Legislația țărilor din UE

În alte țări europene: între 4 și 6 ore de reținere la secție

APADOR-CH a susţinut constant că măsura conducerii la secție înseamnă privare de libertate deoarece persoana condusă nu poate părăsi sediul când doreşte.
Din păcate, Curtea Constituţională a decis că ar fi vorba de o măsură administrativă, şi deci nu ar presupune garanţii şi proceduri specifice privării de libertate.
Cu toate acestea, Codul de procedură penală prevede că durata conducerii se scade din durata reţinerii poliţieneşti, ceea ce înseamnă o recunoaştere implicită a naturii privative de libertate a conducerii.
Conducerea la secție înseamnă privare de libertate!
Câteva state au prevederi legale cu privire la durata conducerii în vederea stabilirii/verificării identităţii şi/sau cercetări preliminare.

Prevederi existente in țările UE

Poliţia poate conduce o persoană pe o durată de maximum 4 ore, după care persoana este fie pusă în libertate, fie plasată în garde a vue (reţinere).
Măsură se ia pe durata a 6 ore, cu posibilitatea de prelungire o singură dată pentru încă 6 ore. De menţionat că perioada dintre 12 noaptea şi 9 a.m. nu intră în calcul.
Pe de altă parte, persoana este informată din primul moment că are dreptul de a nu răspunde la întrebări care nu au legătură cu identitatea sa.
După expirarea de termenului de 6 sau 12 ore, persoana este fie pusă în libertate, fie introdusă în arest pe baza ordinului unui procuror sau unui ofiţer de poliţie superior.
Poliţia poate conduce la sediu persoane găsite la locul unde s-a comis o infracţiune sau despre care se crede că ar putea furniza informaţii necesare investigaţiei.
Durata este de maximum 6 ore.
În Anglia şi Tara Galilor (Scoţia şi Irlanda de Nord au reglementări proprii, complet sau parţial diferite) trebuie amintite pentru introducerea în 2006 a unei măsuri numite street bail (cauţiune stradală) care înseamnă că o persoană care nu vrea să îşi decline identitatea (britanicii continuă să refuze introducerea cărţilor de identitate) este lăsată liberă în schimbul unei cauţiuni şi a unor condiţii (de obicei, prezentarea la poliţie la o dată şi o oră stabilite pe loc).
Desigur, cauţiunea nu funcţionează în toate situaţiile şi nu înlocuieşte, ca regulă, conducerea la poliţie, dar este o alternativă la privarea iniţială de libertate.
Una dintre cele mai puțin și vagi reglementate formele de privare de libertate în Europa este conducerea la secție/oprirea pentru interogare, practică relativ curentă în toate ţările UE. Este perioada în care persoanele pot fi expuse riscului de a fi constrânse – fizic şi/sau psihic – să dea informaţii poliţiştilor.
Dat fiind că polița are dreptul să identifice și chiar să interogheze o persoană în orice loc public – parc, mijloace de stransport în comun, stradă – se poate susține că nici conducerea la secție pentru același scop nu se încadrează la „privare de libertate”.

Totuși, privarea de libertate funcţionează din momentul împiedicării persoanei de a părăsi locul unde a fost oprită. Și din acest moment este nevoie de reglementări clare pentru poliţie şi de un minim de garanţii pentru persoana chestionată, în primul rând dreptul de a nu răspunde întrebărilor ce nu au legătură cu stabilirea identităţii.
Pentru acest gen de privare de libertate ar fi normal să funcţioneze unele garanţii pentru persoana condusă (registre de evidenţă, eventual înregistrări audio-video, adeverinţă la părăsirea sediului, interdicţia pentru poliţişti de a lua vreo declaraţie şi de a încerca să obţină informaţii de altă natură decât cele privind identitatea persoanei etc).

<< Jurisprudenţa CEDO Ce drepturi aveți dacă sunteți conduși la secție >>