaugă “militari angajaţi pe bază de contract”
(de
ce are nevoie un serviciu de informaţii modern, într-un stat democratic de
trupe militare proprii?) dar şi
dreptul pentru întregul personalul “
poarte şi să facă uz de armă”
.

Propunerea de proiect menţine
dreptul SRI de a “avea în subordine sau coordonare instituţii sanitare, regii
autonome, societăţi comerciale
….” (art.52). Se mai adaugă
şi prevederea de la art.18 alin.e prin care SRI este autorizat “să
înfiinţeze …. persoane juridice
…inclusiv acoperite, precum şi să desfăşoare activităţile pentru care au
fost constituite
”. Prin urmare, SRI va putea înfiinţa regii/societăţi
“la vedere” dar şi firme sub acoperire care chiar vor derula
afaceri!

Art.9 alin.b dă în competenţele
SRI interesele “de securitate naţională de natură politică, economică, industrială, tehnico-ştiinţifică, comercială ori
financiar-bancară …
”. Cu alte cuvinte, SRI poate controla toate domeniile sub
pretextul prevenirii şi combaterii “subminării intereselor de securitate
naţională”.
De altfel, SRI este singurul
autorizat să efectueze operaţiunile “tehnice” de supraveghere a
persoanelor, indiferent de autoritatea informativă care a solicitat şi primit
autorizarea de culegere a informaţiilor. 
 

Se menţine şi secretizarea totală
a activităţilor SRI. Această concepţie este eronată pentru că nu tot ce ţine de
un serviciu de informaţii trebuie să rămână inaccesibil publicului. Prezentarea
publică a unor statistici, a informaţiilor asupra numărului de angajaţi,
structurii, veniturilor şi cheluielilor SRI etc., în concordanţă cu cerinţele
Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile publice şi cu
Legea nr. 182/2002, nu afectează în
niciun fel securitatea naţională.

Art.54 alin.2 stabileşte că
“informaţiile ce privesc securitatea naţională pot deveni publice numai după trecerea unei perioade de 20 până
la 100 de ani de la arhivare…
”. Acelaşi regim se aplică şi
arhivei fostelor organe naţionale de
informaţii,
deci inclusiv celebrelor dosare ale securităţii. APADOR-CH cere
stabilirea unei limite unice de 20 de ani
de la data creării unui document,în paralel cu
instituirea obligaţiei SRI de a reanaliza periodic (de exemplu, odată la 3 ani)
gradul de clasificare al tuturor informaţiilor deţinute. Informaţiile ce nu mai
prezintă pericol pentru securitatea naţională vor fi declasificate imediat.

3.      
Legea privind organizarea şi funcţionarea Serviciului
de Informaţii Externe (SIE)

Problemele sunt, în majoritate,
similare celor din propunerea de proiect privind SRI: menţinerea caracterului
mixt civil-militar, constituirea de trupe militare proprii, dreptul de a folosi
armele de foc, înfiinţarea unor “persoane juridice”, surse de
finanţare extrabugetare, supravegherea persoanelor, secretizarea tuturor
informaţiilor privind activităţi, personal, structură etc. Dar în primul rând
rămân neclare obiectul de activitate (nu
sunt definite informaţiile/ameninţările “externe”) şi locul de
desfăşurare (în
ţară
? în străinătate? în
ambele?).
De altfel, sunt destule situaţiile în care
“teritoriile” SIE şi SRI par a se suprapune.

4.      
Statutul ofiţerilor de informaţii

Pe lângă statutul dublu
“militar-civil” sau dreptul de a purta şi folosi arme de foc,
propunerea cuprinde un număr impresionant de avantaje materiale dintre care
cele mai flagrante privesc pensionarea la
55 de ani sau 25 de ani de activitate
(12 luni de activitate se echivalează
cu 18-24 de luni), multiplele componente ale salariului de bază
(inclusiv grade, gradaţii, prime permanente etc.) şi posibilitatea de a cumpăra locuinţele de serviciu.

Pe lângă acestea, art.31 alin.1
prevede obligaţia păstrării secretului profesional, după încetarea raporturilor
de serviciu “pe toată durata
vieţii”
, prevedere evident excesivă şi nejustificată. APADOR-CH
propune ca obligaţia păstrării secretului profesional să funcţioneze timp de 5 ani sau până la declasificare sau
deconspirare prin orice mijloace
a informaţiei în cauză.

O prevedere inacceptabilă este aceea că ofiţerii de informaţii pot “să solicite oricărei persoane sprijin pentru apărarea securităţii
naţionale….”
Apărarea securităţii naţionale este atributul exclusiv al autorităţilor. Persoanele,
în primul rând cele fizice, nu au nicio competenţă în acest domeniu şi nu pot fi obligate să acorde “sprijin”
ofiţerilor de informaţii.