Ce trebuie să ştim când ne adresăm Curţii Europene a Drepturilor Omului

27.03.2019
Print Friendly, PDF & Email

Pentru că suntem mereu întrebați despre diverse etape ale unui proces la CEDO, am făcut o sinteză în șase pași simpli despre cele mai importante aspecte pe care trebuie să le știe oricine atunci când se adresează Curții Europene a Drepturilor Omului.

  1. Trimiteţi plângerea la Curte prin poştă, cu confirmare de primire.

  • Confirmarea de primire este dovada că plângerea dvs. a ajuns la sediul Curţii.
  • În cazul în care trece o perioadă de 6 luni şi nu aţi primit nicio scrisoare de la Curte ca urmare a expedierii unui formular de plângere, scrieţi la Curte anexând copia confirmării de primire care face dovada trimiterii plângerii dvs. şi întrebaţi dacă plângerea dvs. a fost înregistrată la Grefa română.
  1. În termen de 3 luni de la primirea formularului de plângere completat de dvs., Curtea vă va trimite o scrisoare.

  • Termenul de 3 luni este în general respectat de Curte însă dacă aţi expediat formularul într-o perioadă de vacanţă sau într-o perioadă în care s-au primit foarte multe plângeri, acest termen de 3 luni poate fi prelungit la 6-8 luni până veţi primi prima scrisoare de la Curte.
  1. Prima scrisoare de la Curte

  • Scrisoarea de la Curte este expediată fără confirmare de primire şi o veţi găși în cutia poştală de la domiciliul indicat de dvs în formular. Veţi recunoaşte plicul după antetul Curţii şi al Consiliului Europei.
  1. Conţinutul primei scrisori primite de la Curte

  • Dacă formularul trimis de dvs. nu este completat corect, plângerea dvs nu va fi înregistrată la grefa română şi nu va primi număr de dosar. Curtea vă va solicita să trimiteţi o nouă plângere, în care să respectaţi modul de completare. La noua plângere va trebui să ataşaţi, din nou, toate anexele expediate cu prima plângere.

!!! Plângerea dvs. va trece de filtru doar dacă formularul de plângere  completat corect este expediat la Curte, prin poștă,  în termen de 6 luni de la data ultimei hotârâri judecătoreşti definitive.

Varianta I – cererea e declarată inadmisibilă

  • Curtea Europeană a Drepturilor Omului vă poate informa că într-un complet de judecător unic (în conformitate cu articolul 24 § 2 din Convenţie) a examinat cererea dvs şi a decis să o declare inadmisibilă.
  • Cererea este declarată inadmisibilă atunci când Curtea consideră că nu au fost îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 şi 35 din Convenţie.
  • Această decizie este definitivă şi nu poate face obiectul niciunui recurs, nici în faţa Marii Camere, nici a unui alt organ. O nouă cerere cu același obiect va fi declarată inadmisibilă.
  • Grefa nu vă oferă alte detalii cu privire la decizia judecătorului unic, a cărei motivare în fapt nu se comunică.
  • Nu veţi mai primi alte scrisori din partea Curţii cu privire la această cerere.
  • Dosarul cererii va fi distrus într-un termen de un 1 an de la dată deciziei.

Varianta II – cererea trece de primul filtru administrativ

  • Primiţi o scrisoare de la Curte cu numărul dosarului şi un set de coduri de bare. Aceste coduri vor fi lipite pe fiecare document trimis la Curte pentru o mai uşoară identificare a dosarului.
  • Primirea codului de bare semnifică faptul că plângerea dvs. a trecut de filtrul administrativ (în practică, cel mai dur filtru, în care se opresc majoritatea plângerilor adresate Curţii) şi că ea va fi examinată, în substanţă, de Curte.
  • Informaţi Curtea dacă vă schimbaţi adresa poştală.
  • De asemenea, informaţi Curtea despre orice noutate importantă apărută în evoluţia cazului dvs.

Curtea vă poate solicita noi informaţii sau documente. Răspundeţi în termenul acordat de Curte la orice solicitare pe care o primiţi. Lipsa unui răspuns poate fi interpretată ca o renunţare implicită la plângere (plâgere nesusţinută).

  1. Soluţionarea unei plângeri la Curte

  • Curtea poate să comunice cauza dvs. către guvernul pârât, dacă sunt constatate indicii de încălcare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (Convenţia). Se comunică guvernului: plângerea (cu toate anexele), un rezumat al speţei (situația de fapt reţinută de Curte) și un set de întrebări puse de Curte pentru guvern. Reclamantul va primi și el rezumatul speței și întrebările puse de Curte guvernului.

După comunicarea plângerii către guvern, Curtea va invita părțile (reclamantul și guvernul) să soluționeze litigul pe cale amiabilă (a se vedea, mai jos, sectiunea „Soluționarea litigiului pe cale amiabilă”)

  • Guvernul îşi va formula propria apărare şi va răspunde întrebărilor adresate de Curte. El poate contesta și situația de fapt reţinută de Curte. Apărarea guvenului poartă denumirea de „Observaţiile guvernului„.
  • Din acest moment, procedura va fi una scrisă și se va desfăşura în limba franceză sau engleză. Dar, puteți solicita Curții să vă aprobe să folosiți, în continuare, în cursul procedurii, limba română. În cazul în care cererea este aprobată, traducerea în franceză/engleză a înscrisurilor trimise de dvs. se va face de către grefa Curții. Curtea nu este obligată, însă, să aprobe cererea dvs.
  • Veţi primi prin intermediul grefei, prin poştă,Observaţiile guvernului” şi un termen până la care va trebui să răspundeţi Curţii, adică să formulaţi răspunsul dvs. la Observaţiile guvernului.
  • În acelaşi termen acordat de Curte va trebui să formulaţi şi pretenţiile dvs. în temeiul art 41 din Convenţie (cererea de satisfacţie echitabilă). Pot fi solicitate daune morale și materiale. Solicitarea de daune materiale trebuie însoţită de documente justificative (copii, nu originale; regula este că orice document, inclusiv anexele la plângere, se trimit Curții doar în copie, nu în original). În caz de încălcare a Convenţiei, Curtea va acorda o satisfacţie echitabilă doar dacă reclamantul a cerut acest lucru și nu mai mult (mai puțin, da) decât cuantumul sumelor solicitate de reclamant. Deci, Curtea nu acordă despăgubiri din oficiu. Dacă doriți să primiţi despăgubiri, indicaţi exact cuantumul lor și justificați cât mai temeinic solicitarea.
  • Atenție!!! Nu depăşiţi termenul fixat de Curte pentru trimiterea răspunsului la observaţiile guvernului și a cererii de satisfacţie echitabilă. Există riscul, major, de respingere a plângerii, ca nesusţinută.
  • După ce ambele părţi au trimis Curţii observaţiileși răspunsul la observaţii, în termenul acordat de Curte, procedura este considerată încheiată.
  • Curtea va pronunţa o Decizie prin care constată că nu a existat o violare a Convenţiei Europene sau o Hotărâre dacă constată că statul a încălcat Convenţia Europeană.
  • Soluţia Curţii va fi publicată pe pagina sa de internet www.hudoc.echr.coe.int şi vă va fi comunicată prin poştă.  Spre deosebire de sistemul din dreptul nostru intern, la data la care Curtea pronunță hotărârea, motivarea hotărârii este deja redactată.
  • Hotărârea Curții nu este definitivă imediat, deci, ca regulă, nu are putere executorie la dată pronunţării (=publicării). Hotărârea devine definitivă după 3 luni de la pronunţare, dacă între timp nu a fost admisă de către colegiul special al Curții cererea uneia dintre părţi de retrimitere a cauzei la Marea Cameră (aceasta este o cale extraordinară de atac a hotărârii Curţii). În practică, se ajunge foarte rar la sesizarea Marii Camere, deoarece motivele de sesizare, prevăzute în art. 43 par. 2 din Convenţie, sunt foarte restrictive (mult mai restrictive chiar decât cele din căile noastre extraordinare de atac, de exemplu). Deci, regula din practică este că hotărârile Curții devin definitve după 3 luni de la data pronunţării. De la rămânerea definitivă a hotărârii, devine efectivă obligaţia guvernului de a executa respectiva hotărâre.
  • Statul este, de regulă, un bun executant al dispoziţiilor individuale din hotărârile Curții privind plata de daune morale și materiale. În practică, nu sunt de semnalat probleme sub acest aspect. Dacă, totuși, apar astfel de probleme privind plata daunelor, este recomandabilă sesizarea guvernului, iar, în cazul în care problemele persistă, sesizarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei (https://www.coe.int/en/web/cm), care, potrivit art. 46 par. 2 din Convenție, supraveghează executarea hotărârilor Curții.

Acordarea despăgubirilor

  • Despăgubirile acordate de Curte reclamantului vor fi achitate în termen de 3 luni de la data la care hotărârea Curţii devine definitivă adică în 6 luni de la pronunţarea hotârârii dacă nu există o retrimitere la Marea Cameră.
  • Reclamantul va aştepta din partea Guvernului o scrisoare prin care i se va acorda un termen până la care să trimită informaţiile bancare necesare pentru a i se face plata despăgubirilor stabilite de Curte. Dacă reclamantul nu va furniza aceste informaţii bancare atunci banii vor fi consemnaţi la CEC şi reclamantul va primi prin poştă Recipisa de consemnare CEC a sumei pe numele său.
  • Toată această procedura va fi făcută de Agentul guvernamental. Plata va fi făcută în lei, de către Ministerul Finanţelor Publice, la cursul BNR din ziua plăţii. Pentru aceste sume primite cu titlu de despăgubiri, reclamantul nu datorează impozit fiindcă hotârârea Curţii menţionează că orice suma cu titlu de taxă va fi achitată de statul pârât.
  1. Soluționarea litigiului pe cale amiabilă

După comunicarea plângerii către guvern, Curtea va invita părţile (reclamantul şi guvernul) să soluţioneze litigiul pe cale amiabilă. Cu această ocazie, reclamantul poate solicita guvernului despăgubiri şi alte măsuri pentru repararea prejudiciului, precum şi pentru prevenirea unor încălcări similare de drepturi. Reclamantul şi guvernul vor negocia, în condiţii de deplină confidenţialitate. Dacă părţile se înţeleg, litigiul (procesul) de la Curte se va încheia în acel moment. Dacă înţelegerea amiabilă este refuzată nemotivat/nerezonabil de către reclamant, acest refuz poate duce la o declaraţie unilaterală a guvernului prin care acesta recunoaşte încălcarea dreptului reclamantului şi se obligă să-i plătească daune (în cuantumul propus de guvern şi acceptat de Curte), precum şi să ia măsurile necesare pentru evitarea unor astfel de încălcări. Această declaraţie unilaterală a guvernului, acceptată de Curte duce la stingerea litigiului (terminarea procesului de la Curte). Guvernul are dreptul să aprecieze, în fiecare caz, dacă acceptă sau nu o înţelegere amiabilă ori dacă face sau nu declaraţie unilaterală.

  • Dacă nici reclamantul şi nici guvernul nu doresc să stingă litigiul printr-o înţelegere amiabilă sau prin declaraţie unilaterală, procedura va continua în faţa Curţii, iar cauza va fi soluţionată de către una dintre Camerele Curţii (un complet de judecată din cadrul Curţii).