Poliția română te ajută să te reapuci de droguri

Ministerul Afacerilor Interne îi ajută, cu o mână, pe dependenții de droguri să scape de viciu, iar cu cealaltă le refuză ratamentul și-i împinge înapoi în brațele drogurilor. Un deținut se chinuie de două luni într-un arest din Capitală în sevraj de metadonă, în timp ce poliția se bâlbâie în proceduri

 

Starea fizică şi psihică a deţinutului în ziua vizitei reprezentantelor APADOR-CH era foarte proastă din cauza întreruperii tratamentului cu metadonă. Când s-a deschis uşa camerei de deţinere nr. 4 din arest, Onţică era întins pe jos, picioarele şi capul i se mişcau spasmodic, iar în mâna stângă ţinea o sticlă cu detergent lichid de rufe. A afirmat că a băut din acea sticlă. Tremuratul corpului şi greutatea cu care s-a deplasat (de fapt a fost dus de două persoane) la cabinetul medical erau evidente și indicau o stare de sănătate cel puțin precară. Pe durata discuţiei din cabinetul medical şi ulterior într-o cameră din sediul poliţiei, Onţică a avut unele momente în care părea lucid, altele în care îşi pierdea şirul şi confunda persoane şi altele care erau adevărate crize de nervi. În plus, transpira abundent, a vomat în două rânduri, a acuzat dureri în tot corpul şi a repetat că „nu mai poate suporta”.

 (din raportul APADOR-CH)

Aceste lucruri s-au petrecut luna trecută în Centrul nr. 1 de reţinere şi arestare preventivă din București, cu largul concurs al Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR) a cărei conducere se încăpățânează de ani de zile să refuze tratamentul cu metadonă pentru arestații care încearcă să renunțe la droguri. Poliția consideră că cea mai bună cale de dezintoxicare este abstinența, pretextând că metadona – un substitut recunoscut internațional în tratamentul medical al dependențelor – este tot un drog.

Situația este paradoxală, pentru că în subordinea aceluiași Minister al Afacerilor Interne se află și IGPR și Agenția Națională Antidrog (ANA) care administrează metadona ca substitut legal pentru persoanele care se declară consumatoare de droguri şi doresc să renunţe. Două instituții subordonate aceluiași minister se comportă diferit în privința dependenților de droguri, una furnizându-le tratament substitutiv sub control medical ca să-i ajute să scape de dependență, iar cealaltă refuzându-le acest drept legal și împingându-i practic înapoi în adicție.

Cazul cel mai recent care a ajuns în atenția APADOR-CH este cel al lui Ninel Viorel Onţică. Fost consumator de droguri, aflat în tratament cu metadonă de mai bine de 10 ani, Onțică figurează în evidențele CAIA (Centrul de Asistență Integrată în Adicții) Obregia din subordinea ANA. La finele lunii martie 2013, când s-a prezentat din proprie inițiativă în arest, ca să ispășească un rest de pedeapsă de câteva luni, Onțică a fost privat de tratamentul cu metadonă și în scurt timp a intrat în sevraj, stare în care a fost găsit și de reprezentantele APADOR-CH la momentul vizitei în arest.

Pentru Onțică au făcut demersuri pe lângă IGPR și ANA atât avocatul lui, cât și alte organizații neguvernamentale. Valentin Simionov, director al Rețelei Române de Reducere a Riscurilor, spune că a sesizat ANA ca să intervină în cazul Onțică și să-l ajute să-și continue tratamentul. Răspunsul primit de la agenție a fost cel puțin bizar, în condițiile în care aceasta are o răspundere pentru pacienții pe care-i are în evidențe.

ANA recunoaște necesitatea tratamentului cu metadonă, dar se spală pe mâini când vine vorba de „procedurile interne de lucru” ale aresturilor.

 raspuns-ana

 

Sevrajul lui Onțică a fost lung, dureros și inutil, în condițiile în care o simplă procedură birocratică între cele două instituții – cea care îi furnizează metadona zilnic și cea care îl ținea în arest – ar fi fost suficientă pentru ca deținutul să-și continue tratamentul. Această pauză în tratament ar putea să-l coste pe pacientul Onțică zece ani de încercare de a se lăsa de droguri. Ar putea chiar să reînceapă să se drogheze, iar pentru asta ar fi de vină, paradoxal, Poliția română.

Poliţia spune „NU” hotărât drogurilor, dar și tratamentului substitutiv

Deși tratamentul cu metadonă este internațional recunoscut ca fiind cea mai bună metodă de renunțare gradată la adicția de droguri, IGPR refuză cu obstinaţie continuarea tratamentului în cazul deţinuţilor aflaţi în custodia sa. Până acum 2-3 ani, poliţiştii se opuneau vădit administrării substitutelor în aresturi susţinând că „abstinenţa este cea mai eficientă cură”. Atitudinea s-a mai schimbat, cel puţin pe hârtie. Nenumăratele demersuri făcute de-a lungul anilor de APADOR-CH sau de alte organizații care lucrează cu dependenții de droguri au obținut în 2012 un răspuns promițător de la IGPR, care se „angaja” că va „elabora standarde de reglementare a modului de acordare a asistenţei medicale la nivelul centrelor de reţinere şi arestare preventivă, inclusiv asistenţa acordată consumatorilor de droguri” și va „demara consultări în vederea… continuării tratamentului substitutiv consumatorilor de droguri pentru care a fost iniţiat acest tratament înainte”.

Din păcate, după aproape un an jumate „demersurile” şi „consultările” nu au avut niciun rezultat concret, iar poliţia spune acelaşi „NU” hotărât drogurilor, dar și tratamentului substitutiv.

În cazul Onțică, cele două luni de privare de metadonă (și câte or mai fi până la ispășirea pedepsei în luna iunie) înseamnă tratament inuman, în accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar răspunderea aparţine, în primul rând, Direcţiei Medicale din cadrul MAI – cel puţin în scripte – care continuă să tergiverseze adoptarea procedurilor necesare pentru continuarea tratamentului cu substitute în aresturile poliţiei. Dar motivul real al rezistenţei la schimbări în general şi la acordarea tratamentului cu metadonă în special ţine de mentalitatea învechită şi păguboasă a majorităţii celor care lucrează în minister.

Este probabil ca Ninel Onțică să se alăture cândva listei de foști deținuți români care obțin despăgubiri de la statul român, prin intermediul CEDO, pentru un moft birocratic care ar fi putut fi înlăturat în urmă cu ani de zile.

Despre tratamentul cu metadonă

Metadona este un derivat sintetic din opiu, dar cu mult mai puține riscuri decât heroina. Ea dă o oarecare dependență, dar aceasta este minoră față de cea de la heroină și se scoate foarte ușor atunci când s-a instalat. Protejeaza organismul, nu distruge ficatul, rinichii, organele vitale: inima, creierul – cum o face heroina.

Tratamentul cu metadonă este foarte ieftin și poate să dureze și 10-15 ani, timp în care doza zilnică crește progresiv de la câteva miligrame până la 100-120 de mg/zi. Scăderea se face tot treptat, fără întreruperi bruște, până la eliminarea totală – ceea ce se consideră a fi o vindecare cu succes de dependența de droguri.

 

Tags:

No comments yet.

Leave a Reply