Cât mai trebuie să plătim pentru tortura din închisorile României?

inchisoare-bogdan-baraghinO campanie APADOR-CH pentru înființarea unui Mecanism Național de Prevenire a Torturii, obligație asumată de România încă din 2009, dar neimplementată încă. 

*

Comiterea unei infracțiuni se pedepsește de cele mai multe ori cu închisoare. Condițiile improprii de detenție și comportamentul abuziv al polițiștilor, jandarmilor sau gardienilor sunt ingrediente care exced aceastei pedepse și periclitează esenţa unui  stat de drept. Totuși, ele continuă să există în închisorile și aresturile noastre și sunt adesea motive pentru condamnarea României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Peste 600.000 de euro a plătit România în ultimul deceniu, ca despăgubiri, din cauza incapacității de a le oferi deținuților condiții decente de trai în închisori. Iar condamnările continuă. Ultimul succes repurtat la CEDO chiar în această lună este cel al milionarului Costel Cășuneanu care a obținut o compensație de 4000 de euro – de la noi toți – pentru cele cinci zile de arest despre care Curtea Europeană a considerat că încalcă articolului 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care interzice tortura şi tratamentele inumane.

**

Și Raportul Departamentului de Stat al SUA, privind respectarea drepturilor omului în 2012, a reiterat zilele trecute aceste lipsuri ale României în materie de condiții de detenție, alături de alte mențiuni la fel de importante privind independența justiției sau acțiuni xenofobe, rasiste și discriminatorii la adresa minorităților din societatea românească. Raportul constată

probleme majore de încălcare a drepturilor omului, inclusiv maltratări și hărțuiri practicate de organele de poliție și jandarmerie asupra deținuților; moartea a trei cetățeni romi în custodia poliției; condiții de detenție precare; un sistem juridic încă vulnerabil, lipsit de independență și imparțialitate; acte de violență și discriminare împotriva femeilor, precum și abuzuri asupra copilului; acte antisemite și declarații, precum și articole antisemite au continuat să fie publicate; vederi antisemite, rasiste, xenofobe și naționaliste continuă să fie difuzate prin intermediul internetului; discriminarea societatii impotriva persoanelor lesbiene, gay, bisexuali, transgender  (LGBT) și persoane cu HIV / SIDA, în special copiii, au rămas o problemă

Raportul citează observații și cazuri ce au fost constatate și de reprezentanții APADOR-CH, în vizitele făcute în ultimii ani în închisori sau în aresturi ale poliției.

***

Deși autoritățile române consideră că mențiunile din raportul SUA constituie mai degrabă excepții decât regulă, realitatea este că închisorile românești sunt tot mai aglomerate, numărul deținuților sporește de la o lună la alta, în timp ce spațiul rămâne același, iar bugetele alocate sistemului penitenciar sunt adesea insuficiente. Pe acest fond e de așteptat să continue să apară cazuri de încălcări ale drepturilor omului în detenție.

De aceea APADOR-CH a lansat un nou proiect de conștientizare și de impulsionare a autorităților să înființeze un Mecanism Naţional de Prevenire (MNP) a Torturii în spațiile de deținere. Aceasta este o obligație la care țara noastră s-a angajat încă din 2009, prin ratificarea Protocolului Opţional la Convenţia Împotriva Torturii (OPCAT) şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptat la New York la 18 decembrie 2002.

Mecanismul, prin reprezentanții săi, ar urma să facă vizite periodic în diversele spații de deținere din România și să monitorizeze astfel respectarea drepturilor omului în acele locuri.

În 2009, prin legea de ratificare a OPCAT, termenul pentru înfiinţarea şi funcţionarea mecanismului a fost stabilit pentru 14 iulie 2012. România a cerut trei ani ca să-și îndeplinească această datorie, în loc de termenul uzual de doi ani. Acest termen a fost depășit, iar statul român a cerut și primit o nouă amânare. Comisia împotriva Torturii (CAT) a ONU a acceptat ca nou termen luna noiembrie 2014, iar Mecanismul Național ar trebui să funcționeze până la această dată.

Respectarea drepturilor omului în spațiile de deținere este o datorie legală a statului, dar și o garanție a faptului că bugetul public nu va mai fi grevat de astfel de cheltuieli (daune morale și/sau materiale) ce pot fi preîntâmpinate.

Tags:

No comments yet.

Leave a Reply