Mai există tortură în România?

Prevenirea încălcării drepturilor omului în locurile de deţinere din România


Ce-și propune proiectul

inchisoareÎnfiinţarea unui Mecanism Naţional de Prevenire (MNP) a Torturii în spațiile de deținere.
Este o obligaţie pe care România şi-a asumat-o încă din 2009, în urma ratificării OPCAT – Protocolului Opţional la Convenţia Împotriva Torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptat la New York la 18 decembrie 2002. Mecanismul, prin reprezentanții săi, ar urma să facă vizite periodic în diversele spații de deținere din România și să monitorizeze astfel respectarea drepturilor omului în acele locuri.


De ce e nevoie de monitorizarea spațiilor de detenție?

usa celulaStatul român a pierdut peste 600.000 de euro în procese câştigate de deţinuţi la CEDO numai în ultimul deceniu.
Aceștia au reclamat diverse neajunsuri, de la rele tratamente în penitenciar, până la condițiile improprii de deținere, spații inadecvate, igienă precară sau mâncare de proastă calitate. Respectarea drepturilor omului în spațiile de deținere este o datorie legală a statului, dar și o garanție a faptului că bugetul public nu va mai fi grevat de astfel de cheltuieli (daune morale și/sau materiale) ce pot fi preîntâmpinate.


Care sunt formele de privare de libertate

gratii inchisoareConform definiției date de OPCAT privarea de libertate are un sens mai larg decât perceptia clasică asupra locurilor de detenţie, din penitenciare şi aresturi.
Prin loc de detenţie se înţelege orice loc , în care persoanele sunt private de libertate în baza deciziei unei autorităţi, indiferent de natura acesteia . În acest caz sunt vizate de reglementările protocolului toate acele locuri în care persoanelor le este în mod concret restrânsă libertatea de mişcare sau în care acestea nu se află ca un rezultat exclusiv al propriei voinţe.